Transparenţa instituţională şi comunicarea autentică se numără printre obiectivele prioritare de dezvoltare a sistemului judiciar şi Consiliului Superior al Magistraturii. Interviu cu Doamna Judecător Daniela Pantazi, purtător de cuvânt, Consiliul Superior al Magistraturii

Cu ocazia Zilei Europene a Avocaților, care are ca temă centrală „Libertatea de exprimare”, Doamna Judecător Daniela Pantazi, purtătorul de cuvânt al CSM a avut amabilitatea acorde un interviu solicitat de departamentul de comunicare al UNBR și să răspundă la întrebări legate de comunicarea magistraților și provocările acesteia într-o perioadă dominată de evoluția fără precedent a tehnologiei informațiilor.

Carmen Monica Cercelescu: Ne puteți spune câteva cuvinte despre evoluția comunicării CSM, care sunt aspectele noi care au fost luate in considerare?

Daniela Pantazi: Aș spune că la nivelul justiției din România există nenumărate oportunități de comunicare și dorința generală de eficientizare a comunicării printr-o atitudine proactivă și transparentă în relația cu societatea, cetățenii și mass-media.

Transparența instituțională și comunicarea autentică se numără printre obiectivele prioritare de dezvoltare a sistemului judiciar și Consiliului Superior al Magistraturii.

În ziua de azi, statistic, unul din patru români este la un moment dat parte într-un proces. Probabil de aici și nevoia publicului larg de a cunoaște legile și procedurile, de a vedea rezultatele sistemului judiciar, de a-i cunoaște mai bine pe cei care înfăptuiesc justiția, atât din punct de vedere profesional, cât și uman.

Într-o societate în care tehnologia informației a luat o amploare nemaiîntâlnită, iar informațiile ne invadează din toate direcțiile, la nivelul CSM, instanțelor și parchetelor am amplificat eforturile de informare și sensibilizare a publicului și presei cu privire la rolul și statutul justiției, respectiv cauzele de interes public aflate în curs de soluționare. Urmărim ca mesajele noastre să fie clare, să răspundă nevoii de informare a opiniei publice, să aibă un caracter constant și continuu și să contribuie la creșterea nivelului încrederii populației în sistemul judiciar.

Ca stat membru al UE, suntem obligați să ne adaptăm politicile de comunicare standardelor europene în materie. Potrivit acestora, procedurile judiciare și problemele privind administrarea justiției sunt de interes public. Cu toate acestea, dreptul la informare, parte a libertății de expresie, trebuie exercitat ținându-se seama de limitele impuse de independența justiției și de exigențele dreptului la un proces echitabil. Este necesar să găsim acel just echilibru între dreptul publicului de a fi informat și drepturile fundamentale ale persoanelor implicate în desfășurarea unor proceduri judiciare.

Mai mult, conștientizând tot mai profund că justiția nu trebuie considerată doar o putere, o autoritate, ci un serviciu public în slujba cetățeanului, de-a lungul celor peste zece ani de existență independentă, instituțiile judiciare și îndeosebi magistrații care le compunem, am învățat nu doar despre ce și cum să comunicăm, ci mai ales de ce să comunicăm: pentru ca cetățenii să cunoască felul în care justiția funcționează, pentru a le proteja drepturile și libertățile, pentru a aduce justiția mai aproape de cetățean, pentru a câștiga încrederea publicului că în România avem un sistem judiciar performant și independent, condiții inerente statului de drept.

Am realizat că o justiție făcută „cu ușile închise” nu aduce nimănui beneficii, iar încrederea publică în sistemul judiciar și în magistrații români nu va deveni realitate fără asumarea independenței, deciziilor și managementului strategic al creării imaginii publice.

Dincolo de orice strategii de comunicare însă, ceea ce creează cu adevărat imaginea publică a oricărui sistem judiciar este felul în care judecătorii și procurorii acționează în viața profesională dar și personală zi de zi, integritatea și profesionalismul lor.

Este dincolo de evidență că numai un corp profesional judiciar integru poate transmite semnale că societatea românească se îndreaptă într-o direcție pe care cu toții ne-o dorim.

La ora actuală avem legi, regulamente, ghiduri și instrumente specifice adecvate pentru a comunica public eficient. Cu toate acestea, dinamica procedurilor judiciare în contextul noilor coduri, dar și evoluția continuă a mijloacelor de comunicare reclamă identificarea unor soluții inovatoare adaptate nevoii de comunicare a unei societăți în continuă transformare și a unor instrumente de informare mai puternice referitoare la funcționarea sistemului judiciar.

În acest sens, continuăm demersurile de creștere a transparenței în justiție prin acțiuni ce vor transpune în practică obiectivele Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar pentru perioada 2015 – 2020. Dintre acestea amintesc elaborarea unei noi Strategii de comunicare a sistemului judiciar din România, evaluarea modului de comunicare și a elementelor de identitate vizuală promovate prin paginile web ale instituțiilor judiciare, în special site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, care se impune a fi modernizate prin creșterea gradului de accesibilitate, diversificarea modalităților online de informare a cetățenilor și acțiuniinterprofesionale de formare în domeniul comunicării.

Carmen Monica Cercelescu: În ultima vreme, odată cu diversificarea platformelor de comunicare în masă, tot mai multe persoane publice fac declarații cu privire la funcționarea justiției, prin intermediul publicațiilor sau in social media (care imediat sunt preluate de publicatii). Tot mai frecvent, CSM constată că prin astfel dedeclarații, se aduce atingere independenței și imparțialității sistemului judiciar. Care sunt criteriile de stabilire a afirmațiilor făcute în mass media care aduc atingere independenței și imparțialității justiției?

Daniela Pantazi: Observăm cu toții că mijloacele tradiționale de informare în masă nu mai dețin monopolul asupra numărului și conținutului informațiilor dislocate în spațiul public.

Spațiul virtual oferit de tehnologia informației este unul foarte generos și oricine se poate exprima cu privire la orice, depășindu-se de multe ori limitele rezonabile ale libertății de exprimare. A apărut acea categorie a așa-numiților „jurnaliști cetățeni”, care au o putere nelimitată de a produce și răspândi în spațiul public virtual imagini sau informații, inclusiv subversive, despre funcționarea sistemului judiciar.

Astfel de opinii sunt emise în mod constant în spațiul public virtual, fie prin postarea pe bloguri, fie prin intermediul platformelor de socializare, de către influenți oameni politici. Unii dintre aceștia, deși au intrat în vizorul justiției, se bucură în continuare de o anumită cotă de credibilitate în rândul opiniei publice. Aceste atitudini pot genera consecințe ce anterior dezvoltării tehnologiei menționate nu puteau fi imaginate, cu privire la justiție, instanțe, parchete, dar mai ales cu privire la magistrații care le compun, rezultatul fiind formarea unei percepții negative asupra sistemului judiciar.

Este important de aflat pentru sistem în ce măsură poate acesta să genereze subiectele de dezbatere publică în domeniul justiției, inclusiv prin valorificarea oportunităților oferite de platformele de socializare. Se prefigurează astfel noi atribuții ce trebuie să revină instituțiilor judiciare, în strânsă colaborare cu structurile lor de comunicare, în procesul de creare, gestionare și promovare a imaginii justiției.

La nivel european există ample preocupări în acest sens prin care se urmărește identificarea unor priorități și a unor direcții de acțiune în domeniul gestionării imaginii justiției, astfel încât aceasta să răspundă adecvat așteptărilor și nevoilor contemporane ale publicului și în scopul aducerii justiției, ca serviciu public, cât mai aproape de cetățean.

Cu toate eforturile depuse în colaborarea instituțională și de promovare a mecanismelor care să asigure o independență efectivă a sistemului judiciar, și în acest an s-a remarcat prevalența atacurilor din zona politicului lansate prin intermediul mass media și a platformelor de socializare la adresa sistemului judiciar, judecătorilor și procurorilor.

Criteriile de diferențiere a afirmațiilor ce aduc atingere independenței justiției sau reputației magistraților sunt amplu reglementate prin documente europene și internaționale. Toate acestea converg spre un punct comun: justiția trebuie protejată de afirmații ce-i pot știrbi credibilitatea în fața publicului. Judecătorii și procurorii au nevoie de încrederea publică pentru a-și realiza menirea. O justiție puternică și independentă reprezintă pilonul de bază al oricărei democrații.

Nu negăm că în cadrul sistemului judiciar există derapaje, situații când magistrații abdică de la valorile profesiei, însă în marea lor majoritate judecătorii și procurorii români formează un corp profesional integru, conștient că fără susținere publică fermă, independența lor poate fi afectată de atitudinea denigratorie a unor persoane sau grupuri de interese de cele mai multe ori „cu probleme” în justiție.

Deși la acest moment instrumentul legal pus la dispoziția Consiliului pentru apărarea independenței justiției este doar unul de atitudine, reacțiile instituționale au fost ferme. Dificultăți există în reflectarea în presă a poziției adoptate de plen cu aceeași promptitudine cu care au fost raportate acuzațiile inițiale.

Rămâne însă o provocare și o temă de reflecție pentru actualul CSM de a genera un mecanism de apărare eficient și efectiv de sancționare a încălcărilor sau atingerilor aduse independenței, imparțialității și reputației magistraților, constatate prin hotărâri ale Plenului.

Mecanisme de prevenție și sancționare a atingerilor aduse independenței și reputației magistraților ar trebui să se regăsească în însăși codurile de conduită ale celorlalte puteri în stat, așa cum recomandă Comisia Europeană în cadrul MCV. Mai mult, este necesar ca aceste reguli, pe care sperăm ca cei vizați să le adopte și să le aplice cât de curând, să fie interiorizate și asumate la nivel instituțional și personal, astfel încât să se reducă cât mai mult incidența cazurilor de afectare a valorilor unei justiții pe care cu toții, declarativ, ne-o dorim independentă și în slujba cetățeanului.

Carmen Monica Cercelescu: Este clar că și judecătorii, în calitate de cetățeni ai acestei țări, au libertate de exprimare. Care sunt totuși limitele acestei libertăți, comparativ cu un cetățean care nu are niciun rol direct în buna funcționare a justiției? Poate fi magistratul „jurnalist cetățean”? Se poate exprima magistratul în legătură cu buna funcționare a justiției? În ce constă obligația de discreție a magistratului?

Daniela Pantazi: Tot mai mult în ultimii ani magistrații înșiși au conștientizat faptul că justiția este un serviciu public și că cetățenilor trebuie să li se asigure accesul la informații din domeniul judiciar.

Au realizat că rolul lor nu se rezumă doar la soluționarea efectivă a cauzelor, ci sunt chemați ca în orice împrejurare să apere drepturile și libertățile omului și să promoveze statul de drept.

Această conștientizare a generat ieșirea unui număr tot mai mare de judecători și procurori din zona de confort și asumarea poziției de arbitru social, implicat în viața societății și aflat în slujba cetățeanului.

Chiar dacă libertatea de exprimare a magistraților ca participanți la înfăptuirea justiției este drastic limitată de obligația de rezervă, constatăm că din ce în ce mai mulți judecători și procurori dislocă informații în spațiul public folosind diverse canale de comunicare, inclusiv platforme social media.

Astfel de atitudini, chiar și în context preelectoral, având în vedere că anul viitor se vor desfășura alegeri pentru CSM, sunt așteptate de colegi și chiar de societate. Ele relevă faptul că libertatea de exprimare nu este doar un concept teoretic, ci este interiorizată ca valoare fundamentală și manifestată ca atare de către magistrați. Aceste activități sunt în beneficiul societății, dar și al sistemului judiciar și al magistraților în general și creeazăo percepție și imagine publice favorabile asupra justiției.

Un prim reper de care trebuie să ținem cont ori de câte ori comunicăm și ne exercităm libertatea de exprimare, fie că suntem magistrați, avocați sau simpli cetățeni este cel al respectării demnității umane.

Demnitatea umană este o valoare pe care Constituția o consacră și ocrotește înaintea oricărei alte libertăți. Conștientizarea faptului că libertatea fiecăruia dintre noi se termină acolo unde începe demnitatea și libertatea celuilalt, dar și acțiunea în acest sens, pot fi căi pentru schimbarea în bine a societății românești. Și dacă acest tip de atitudine vine din interiorul fiecăruia dintre noi din convingere, din respect pentru semenii noștri și nu din teamă de sancțiuni sau alte forme de represiune, efectele benefice pentru sistemul judiciar și societate în general nu vor întârzia să apară.

Atâta vreme cât magistrații respectă obligațiile de rezervă și de abținere de la manifestări cu caracter politic, iar demnitatea omului este valoare de referință, plaja libertății de exprimare a judecătorilor și procurorilor este foarte largă. Acesta este un lucru extraordinar și este de dorit ca tot mai mulți magistrați – și nu numai – să apară în spațiul public, să promoveze supremația legii, valorile democrației, independența justiției, să discute despre principiile generale ale dreptului, să furnizeze informații despre modul de organizare și funcționare a justiției, să facă educație juridică și să propună politici publice pentru eficientizarea activității sistemului judiciar.

Alături de avocați și alte categorii profesionale, judecătorii și procurorii, prin pregătirea și experiența pe care le-au acumulat, fac parte din elita societății și trebuie să devină etalon de integritate și profesionalism, inclusiv prin ceea ce comunică, scopul și felul în care comunică.

Obligația de discreție nu impune izolarea magistratului de societate și de celelalte profesii juridice, ci doar limitează sfera libertății sale de exprimare, lăsând actele judiciare pe care le întocmește și hotărârile judecătorești pe care le pronunță „să vorbească”de la sine atunci când procedurile se vor fi finalizat. Este firesc să fie așa, limitarea libertărții de exprimare a magistratului prin impunerea obligației de rezervă, respectiv a interdicției de a discuta despre dosare aflate pe rolul său sau de a-și justifica în mod public soluțiile pronunțate, constituind una dintre cele mai puternice garanții de protecție a drepturilor și intereselor justițiabililor, dar și a imparțialității și independenței judecătorilor și procurorilor.

Cred că șansa autentică a unui stat de drept stă, pe lângă o legislație puternică și buna funcționare a instituțiilor, în buna cooperare a acestora. Ne dorim și în continuare întărirea dialogului și colaborării cu diverse instituții ale statului, cu profesiile organizate în mod autonom și cu societatea civilă și implicarea acestora în procesul de modernizare a sistemului judiciar.

Consolidarea colaborării dintre magistrați și avocați, în limitele trasate de legislația românească și alte documente europene, poate fi o premisă solidă pentru îmbunătățirea actului de justiție în România. Ambele categorii profesionale au roluri bine determinate și esențiale în cadrul procesului judiciar. Respectul reciproc și comunicarea cu integritate trebuie să primeze, iar depășirea tendințelor de izolare între cele două profesii și intensificarea eforturilor comune pentru înfăptuirea unui act de justiție calitativ, eficient și responsabil, în condiții de deplină independență și imparțialitate, sunt obiective de dezvoltare ce trebuie avute în vedere permanent.