Prevederile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. – abrogate prin pct. 2 din Legea nr. 71/2011 – sunt aplicabile unui litigiu născut anterior datei de 10 iunie 2011 în lipsa unei dispoziţii speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică şi proceselor în curs de judecată.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1837 din 29 martie 2012)
Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului Civil din 2011 se soluţionează de către instanţele legal investite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziţii care prevăd altfel.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1811 din 29 martie 2012)
În raport cu exigenţele impuse pentru exercitarea unei funcţii publice în cadrul puterii judecătoreşti, în care încrederea opiniei publice în probitatea şi demnitatea magistraţilor este esenţială, săvârşirea de către o persoană, cu intenţie, a unor infracţiuni intenţionate la regimul circulaţiei pe drumurile publice face ca respectiva persoană să nu îndeplinească cerinţa privind „buna reputaţie” prevăzută de dispoziţiile art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004, pentru înscrierea la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, aceasta chiar dacă pentru condamnarea suferită – pedeapsa amenzii – între timp a intervenit reabilitarea.
(I.C.C.J., secţia de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1722 din 29 martie 2012)
Indiferent de natura juridică a dreptului de proprietate a terenului ce face obiectul revendicării, publică sau privată, a statului sau a unităţilor administrativ – teritoriale, competenţa se stabileşte conform art. 1 raportat la art. 2 lit. a) C.proc.civ. şi aparţine judecătoriei sau tribunalului, secţia civilă.
Legea nr. 213/1998 nu este aplicabilă în cauză, deoarece nu s-a solicitat delimitarea domeniului public al comunei ci revendicarea unei suprafeţe de teren, urmând ca natura juridică a acestui teren, în sensul de bun aparţinând domeniului public al statului sau bun aparţinând domeniului privat al comunei să fie stabilită prin analiza fondului cererii introductive.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2344 din 29 martie 2012)
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006 : „Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să se stabilească remuneraţia”.
Este neîntemeiată critica recurentului în sensul că decizia de înlocuire a administratorului judiciar este inadmisibilă, deoarece creditoarea, fiind admisă doar provizoriu în tabelul creanţelor, deţinând o creanţă nescadentă la data deschiderii procedurii, nu are drept de vot, raportat la prevederile art. 64 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2006.
(Curtea de Apel Oradea s. a II-a civ., de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 210 din 29 martie 2012)
Consiliul local este autoritatea care deliberează având dreptul de a lua hotărâri, iar primarul este autoritatea care are sarcina de a executa dispoziţiile organelor superioare, singura autoritate competentă să supună aprobării şi să dispună cu privire la exercitarea dreptului de preemţiune în vederea cumpărării unui bun imobil fiind, prin urmare, Consiliul local. Astfel, este legală soluţia de respingere a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare – în susţinerea căreia s-a invocat încălcarea dreptului de preemţiune al reclamantei (n.r. – Municipiul, prin primar) -, în cazul în care primarul a exercitat dreptul de preemţiune în lipsa unei hotărâri a Consiliului Local.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1796 din 29 martie 2012)
Potrivit art. 1 din Legea nr. 67/2006, regulile privind protecţia drepturilor salariaţilor, în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, se aplică numai în cazul transferului către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni sau fuziuni, potrivit legii.
(Curtea Apel Ploieşti, s. I civ., decizia nr. 1249 din 28 martie 2012)
Novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se angajează faţă de creditor să plătească datoria, intenţia de a nova trebuind să rezulte expres din convenţia părţilor. Astfel, faptul că după rezilierea unui contract de leasing financiar o terţă persoană achită pentru utilizatorul iniţial câteva rate restante – cu acceptarea de către finanţator a acestor plăţi – nu poate fi considerat o novaţie, întrucât voinţa creditorului de a libera pe debitorul iniţial trebuie să fie clar exprimată.
(Î.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 1752 din 28 martie 2012)
Confiscarea bunurilor introduse ilegal nu stinge datoria vamală, decât în cazul în care aceasta s-ar produce înainte ca bunurile să treacă de primul birou vamal, respectiv înainte de acordarea liberului la vamă.
(Curtea de Apel Oradea, s. pen. şi pentru cauze cu minori, decizia nr. 350 din 27 martie 2012)
Deşi cu ocazia prelevării probelor biologice a fost respectată metodologia reglementă prin Ordinul nr. 376/10.04.2006 al Ministrului Sănătăţii, constatându-se că inculpatul prezenta o alcoolemie peste limita legală prevăzută de lege, aceste date au fost obţinute după trecerea unei perioade de timp de la momentul depistări inculpatului în trafic, respectiv 30 min şi 1 oră şi 30 min. Aşadar, expertiza medico-legală dispusă de instanţa de control judiciar constituie singura modalitate prin care se putea stabili alcoolemia prezentată de către inculpat la momentul depistării sale în trafic.
(Curtea de Apel București, secţia a II-a penală, decizia nr. 638 din 27 martie 2012)
Având în vedere că soţul mamei a solicitat înfierea minorului la 3 luni de la încheierea căsătoriei, s-a apreciat de către instanţă că nu este în interesul superior al minorului admiterea cererii de adopţie pentru că s-a scurs o perioadă prea mică de la întemeierea noii familii, perioadă ce nu a permis sedimentarea relaţiilor ce se formează între soţ-soţie, soţ-copil.
(Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, decizia nr. 148 din 26 martie 2012)
Ascunderea adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani obţinute din săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, de către autorul infracţiunii de trafic de influenţă, prin întocmirea unor documente fictive, care atestă executarea unor lucrări de construcţii în domeniul energetic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000.
(I.C.C.J., completul de 5 judecători, decizia nr.103 din 26 martie 2012)
Obligaţia de a desfiinţa construcţia ridicată fără autorizaţie incumbă beneficiarului lucrării (titularului dreptului real), căruia ii revenea şi obligaţia de a solicita eliberarea autorizaţiei de construire, astfel că persoana care a executat imobilul în baza unui contract nu poate fi obligată la desfiinţarea construcţiei, fiind terţ faţă de raportul juridic creat între beneficiarul lucrării şi autoritatea administrativă. În acest context, instanţa trebuia să respingă cererea constatând lipsa calităţii procesuale pasive.
(Curtea de Apel Bucureşti, s. a IV-a civ., decizia nr. 622 din 23 martie 2012)
Nu este îndeplinită condiția impusă de art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 pentru acordarea despăgubirilor materiale, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a casei, grădinii şi terenului agricol, aferentă perioadei strămutării, contravaloarea recoltelor culese şi neculese în aceeaşi perioadă, precum şi a utilajelor agricole (pluguri, semănători, secerători, batoze, căruţe etc.) şi a animalelor domestice, confiscate ca efect al strămutării, întrucât nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, fiind fie bunuri mobile, fie bunuri imobile prin destinaţie care intră în sfera de reglementare a acestei legi (utilajele agricole), dar pentru care nu s-a făcut dovada că a fost urmată procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia nu a fost obţinută restituirea acestora în natură sau prin echivalent.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2192 din 23 martie 2012)
Competenţa de soluţionare a acţiunii în pretenţii formulată de o autoritate publică pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate de către directorul instituţiei, prin încheierea unui contract de management cu aceasta, aparţine instanţei de contencios administrativ întrucât raporturile juridice născute între aceştia sunt raporturi juridice de serviciu, iar nu raporturi juridice de muncă.
(Î.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 1668 din 23 martie 2012)
Drepturile patrimoniale ale artistului interpret sau executant prevăzute de art. 98 alin. (1) lit. b), c) şi h) din Legea nr. 8/1996 sunt susceptibile de transmitere pe cale succesorală moştenitorilor artistului, dacă acestea mai existau în patrimoniul autorului lor la data decesului.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2175 din 23 martie 2012)
Forma autentică nu este necesară în cazul încheierii unui contract de cesiune de creanţă prin care se cedează creanţele datorate în temeiul unui contract de credit bancar, fără a fi transmisă şi ipoteca încheiată în temeiul acestui contract.
(I.C.C.J., secţia a II-a civilă, decizia nr. 1664 din 23 martie 2012)
Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementează. Numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale au deschisă calea acţiunii în revendicarea bunului litigios, afară de cazul când acesta a fost cumpărat cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 de către chiriaşi.
(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2179 din 23 martie 2012)
