Povești de drept alături de Viorel Roș

În data de 19 aprilie 2016, Asociația Studenților Universității „Nicolae Titulescu” (ASUNT) a organizat primul eveniment din cadrul proiectului #povestidedrept. Invitat a fost domnul prof. univ. dr. Viorel Roș, o personalitate ce a atins toate standardele profesiei juridice, reușind să urce pe cele mai înalte culmi ale vieții profesionale de jurist.

Vă prezentăm, în cele ce urmează, un rezumat al relatărilor și recomandărilor oferite de domnul profesor studenților săi.

Justiția nu s-a umanizat proporțional cu numărul femeilor

Domnul prof. Viorel Roș a deschis conferința povestind că în luna martie a anului 1948 au fost numite primele trei femei în justiție, printre ele fiind și Iolanda Eminescu, nepoată de frate a lui Mihai Eminescu. După trei ani, Iolanda Eminescu a plecat din justiție, sau a fost scoasă din justiție, devenind notar, iar apoi cercetător la Institutul de Cercetări Juridice, unde și-a făcut o carieră foarte frumoasă, scriind în domeniul dreptului proprietății intelectuale lucrări foarte valoroase, fiind apreciată foarte mult și în străinătate pentru lucrările pe care le-a publicat.

Atunci când ea a fost numită judecător, presa vremii a scris că odată cu intrarea primelor trei femei în magistratură, justiția s-a umanizat. Când domnul Roș era la Tribunal și făcea raportul de activitate al Tribunalului pentru anul 1995, a scris: «mi-e teamă că dacă Iolanda Eminescu și-ar face vreme să ne viziteze și să ne cunoască, ar ajunge la concluzia că justiția nu s-a umanizat proporțional cu numărul femeilor existente în magistratură».

Dumnezeu s-a autoplagiat

O altă istorisire de-ale domnului profesor a fost despre un scriitor polonez de origine evreiască care a fost acuzat de a fi săvârșit un furt literar, un plagiat. El a răspuns acuzatorilor lui «bine, dar Dumnezeu a făcut-o înaintea mea». Acuzatorii s-au uitat la el încruntați, «cum adică a făcut-o înaintea ta?», iar el a răspuns «Dumnezeu a făcut bărbatul, și ca să nu-l lase singur pe lume, i-a luat o coastă, adică a furat, și din coasta lui a făcut femeia, adică s-a autoplagiat».

Comentariul domnului profesor la această întâmplare „Da, așa a făcut Dumnezeu, și uite ce minuni a făcut. Dintre toți bărbații, trebuie să recunoaștem că femeia e mai reușită decât bărbatul”.

Distanța între profesori și studenți

Dacă există o distanță între profesori și studenți, atunci distanța care se așează între ei nu e doar din vina profesorului. Profesorul trebuie să stea un pic mai sus la catedră pentru că trebuie să vorbească de undeva și trebuie să vadă ce se întâmplă și să fie văzut. Poate că asta pune o distanță între ei, dar asta e o formalitate. Este vorba despre relația care trebuie să fie între toți studenții și toți profesorii, care ar trebui să fie una apropiată.

Suma întâmplărilor

«Sunt ceea ce sunt pentru că am trăit toate acele întâmplări ale vieții mele. Astăzi sunt suma întâmplărilor mele din trecut. Toți sunteți și toți veți fi cândva suma întâmplărilor din trecutul vostru. Nu veți fi altceva și nu veți putea fi altceva decât ceea ce ați învățat, ați citit, vi s-a întâmplat, ați experimentat, ați învățat și înțeles de la viață».

Inamovibilitatea e o stare de spirit

«Am fost în prima serie de judecători inamovibili. Acest lucru nu m-a făcut nici mai deștept, nici mai bun, nici mai cunoscător, nici mai ferit de pericole decât am fost înainte. Nu mi-a dat inamovibilitatea nimic. Inamovibilitatea este o stare de spirit în care trebuie să trăiești, adică să ai tu sentimentul că ești liber, independent, că nimeni și nimic nu-ți pot impune ceva».

Filme recomandate

Domnul profesor le-a făcut studenților următoarele recomandări de filme:

Isus din Nazaret (1977). „E vremea la care ar trebui să vedeți acest film. Vi-l recomand nu pentru că e film religios, ci pentru că sunt învățăminte de tras din filmul acesta. Vorbind de presiunea publicului, nu trebuie să vină cineva din afară și să spună că trebuie să-i dai soluția asta. Presiunea a fost întotdeauna subtilă, ticăloasă, venind pe furiș, insinuându-se. În acest film aveți dovezi ale presiunii care s-a pus pe judecători, pe Pilat din Pont. Vi-l recomand ca film-școală de drept, nu de religie”.

Sacco și Vanzetti (1971). E vorba de doi anarhiști italieni, acuzați de a fi săvârșit un omor de care nu erau vinovați. Sunt judecați și condamnați la moarte și executați în pofida protestelor a milioane de oameni din toată lumea. Din acest film puteți învăța cum să nu te porți ca judecător, cum să nu te porți ca avocat.

Procesul maimuțelor (1960). Cuprinde o idee senzațională – procesul are ca obiect al judecății o idee. Astăzi, unei astfel de idei îi spunem «dreptul de a te exprima, dreptul de a spune ce crezi, dreptul de a crede în ce vrei tu să crezi». În film este vorba despre dreptul unui profesor de a preda teoria evoluționistă. Și aici se poate observa cum trebuie să te porți în fața judecătorului, cum trebuie să se poarte judecătorul, cum trebuie să se poarte partea, cât de mult trebuie să crezi în ceea ce spui ca să câștigi, sau ca să și pierzi, dar să ai sentimentul că ai câștigat. În film e o replică excepțională a avocatului acelui profesor: «o lege proastă este ca mătrăguna: ucide tot ce atinge».

12 oameni furioși (1957). Să nu îl scoateți cumva din lista de filme pe care trebuie să le vedeți. În sistemele cu juri, dacă unul dintre jurați nu crede în vinovăția acuzatului, atunci nu se poate da verdictul de vinovăție.

Stați cât puteți de mult în sălile de ședință

«Învățați lucruri uluitoare acolo. Și de ar fi să învățați cum nu trebuie să vă purtați, să știți că tot învățați foarte mult. Am sentimentul că este mai important, că te ajută mai mult, să înveți cum nu trebuie să faci.

Vă rog, duceți-vă în sălile de ședințe! Duceți-vă în cele penale, să vedeți ce încrâncenare este acolo. Parcă e o dispută personală între judecător și avocat. Să nu mai spun între avocat și procuror. Pare ceva absolut de neînțeles ce se întâmplă acolo».

Adevărul din critică

Atunci când vă critică cineva, nu totul e rău în ceea ce spune. Sunt și adevăruri atunci când te critică cineva. Luați și analizați atunci când vă critică cineva și o să vedeți că găsiți lucruri pe care să vi le reproșați cu adevărat.

O nouă împărțire a dreptului

Ar fi nevoie de o nouă disciplină în drept, de o nouă împărțire a dreptului. Noi avem astăzi dreptul împărțit tradițional, e de milenii împărțit în persoane, obligații și drepturi reale. Or, ne-ar trebui un drept al creației intelectuale. Astăzi, creațiile intelectuale, native societăților comerciale, au o pondere de peste 90% în întreprinderile de succes. Activele sunt de tipul proprietății intelectuale. Și totuși, noi suntem tradiționaliști și conservatori și batem în continuare moneda pe penal, pe civilul tradițional, or, lucrurile s-au schimbat, trebuie să vedem că s-au schimbat.

Întotdeauna judecați cu mintea dumneavoastră

«Nu trebuie niciodată să fiți de acord cu părerea mea. Poate că părerea mea este greșită. A mea, nu a voastră. Pe mine mă interesează argumentele soluției voastre. Cât sunteți de convingători în soluție? Vă rog, întotdeauna judecați cu mintea dumneavoastră, pentru dumneavoastră, cu argumentele dumneavoastră», a încheiat domnul profesor.