România, acasă…

28 nov. 2015
Vizualizari: 3075
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Interviu publicat în nr. 4 al Revistei Legal Point, septembrie 2015.

Sunt femei care umblă prin lume ca stelele. Duc cu ele, în straiță, cumințenia lui Venus, păstorul nopților noastre calde de vară, când ne întrebăm din vârful căpiței de fân ce vom fi, când vom crește mari. Sunt femei care aleargă neîncetat după un vis, scormonind prin sufletele noastre obosite prea devreme de netrăire, de gri, de amăgire, după licărirea aceea de Dumnezeire, ce prinde oamenii mână în mână, în hora ce-nvârte firul zilelor, pogorât mai apoi, întru amintire, pentru cei ce vor veni, pe vasul de lut al vieții.

Sunt femei care umblă prin lume ca stelele. Urcă dealu’ cu pasul mic și își poartă cu tihnă biserica din inimă, acolo unde sfinții sunt mama și tata. Și soțul și frații, buneii, familia mică ori cea mare, iar deasupra lor, El, Domnul Bunul și Milostivul. Urcușul e greu, dar copiii învârt fără încetare poala mamei, în joacă mai întâi, apoi în mângâiere, de uită cursul zilelor, a nopților nedormite, a lacrimilor, cumpănă nesecată întru zidirea puiului de om. Sunt femei care se sacrifică și ard în ele, lumânare, căci sărutul pruncului e mângâierea Domnului.

Sunt femei care umblă prin lume ca stelele. Liniște strălucitoare și tăcută. Lumină caldă ce picură vâsc în pomul vieților noastre.

Sunt puține femei care umblă prin lume ca stelele. Cristiana Uzuna e una dintre ele. Cristiana cea Înaltă (Uzună) în iubire pentru semeni, pentru România ei, familia ei mare, cu oameni frumoși și buni, întru-adevărul cărora poți merge până la capătul lumii și înapoi, azi când iubirea de adevăr, ori patriotismul e doar un dans pe cioburi de sticlă. Cristiana cu robă, cu zâmbetul catifea, adormit într-o visare de izbândă a binelui. Sunt femei care umblă prin lume. Ca stelele. Le văd din vârful căpiței unde m-o lăsat bunul Dumnezeu și de unde, inima nu mă rabdă să vă dau de veste și vouă de trecerea lor.

Claudiu Pamuc

Claudiu Pamuc: Uzună – în Balcani înseamnă „înalt”. Cândva numele definea omul. Cu destin, trăiri, idealuri . Înălțimea-uzună zămislește undeva în Cristiana Uzună? Unde: în drumul profesional, în aspirații, în dorința nestăvilită de dreptate, în patriotism?


Cristiana Uzună: Înălțimea unui om ține de profunzimea gândirii lui, de viziunea simplă asupra vieții ce are musai în miezul ei prețuirea miracolului ce ne este dăruit să îl trăim. Omul are multe haruri de la divinitate sau de la univers dacă vrem să spunem așa; pe parcurs le mai uită, poate se risipește chiar uneori… doar pentru a se (re)aduna în jurul valorilor esențiale. Cred că ele oferă înălțime și înălțare omului. Viața rămâne cel mai bun dascăl pentru cei care își oferă timpul de a sta și de a gândi un pic la ceea ce li se întâmplă realmente … de la cauze la efecte, până la învățăminte trase și însușite. O evoluție interioară care te face mai bun ca om in integrum, pe toate planurile: personale, profesionale, sociale, etc.

Claudiu Pamuc: Ce înseamnă „acasă”? Ce înseamnă România? Unde este patria Cristianei Uzună? Ce vă place în România? Ce vă dezamăgește la țară, la popor?

Cristiana Uzună: Acasă înseamnă unde este mama, la Constanța. România este patria mea, țara pe care o iubesc si pe care o respir prin fiecare moleculă a inimii. Îmi place natura României. Și mă doare că românii nu luptă mai mult pentru apărarea naturii ei fabuloase… mai mult, că asistă la distrugerea ei cu o indiferență cutremurătoare de cele mai multe ori…

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Claudiu Pamuc: Ce Îl deosebește pe aromâni de români? Vă înscrieți într-un lung șir de aromâni care ne fac mai buni, mai frumoși pe noi, românii?

Cristiana Uzună: Aromânii sunt oameni care iubesc România. Care o respectă și care au ales să vină înapoi aici ca la sânul mamei. O (re)întoarcere la matcă. Nu prea îmi place să analizez antagonic, ce ne diferențiază sau ce ne separă. Mă bucur să văd că ne unește primordial dragostea de România pe care o simt ca patria sufletului lor.

Claudiu Pamuc: Cât contează cuvântul tatălui, al mamei? Cât de importantă e familia? Cât de importantă e tihna în mijlocul ei? Ce fire nevăzute vă leagă de mare?

Cristiana Uzună: Cuvântul părinților zidește puiul de om. Copilul învață din ceea ce trăiește în familie, însă, dincolo de cuvinte. În această cheie, familia este locul unde el învață cele mai importante sentimente de educație: iubirea și respectul. Tihna familială este oaza de dezvoltare armonioasă, adultul puternic și curajos de mâine își va trage mereu seva din acel topos originar. De mare mă leagă o energie vitală dată de locul de naștere. Este o chestiune pe viață și dincolo de ea… cred.

Claudiu Pamuc: Ce v-a împins în tabăra zeiței Themis? Profesia mamei, oamenii din jurul fetiței de odinioară, libertatea de a decide în cunoștință de cauză, aparat de cunoașterea legii?

Cristiana Uzună: Mama mea este judecător și-i onest să recunosc că acest lucru a avut o certă înrâurire asupra alegerii mele profesionale. Dar dincolo de acest adevăr norocos, pot afirma cinstit că m-am născut cu un spirit justițiar. Poate părea naivitate în ziua de azi, sunt conștientă de asta… dar fără acest tip de spirit nu se poate îmbrățișa nobila profesie de avocat. Să vrei să ajuți la zămislirea dreptății. Prin ceea ce cunoști, prin ceea ce ești. Nu poți pleda dacă nu crezi în acest ideal și în cauza propriu-zisă supusă judecății.

Claudiu Pamuc: Ce spunea că se va face când va fi mare Cristiana Uzună la 5 ani? Dar, la 14? Dar, la 18? Dar, azi?

Cristiana Uzună: Pe la cinci ani eram fascinată de cosmos, o întrebam pe mama mea până la exasperare ce este cerul, ce sunt stelele, de ce e noaptea noapte și ziua zi… îmi doream să fiu cosmonaut. Apoi, am crescut și mă preocupa să înțeleg de ce stă lumea la coadă la carne, fără ca măcar să fie produsul respectiv în magazin (fac parte din generația care a copilărit în vremea comunismului), de ce nu au oamenii mâncare… apoi, a venit revoluția și o dată cu ea alte întrebări. M-a marcat procesul Ceaușescu și undeva îmi amintesc că, deși mică fiind, m-a nedumerit de ce ei nu erau apărați… de ce au fost împușcați imediat… de ce într-o zi de Crăciun. Părinții noștri ne-au explicat atunci mie și surorii mele despre democrație pentru prima dată. Despre idealurile și visele lor lăuntrice de a apuca să trăiască și ei democrația. De pe la vârsta de 14 ani am ales să devin avocat. Azi, continui în această alegere. Cu speranța că sistemul va permite o dreptate mai aproape de oameni… vom vedea, timpul rămâne unicul judecător finalmente…

Claudiu Pamuc: Care sunt virtuțile unei femei aromâne? Dar, ale unei femei aromâne avocat?

Cristiana Uzună: Răbdarea și dedicarea completă față de familia lor. Un spirit de sacrificiu pentru soț și pentru copii demn de toată admirația! Avocatele sunt și ele femei până la urmă… chiar dacă unor bărbați le vine greu să creadă asta…

Claudiu Pamuc: Cochetați cu arta, cu istoria, cu diplomația. Chiar și cu politica atunci când electoratul e chemat la vot să-și hotărască destinul și cineva trebuie să vegheze la corectitudinea votului. A fost un timp pe care l-ați dedicat presei. Pentru fiecare există motivații …

Cristiana Uzună: Am moștenit de la mama pasiunea pentru Frumos. De la tata, pe aceea pentru Istorie. Presa, diplomația și politica sunt ale mele. Presa a fost un(o) jo(a)c(ă) de tinerețe, o experiență inedită alături de oameni care îmbrățișau jurnalismul ca profesie. Despre ultimele două pot spune că au fost coincidențe fericite ale destinului. Am întâlnit oameni care mi-au deschis mintea și către acest domeniu plin de adrenalină, dar și de substanță. Am reprezentat stânga românească de două ori în Biroul Electoral Central și a fost o experiență pe care nu o voi uita niciodată. Să fii în miezul evenimentelor și să vezi cum se scrie istoria sub ochii tăi. Am învățat foarte multe atunci … La Fundația Europeană Titulescu am făcut primii pași (acum peste zece ani) în a cunoaște istoria diplomației românești, importanța unei viziuni de politică externă globală … un domeniu fascinant și vital pentru siguranța/securitatea unei națiuni.

Claudiu Pamuc: Ce ați schimba la România? Dar la justiția noastră? V-ați văzut vreodată hotărând destinul unei țâri? Cum ar fi locuitorii ei? Cum ar fi tara?

Cristiana Uzună: România e splendidă! Dacă aș schimba ceva, ar fi mentalitatea oamenilor. Cred că acolo este sursa multor rele în patria noastră. Ne lipsește acel liant care să ne unească mai mult, acea solidaritate care face mereu diferența. Să ne intereseze mai puțin capra vecinului și mai mult cum să facem să avem mai mare grijă de ceea ce este în curtea noastră. Justiția este si ea făcută din/de oameni. Nu se judecă pe bază de algoritmi, de aplicații sau de inteligență artificială. Când se va schimba mentalitatea, și justiția va fi mai sănătoasă. Destinul țării e hotărât de oamenii care sunt fibra națiunii. De gândirea lor, de faptele lor. Sau de indiferența lor. Alegerea o au oamenii dacă optează să judece cu mintea la rece. Și să acționeze, apoi, în consecință…

Claudiu Pamuc: Avocatul este un apărător. Dvs. apărătorul cui sunteți? Există un profil al clientului pentru care Cristiana Uzună câștigă procese?

Cristiana Uzună: Eu sunt apărătorul oamenilor. Dar ca să îi reprezint/asist e musai ca eu să cred în cauza lor. Nu pot spune nici „bună ziua” de o manieră ipocrită, darămite să pledez în fața Onoratei Instanțe pentru o cauză care îmi este străină…

Claudiu Pamuc: Fiecare avocat are preferințe. Unii pledează în penal, alții în civil, ori în comercial. Probabil, hotărâtor în alegere a fost si maestrul avocatului. Cine v-a fost maestru? Pe dvs. către ce v-a îndrumat?

Cristiana Uzună: Maestrul meu a fost avocatul Sergiu Andon căruia îi voi purta mereu o recunoștință pentru timpul acordat și pentru încrederea de a mă lua ca stagiar. Eu sunt civilistă. Pentru că filozofia mea de viață are în centrul său omul și nevoile lui. Celelalte sunt un accesoriu al acestui principiu fundamental care mă definește. Restul a urmat de la sine oarecum… firesc.

Claudiu Pamuc: Ce sfat ați da tinerilor care pășesc pe băncile facultății de drept?

Cristiana Uzună: Să lupte pentru visul lor de dreptate! Și să țină minte că nu se cumpără cu bani ce e cu adevărat esențial în viață! Așa că nu merită să facă un compromis de fond care le alterează sufletul… este uimitor de cât de puțin avem nevoie pentru a fi fericiți dacă suntem împăcați cu sine!

Claudiu Pamuc: Împăcarea, simplitatea frumoasă a omului cuminte, visul înalt, ce nu se numără în arginți, pioșenia în fața harului și limpezimii gândirii își mai au locul azi?

Cristiana Uzună: Da! Azi, umanitatea trăiește vremuri ale timpului accelerat și ale valorilor răsturnate (dacă nu chiar pierdute unele dintre ele) și cred că din aceste două motive fundamentale este vital să ne luăm fiecare dintre noi răgazul necesar pentru a ne trage sufletul și a gândi în esență care ne sunt valorile în jurul cărora să ne adunăm pentru a merge mai departe: atât la nivel de societate, cât și de individ. O viziune, care prețuiește omul și care creionează dezvoltarea statului în cheie durabilă, nu profitabilă…

Claudiu Pamuc: Dacă ați face un bilanț, ce împliniri aveți? Ce lucruri dragi dvs. le puteți devoala?

Cristiana Uzună: Cea mai mare împlinire este că am evoluat/evoluez ca om sub toate aspectele. Că am ajuns să mă cunosc suficient de bine, cât să știu ce pot duce și ce nu, ce lupte să aleg și din care să mă retrag la timp… Chestiuni dragi? Ce poate fi mai frumos decât să iubești și să fii iubit? Poate, vorba lui Brâncuși, este mai important să iubești decât să fii iubit. .. Să iubești fără condiții.

Claudiu Pamuc: Ce așteptări aveți, s-au copt toate fructele vieții pentru Cristiana Uzună? Ce vise ( mai) aveți ?

Cristiana Uzună: Fructele se coc diferit și în natură … al meu și-a luat timpul lui. Acum cred că a dat în pârg. Se mai spune și că, dacă vrei să ți se împlinească, să nu spui visele tale nimănui … Așa că… tac! Dar ele există și sunt mai vii ca niciodată!

Claudiu Pamuc: Fiecare din noi așteptăm pe peronul vieții o întrebare? Ce întrebare nerostită bate un cioc-cioc, timid, la ușă?

Cristiana Uzună: …o să vă răspund la timpul ei.

România, acasă… was last modified: noiembrie 6th, 2017 by Cristiana Uzună

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Cristiana Uzună

Cristiana Uzună

Este avocat în cadrul Baroului București, deține un master în dreptul afacerilor și unul în management politic.
A mai scris: