Programul jud. MIHNEA TĂNASE: „Cum am putea îmbunătăți viața noastră profesională”

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Candidat

Judecător MIHNEA TĂNASE

Despre

• Președinte al Judecătoriei Sectorului 5 București

• Judecător la Judecătoria Sectorului 5 București în cadrul Secției Civile

• Formator colaborator cu normă parțială în cadrul Departamentului de formare inițială al Institutului Național al Magistraturii, Catedra de Drept civil și Drept procesual civil

Stimați colegi,

Subiectul „proiectului” de față este despre cum am putea îmbunătăți viața noastră profesională.

Rândurile de mai jos nu conțin teorii inovative sau strategii mărețe despre funcționarea magistraturii. Nici analize SWOT, grafice, tabele, programe pe termene scurte, medii și lungi.

Ele nu sunt despre alegerea unui membru în Consiliu, ci despre respect; respectul care trebuie arătat magistraturii române prin valorile, obiectivele, planurile, acțiunile, reacțiile care o vizează!

Sunt despre valorile în care cred și care m-au determinat să mă prezint vouă în prima secțiune de mai jos.

Sunt despre gândurile mele privitoare la modul în care Consiliul trebuie să ne servească pe noi magistrații, bazate pe experiența mea de judecător, coleg, formator, președinte de instanță. Sunt despre cele mai urgente probleme ale mediului în care ne exercităm profesia, despre obiectivele pe care consider că trebuie să le urmărim și despre sugestii privitoare la calea pe care trebuie să o urmăm cu sprijinul unui altfel de Consiliu. Un Consiliu care să nu fie problema noastră, ci soluția problemelor noastre! Toate acestea sunt cuprinse în partea a doua a lucrării mele.

1. Cine sunt? În ce valori cred?

Numele meu este Mihnea Tănase.

Au trecut aproape 12 ani de când am luat primul contact efectiv cu magistratura română, în băncile Institutului Național al Magistraturii. Aveam 22 de ani la acel moment și eram proaspăt absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității din București.

De 10 ani sunt judecător de fond, în materie civilă. Mai întâi, stagiar la Judecătoria Brașov. Apoi, în urma examenului de capacitate, la Judecătoria Sectorului 5 București.

Dintre aceștia, în ultimii 8 ani, am fost membru în Colegiul de conducere, ale cărui ședințe le-am prezidat în ultimii 6 ani în calitate de Președinte al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin concurs, am obținut gradele profesionale de tribunal și curte de apel.

Prin aceeași modalitate, am devenit și formator colaborator al Institutului Național al Magistraturii, în cadrul catedrei de drept civil – drept procesual civil.

Dar asta nu este tot ceea ce sunt. Parte dintre valorile și principiile în care cred sunt datorate educației primite, pentru care mulțumesc părinților mei. Cealaltă este datorată colegilor mei, alături de care am reușit să transformăm o instanță sufocată de dosare într-o instanță cu un mediu de lucru plăcut, dorită în fiecare an de foarte mulți dintre noii magistrați.

Cred că integritatea, competența, încrederea, echilibrul, tenacitatea și flexibilitatea reprezintă setul de trăsături care trebuie să însoțească fiecare acțiune a celor care își asumă responsabilitatea mandatului încredințat de către colegi în Consiliu.

Vreau ca magistrații să își dezvolte carierele, într-un mediu de lucru prietenos și nu încorsetat și cred că stă în puterea Consiliului să garanteze aceasta.

Cred în calitate, nu în volum; în meritocrație, nu în conjuncturi.

Cred în nevoia de deschidere a Consiliului către noi, magistrații, în dorința de ascultare efectivă (nu simulată), pe care fiecare membru trebuie să o aducă cu el. Atitudinea de organism secret, arătată nu o dată, trebuie să înceteze.

Cred în acțiune, nu în ședințe. Resping birocrația. Vreau mai puține avize, decizii, hotărâri ale structurilor Consiliului și îmi doresc ca acestea să se concentreze asupra problemelor reale ale magistraturii.

Îmi doresc un Consiliu care să ne fie loial, care să nu uite că magistrații trebuie să fie principalii beneficiari ai activității sale. Nu îmi fac iluzii în legătură cu alte posibile autorități și instituții care ar urmări binele magistraților români.

Consider că aceste valori trebuie să reprezinte substanța activității membrilor Consiliului Superior al Magistraturii și îndrăznesc să cred că îmi vor sta drept ghid dacă veți considera că vă merit încrederea. Tot ele mă vor obliga să răspund personal în fața voastră, în caz de nereușită.

Presupun că unii dintre cei care se află la primul contact cu mine, independent de calitatea rezultatelor mele profesionale, de deschiderea și onestitatea mediilor de lucru la a căror creare am contribuit, de cuvintele rostite de alții la adresa mea, de adevărul principiilor de mai sus, vor considera că toate acestea nu spun nimic despre capacitatea mea de le pune în practică în Consiliu. Sunt de acord. Așa încât, fac o primă încercare în a vă convinge, expunând în secțiunile care urmează obiectivele unui altfel de Consiliu și principalele direcții de acțiune pentru atingerea acestora.

2. Obiective

2.1 Conectarea Consiliului la profesie. Răspunderea în fața judecătorilor pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului

Definirea problemei

Luptele interne, consultarea inadecvată a judecătorilor în ceea ce privește legile justiției, mimarea deschiderii arătate magistraților prin comunicate de presă sterile și vizite pur formale efectuate în teritoriu, tergiversarea clarificării procedurii de revocare a membrilor Consiliului, ascunderea în unele ocazii în spatele votului colectiv, lipsa de acțiune cu privire la unele dintre problemele de interes general ale sistemului și lăsarea acestora pe umerii asociațiilor profesionale, vulnerabile din punctul de vedere al reprezentativității^[1] știrbesc încrederea magistraților în cei pe care i-au ales să-i reprezinte.

În această modalitate, departe de a deveni entitatea centrală desemnată pentru reprezentarea sistemului judiciar, Consiliul este un simplu organism autonom, indiferent problemelor care-i preocupă pe magistrați.

Prin urmare, îmi propun ștergerea imaginii de organism secret prin aducerea în Consiliu a dorinței de a asculta și a deschiderii, deci finalmente a responsabilității. De asemenea, am credința că riscurile și costurile oricărui demers nu pot fi superioare costurilor inactivității, astfel încât reacțiile și acțiunile prompte în probleme de interes pentru justiție trebuie să însoțească activitatea mea.

Direcții de acțiune

(a) Întâlnirile colegiale pe care le voi avea în perioada ulterioară depunerii candidaturii se vor centra pe schimbul de idei referitoare la modalitățile concrete în care Consiliul poate contribui la dezvoltarea noastră profesională într-un mod armonios. Rezultatul acestora va conduce la actualizarea obiectivelor mele.

(b) Voi prezenta și explica politicile și deciziile în reuniuni deschise periodic cu adunări ale judecătorilor și organizațiile profesionale. În acest sens, îmi propun ca lunar să organizez și să particip la o întâlnire cu judecătorii din raza unei curți de apel. De asemenea, cu aceeași periodicitate voi participa la o reuniune cu reprezentanții asociațiilor profesionale (minutele acestora vor fi făcute publice, pentru ca de rezultatul lor să beneficieze întreg sistemul și nu doar părțile implicate efectiv în dialog). În acest fel putem evita riscul pierderii contactului cu realitățile zilnice ale profesiei și creăm premisele ascultării active, schimbului de idei și implicării judecătorilor în procesul de îmbunătățire a vieții profesionale.

(c) Voi prezenta bilanțul personal anual de activitate, prin raportare la obiectivele asumate la începutul mandatului, precum și la atribuțiile și responsabilitățile stabilite de Consiliu pentru fiecare dintre membrii săi, pe domenii de activitate, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Aceasta va avea loc la întrunirile lunare cu judecătorii și asociațiile (a se vedea paragraful anterior), precum și prin publicarea pe site-ul Consiliului până la data de 15 martie pentru anul anterior.

(d) Voi înlătura caracterul formal al consultării în privința modificărilor esențiale ale legilor justiției și Constituției. În acest sens, voi ține cont de propunerile pentru care s-a votat în proporție covârșitoare; în ceea ce privește propunerile pentru care nu s-a votat cu o majoritate vizibilă, pe acestea nu le voi susține, pe mai departe, deoarece nu reflectă voința sistemului judiciar în ansamblul său.

(e) Voi renunța la beneficiul personal al caracterului secret al votului exprimat în cadrul lucrărilor Consiliului, prin semnarea buletinului de vot și asumarea publică a modului de votare.

(f) Voi propune sesizarea Ministerului Justiției cu inițiativa de modificare a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii^[2] în sensul instituirii unei proceduri clare, precise, care să stipuleze modul (motive și procedură) în care se poate constata că un membru al Consiliului nu și-a îndeplinit atribuțiile cu consecința revocării acestuia.

(g) Voi milita pentru asumarea de către Consiliu, în limitele competenței sale, a rolului de reprezentant loial al sistemului judiciar în toate problemele de interes pentru justiție. Aceasta presupune reacții și acțiuni prompte și aducerea acestora, de îndată, la cunoștința magistraților. De asemenea, reprezentanții Consiliului trebuie să aibă o prezență activă în cadrul dezbaterilor parlamentare referitoare la subiectele relevante pentru justiție.

(h) Voi crea cu ceilalți membri ai Consiliului relații interpersonale corecte, bazate pe respect reciproc și bună-credință. Aceasta reprezintă o situație premisă pentru menținerea încrederii magistraților în cei pe care i-au ales să-i reprezinte.

2.2 Crearea unui mediu de lucru prietenos, care pune în prim plan magistratul

Definirea problemei

Nu există nicio îndoială că ultimul deceniu a fost însoțit de o creștere a gradului de calitate a actului de justiție, ceea ce a adus beneficii importante pentru destinatarii acestuia (cetățenii), rezultat care este datorat, în primul rând, nouă, magistraților; magistrați care am depus eforturi pentru a deveni mai bine pregătiți profesional și mai eficienți, care am înțeles că justiția se înfăptuiește pentru oameni.

Dar nu putem nega, de asemenea, că în goana pentru atingerea acestui scop, prea puțini au fost real preocupați de soarta magistratului român. Și nu mă refer aici la atenția acordată beneficiilor salariale și optimizării volumului de activitate (deși nici în acestea nu sunt încă mulțumitoare). Șocante sunt lipsa de preocupare pentru crearea unei ambianțe profesionale prietenoase pentru magistrat și interesul arătat pentru realizarea unui cadru rigid, a unui mediu de sacrificiu. Excelența și performanța nu vor fi sacrificate dacă magistrații vor fi puși pe primul plan, din contră vor avea numai de câștigat.

Direcții de acțiune

(a) Voi propune modificarea dispozițiilor Hotărârii nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind aprobarea Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor în sensul includerii printre criteriile avute în vedere în aprecierea proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere a celui constând în identificarea de către candidat a metodelor reale de creare și menținere a unui mediu de lucru (climat profesional) deschis, armonios, unit și a modalităților de punere în practică a acestora.

(b) Structura anuală a bilanțului de activitate a fiecărei instanțe va cuprinde o secțiune referitoare la modul în care au fost puse în practică programele referitoare la atingerea obiectivului în discuție. Plecând de la această bază, Consiliul va centraliza bunele-practici și le va disemina tuturor instanțelor.

(c) Voi milita pentru reintroducerea programului flexibil, prin modificarea Hotărârii nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești. Înlăturarea programului flexibil de activitate a reprezentat un semn de neîncredere evidentă arătat de Consiliu corpului de magistrați. Corectarea unor comportamente izolate necorespunzătoare nu trebuie să aibă loc prin anatemizarea întregului sistem, ci prin măsuri individuale.

Trecând peste faptul că simpla prezență a judecătorului la sediul instanței nu reprezintă o garanție a calității activității acestuia, măsura actualului Consiliu este contrară esenței obiectivului pe care îl urmăresc, creând contextul propice pentru practicile locale care ignoră nevoile magistratului și care acordă atenție necontrolată formei fără fond.

(d) Regândirea sistemului de evaluare bazat pe indicatorii de performanță ai eficienței și eficacității activității instanței. Este de necontestat că eficiența în îndeplinirea actului de justiție contribuie la satisfacerea interesului public. Cu toate acestea, activitatea de judecată nu trebuie realizată sub presiunea constantă a atingerii obiectivelor de eficiență.

Or, Hotărârea nr. 1305/09.12.2014 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a aprobat Raportul Grupului de lucru privind eficiența activității instanțelor, constituit la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, păcătuiește din această perspectivă instituind indicatori nerealiști^[3], raportări trimestriale și cu aceeași regularitate planuri de măsuri la capitolele la care rezultatele obținute nu sunt satisfăcătoare, precum și utilizarea drept sursă de culegere a datelor a unui sistem informatic incapabil să reflecte în toate zonele realitatea^[4].

Consider așadar că trebuie amendată Hotărârea nr. 1305/09.12.2014 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul modificării de o manieră realistă a modului de calcul al indicatorilor de eficiență, precum și a periodicității de raportare a rezultatelor. De asemenea, îmi doresc îmbunătățirea sistemului informatic de colectare a datelor, în scopul reflectării realității.

(e) Centralizarea tuturor sediilor instanțelor improprii desfășurării activității, proces însoțit de mediatizarea continuă a rezultatului acestuia. Nu este totuna să lucrezi într-un mediu în care spațiul fizic este insuficient, întunecat, prost aerisit, supus unui grad ridicat de risc seismic, sau dimpotrivă să beneficiezi de siguranță, spațiu suficient pentru desfășurarea activității, lumină, liniște.

Nu sunt naiv să cred că realizarea unor investiții solide în infrastructura fizică a instanțelor poate fi realizată peste noapte și în lipsa sprijinului politic. Ceea ce ține însă de Consiliu este realizarea operațiunii de sistematizare a nevoilor concrete de infrastructură ale fiecărei instanțe^[5], de determinare a principalelor obiective de investiții și ulterior de intensă mediatizare.

Dacă autoritățile publice cu putere de decizie nu sunt sensibile la nevoile magistraților, lor trebuie să le fie evidențiat că, în acest domeniu, desconsiderarea magistraților este arătată, în egală măsură, cetățenilor, care la fiecare pas făcut în instanțele de judecată se expun zilnic aceluiași mediu toxic.

(f) Voi concepe și propune spre aprobare și implementare platforma de dezvoltare a carierei magistratului. Aceasta se va baza pe participarea facultativă, o dată în carieră, la programe de lungă durată pentru dobândirea de abilități non-juridice, fără exercitarea activității specifice profesiei în acest interval. Sursele de finanțare, inclusiv pentru organizarea programelor (în faza de pilotaj la nivel central și ulterior descentralizat pe curți de apel) vor fi căutate în exteriorul sistemului.

2.3 Meritocrație, nu conjuncturi în dezvoltarea carierei

2.3.1 Formarea inițială

Definirea problemei

Propunerile de modificare a legilor justiției agreate la nivelul Consiliului actual, referitoare la introducerea ca modalitate de recrutare a interviului, pentru foștii magistrați-asistenți sau pentru avocații, cu o anumită vechime în funcție, nu sunt apte să contribuie la menținerea unui înalt standard de verificare a calităților profesionale la accesul în profesie.

Totodată, la momentul debutului în profesie, s-a resimțit nevoia sporirii caracterului practic al formării inițiale prin creșterea duratei stagiului practic efectuat în instanțe și parchete la momentul oportun.

Direcții de acțiune

(a) Voi milita pentru blocarea sau avizarea negativă a oricărei inițiative legislative care ar promova introducerea interviului ca modalitate de acces în profesie.

(b) Optez pentru majorarea semnificativă a duratei stagiului practic efectuat în instanțe și parchete pe parcursul celor doi ani aferenți formării inițiale derulate prin intermediul Institutului Național al Magistraturii, prin modificarea aferentă a programului de formare inițială.

(c) Voi propune sesizarea Ministerului Justiției cu propunerea de modificare a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul ca formarea profesională inițială a magistraților numiți în funcție în condițiile acestui text de lege să fie realizată în cadrul Institutului Național al Magistraturii, prin stagii practice la instanțe și parchete și nu doar prin intermediul unui curs de formare profesională, precum în prezent.

2.3.2 Regândirea sistemului de promovare în funcții de execuție

Definirea problemei

Lipsa de respect a fost arătată magistratului și în modalitatea de gestionare a sistemului de promovare în funcții de execuție și aceasta din multiple perspective:

– actualul sistem de promovare nu reprezintă pentru judecători o sursă motivațională pentru exercitarea activității profesionale la cele mai înalte standarde; aceasta întrucât între calitatea activității desfășurate cotidian și reușita la concurs nu există o suficientă legătură;

– modalitatea concretă de desfășurare a concursului de promovare (număr insuficient de posturi, maniera de elaborare a tematicii, bibliografiei și subiectelor sau de soluționare și motivare a contestațiilor, durata totală a probelor, concurența generată de scăderea accentuată a numărului de posturi aferente instanțelor superioare) care conduce, în dese situații, la respingerea unor candidați care obțin rezultate foarte bune (de peste 9) sau chiar excepționale (de peste 9,8) transformă concursul într-o loterie, generează conflicte în interiorul profesiei și, în egală măsură, umilește magistrații;

– inexistența unei proceduri transparente și obiective pentru departajarea judecătorilor care au obținut gradul profesional și care își manifestă intenția de a activa la instanța superioară; în prezent, aceasta este reprezentată, în exclusivitate, de procedura de transfer prevăzută de Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ale cărei criterii stipulate la articolul 3 sunt fie insuficiente (vechimea efectivă în funcție, vechimea efectivă în grad), fie lipsite de relevanță pentru această formă particulară de transfer (volumul de activitate al instanțelor implicate în transfer, domiciliul solicitantului, locul de muncă al soțului sau soției, distanța dintre domiciliul solicitantului și sediul instanței, starea de sănătate și situația familială);

– sistemul de promovare pe loc a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă o flagrantă inechitate și, din nou, o modalitate de umilire a judecătorilor; astfel, în prezent, „magistrații asimilați” sunt îndreptăți să obțină mai multe grade profesionale decât judecătorii (gradul aferent funcției de procuror la parchetul general), deci beneficii salariale superioare, în lipsa oricărei concurențe (prin obținerea mediei de 7).

Direcții de acțiune

(a) Voi propune modificarea sistemului de promovare pe loc:

(i) Pentru obținerea gradului profesional, candidații nu trebuie să mai fie supuși unui concurs cu număr limitat de locuri, ci unui examen (în lipsa obținerii sprijinului politic pentru modificarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor^[6], Consiliul este îndreptățit, chiar potrivit textului legal în forma actuală, să aprobe anual un număr de posturi egal cu acela al magistraților care îndeplinesc condițiile legale de participare).

(ii) Organizarea examenului de promovare pe loc și pentru obținerea gradului profesional aferent Înaltei Curți de Casație și Justiție; în această manieră este înlăturată inechitatea prezentă între judecători, pe de-o parte și procurori și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor pe de alta.

(iii) Organizarea unitară a examenului de promovare pentru magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

(b) Corelativ, apreciez necesară modificarea sistemului de promovare efectivă. Acesta va avea două componente:

– Cea prezentă, a concursului, în limita numărului de posturi vacante existente la tribunale și curți de apel la care vor putea participa judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege^[7].

– Suplimentar (deci fără diminuarea numărului de locuri destinat promovării efective în varianta actuală) și pentru a înlătura nedreptățile procedurii de transfer, Consiliul va asigura, anual, pentru fiecare instanță superioară un număr de posturi aferente promovării judecătorilor din raza sa – posturile vor fi atribuite efectiv judecătorilor care dețin gradul profesional al instanței superioare în discuție și care sunt selectați, prin prisma analizei activității profesionale, pe baza unei proceduri transparente, obiective, care va conține criterii specifice clare, conținute de legislația secundară. Selecția va fi realizată de către o comisie unică numită de Consiliu, la propunerea Institutului Național al Magistraturii. Procedura actuală de transfer va fi limitată strict la situațiile pentru care a fost reglementată inițial, atunci când titularul cererii optează pentru o altă instanță decât aceea în a cărei rază teritorială își desfășoară activitatea, fără a fi afectate posturile anterior amintite.

2.3.3 Reconsiderarea sistemului de detașare

Definirea problemei

Adesea nevoia de personal din instanțe a fost ignorată prin politica dusă de Consiliu în procedura de detașare în cadrul aparatului propriu, Institutului Național al Magistraturii, Școlii Naționale de Grefieri, Ministerului Justiției ori al altor autorități publice. Nu în puține ocazii, detașările magistraților au fost succesive, fie la instituții diferite, fie chiar în cadrul aceleiași instituții, ajungând să se permanentizeze. În această modalitate, cu aprobarea Consiliului, pe de-o parte sistemul este privat nejustificat de resurse umane calificate, formate profesional cu costuri semnificative, iar pe de alta fondul de rezervă prevăzut de art. 134 ind. 1 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ajunge să servească într-o prea mică măsură ocupării posturilor care se vacantează temporar prin alte modalități.

Direcții de acțiune

(a) Voi propune sesizarea Ministerului Justiției cu inițiativa modificării legislative (art. 58 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor) prin care să se stipuleze că durata totală cumulată a detașării în cadrul altor instituții decât instanțele și parchetele nu poate depăși 6 ani pe parcursul întregii cariere.

(b) La analiza cererii voi urmări măsura în care postul pentru care se solicită detașarea reclamă pregătirea profesională de magistrat. Aceeași abordare se va regăsi și în privința aparatului propriu, unde Consiliul trebuie să se concentreze pe formarea unui corp propriu de specialiști.

(c) Voi propune sesizarea Ministerului Justiției cu inițiativa modificării legislative (art. 44 alin. (1) și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor) prin care să se stipuleze interdicția de participare la examenul sau concursul de promovare în funcții de execuție sau numire în funcții de conducere, a magistraților care la data anunțării concursului sau examenului sunt detașați la alte instituții.

 2.4 Garantarea efectivă a independenței, imparțialității justiției, a reputației profesionale, a respectării magistraților și a procesului judiciar

Definirea problemei

Menținerea numărului ridicat de acțiuni prin care se aduce atingere independenței justiției, reputației profesionale a magistraților sau se arată lipsă de respect față de hotărârile judecătorești și lipsa unor proceduri clare și deschise pentru numirile în funcțiile de conducere de prim nivel ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au fost subliniate în ultimul Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare.

Totodată, interminabilele dezbateri publice referitoare la proiectul de lege privitor la angajarea răspunderii magistraților neînsoțite de aceeași preocupare în privința reglementării asigurării profesionale a acestora, amânarea fără de sfârșit a dispoziției legislative privitoare la trecerea administrării bugetului instanțelor de la Ministerul Justiției la Înalta Curte de Casație și Justiție, politica legislativă inconsecventă în domeniul siguranței financiare a magistraților, anumite efecte negative ale activității Inspecției Judiciare, reprezintă cele mai importante vulnerabilități ale ultimilor ani în domeniul în discuție.

Direcții de acțiune

(a) Voi milita pentru exercitarea dreptului la replică și rectificare în fiecare situație în care Consiliul constată atingerea independenței, imparțialității sau reputației profesionale a magistraților, prin acțiuni ale presei, constând în prezentarea unor fapte neadevărate sau a unor informații inexacte. Dreptul la replică și rectificare va fi făcut public prin afișare pe site-ul Consiliului și prin solicitarea adresată mijlocului de comunicare în masă. În cazul în care dreptul la replică nu a fost difuzat (în aceleași condiții precum cele utilizate la săvârșirea faptei pretins ilicite), în cazul presei audiovizuale, Consiliul va sesiza Consiliul Național al Audiovizualului, supunând eventualul refuz controlului instanței de contencios administrativ; în cazul presei scrise, nedifuzarea dreptului la replică va fi contestată în fața instanțelor civile de drept comun.

(b) Voi propune oferirea de sprijin magistraților în privința cărora s-a constatat că a avut loc atingerea independenței, imparțialității sau reputației profesionale și care se adresează instanțelor de judecată pentru repararea prejudiciilor. Astfel, în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004^[8], în primul rând Consiliul Superior al Magistraturii poate interveni în cauză în interesul magistratului. O altă formă de suport legal acordat pro bono, poate fi cea realizată prin intermediul avocaților care s-ar arăta disponibili în acest sens și care ar urma să fie „recrutați” printr-o procedură clară și transparentă convenită de către Consiliu și Uniunea Națională a Barourilor din România.

(c) Pentru asigurarea independenței financiare a instanțelor, administrarea bugetului acestora trebuie transferată de la Ministerul Justiției la Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Consiliul Superior al Magistraturii.

Personal, înclin spre cea de-a doua variantă din următoarele rațiuni: rolul constituțional al Înaltei Curți de Casație și Justiție (de a înfăptui justiția și de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale), spre deosebire de cel al Consiliului (de a garanta independența justiției) nu are legătură cu atribuțiile de gestionare a bugetelor instanțelor judecătorești. Lipsa oricărei inițiative a Înaltei Curți de Casație și Justiției în intervalul 2008^[9] – 2016 în vederea stabilirii măsurilor concrete care să facă posibilă intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară; inoportunitatea separării administrării bugetelor de cea a gestionării resurselor umane ale instanțelor judecătorești (zonă în care Înalta Curte de Casație și Justiție, spre deosebire de Consiliu, nu are nicio competență).

Dacă nu se va reuși obținerea consensului necesar pentru modificarea, de urgență, a prevederilor art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în sensul mai sus propus, Consiliului îi revine datoria de a întocmi un calendar ferm privitor la pașii care trebuie urmați de toate autoritățile implicate (Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Finanțelor Publice) pentru a face posibilă preluarea efectivă a bugetelor instanțelor de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care să-l transmită Guvernului pentru a fi supus aprobării prin hotărâre de guvern.

(d) După cum am arătat anterior, nu am nicio speranță referitoare la implicarea proactivă a Ministerului Justiției pentru apărarea independenței justiției din perspectiva siguranței financiare a magistratului: salarizare, sistem de pensii, alte drepturi.

Consiliul însă are obligația de a fi o prezență activă la toate dezbaterile care privesc aceste chestiuni și de a promova propuneri concrete pentru înlăturarea inechităților salariale prezente. Totodată, trebuie să apere caracterul special al pensiei magistraților și condițiile de acordare a acesteia, rațiunile fiind evidente față de rolul și importanța puterii judecătorești în stat, de interdicția de a desfășura alte activități remunerate, de suprasolicitarea psihică inerentă specificului activității exercitate de judecători și procurori.

La acestea se adaugă obligația, pe care mi-o asum, de a informa în permanență corpul magistraților cu privire la stadiul dezbaterilor sau la formele vehiculate ale diferitelor propuneri de acte normative. Este frustrant ca informarea noastră pe această temă să fie realizată prin mass media, forumurile de discuții sau notele transmise de unii reprezentanți ai asociațiilor profesionale și nu prin canalul firesc pornind de la Consiliu. Același Consiliu trebuie să acorde sprijin legal [a se vedea litera (a) de mai sus] magistraților cărora prin abuz al autorităților publice (Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice) le sunt negate drepturile salariale, cu atât mai mult în situațiile în care Consiliul acordă respectivele drepturi propriului personal (cu titlu de exemplu, dispozițiile art. 1 alin. 5 ind. 1 al O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015).

(e) Limitarea numărului mandatelor inspectorilor judiciari, schimbarea modalității de recrutare a acestora, din punctul de vedere al componenței comisiilor de concurs (în prezent, acestea sunt formate exclusiv din inspectori judiciari, în condițiile în care la concurs participă pentru obținerea unui nou mandat și inspectori judiciari în funcție), precum și instituirea drept criteriu pentru evaluarea activității profesionale a numărului de acțiuni disciplinare respinse în mod definitiv, reprezintă un prim set de măsuri pe care le-aș propune pentru îmbunătățirea activității Inspecției Judiciare.

Totodată, trebuie acordată o deosebită atenție unificării practicii în activitatea de inspecție și aducerii acesteia la cunoștința magistraților, prin adoptarea unor dispoziții regulamentare clare în acest sens (textele care instituie abaterile disciplinare lasă o marjă importantă de apreciere inspectorului judiciar^[10], fiind astfel create premisele aplicării acestora în mod neunitar). În același timp, se impune stipularea obligației de formare profesională pentru inspectorii judiciari în contextul perioadei scurse de la efectuarea ultimului act ca judecător sau procuror, pentru a asigura calitatea și integritatea în activitatea de inspecție.

(f) Consiliul trebuie să arate proactivitate și în privința propunerilor concrete pentru instituirea unei proceduri clare, unitare și deschise pentru numirile în funcțiile de conducere de prim nivel ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Lipsa unui acord politic pentru transferul competenței de a formula propunerea de la Ministerul Justiției la Consiliul Superior al Magistraturii îl pune pe acesta din urmă în poziția de a se concentra asupra propunerilor de instituire a procedurii anterior menționate. Refuzul Ministerului de a o adopta trebuie să fie aspru sancționat de Consiliu, prin luarea unor poziții publice ferme, însoțite de avizarea negativă a propunerii formulate (aceasta independent de calitatea profesional – managerială a candidatului propus)^[11].

(g) O atenție deosebită o voi acorda inițiativelor referitoare la adoptarea legii privitoare la răspunderea magistraților. Membrilor Consiliului le revine obligația implicării active în cadrul dezbaterilor parlamentare pentru a împiedica adoptarea unui act normativ imprecis, care să vulnerabilizeze magistratul român. De asemenea, trebuie să militeze pentru instituirea asigurării profesionale obligatorii a magistratului, cu suportarea primelor de asigurare dintr-un fond alimentat din veniturile încasate cu titlu de taxe judiciare de timbru.

 2.5 Calitate, nu volum

Definirea problemei

Nu este o noutate că reducerea volumului de activitate^[12] și echilibrarea^[13] acestuia sunt unele dintre marile provocări ale sistemului judiciar, care reprezintă premisele necesare pentru creșterea calității actului de justiție.

Numărul insuficient al grefierilor, incorecta evaluare a gradului de complexitate a cauzelor și lipsa oricăror efecte atribuite acestuia din punctul de vedere al alocării resurselor umane, inexistența unei strategii de degrevare a instanțelor de judecată de cauzele necontencioase sau repetitive, tergiversarea intrării în vigoare a dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la cercetarea procesului în camera de consiliu, reprezintă coordonate care au împiedicat atingerea obiectivului în discuție.

Direcții de acțiune

(a) Voi propune sesizarea Ministerului Justiției cu inițiativa unei ample modificări a H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii. Rearondarea unor localități din aria de competență teritorială, în sensul trecerii lor de la instanțele mai aglomerate la instanțele mai puțin aglomerate, dar care dispun de resursele necesare pentru preluarea cauzelor respective reprezintă o metodă eficientă de echilibrare a schemelor de personal. Avantajele acestei metode sunt că ea nu presupune desființarea instanțelor (deci nu o să întâmpine opoziția factorului politic[14]) și nu depinde de vacantarea posturilor de judecător (spre deosebire de măsura modificării schemelor de personal). Chiar dacă, pe alocuri, distanțele pe care justițiabilii vor trebui să le parcurgă vor crește ușor, inconvenientul va fi compensat prin soluționarea cauzei într-un termen mai scurt, împrejurare ce contribuie la creșterea calității actului de justiție.

(b) Optez pentru continuarea procesului de modificare a schemelor de personal pe orizontală, în sensul trecerii de posturi de judecător din schemă de la instanțele mai puțin aglomerate la instanțele mai aglomerate. Metoda în discuție este eficientă doar în condițiile existenței posturilor vacante (sau cert vacantabile pe termen scurt) în schemele instanțelor cu un volum de activitate mult sub medie.

De asemenea, după finalizarea procesului de regândire a punctajului de complexitate, acesta trebuie să reprezinte criteriul de analiză a schemelor de personal, nu cel al numărului de cauze nou înregistrate, care avantajează instanțele pe al căror rol se înregistrează constant un număr mare de cauze puțin complexe.

(c) Finalizarea procesului de regândire a punctajului de complexitate aferent cauzelor, astfel încât acesta să reflecte realitatea. În primul rând, punctajul inițial (cel care poate servi la stabilirea complexității totale a cauzelor nou înregistrate și deci drept criteriu de analiză a schemelor de personal) trebuie recalibrat. Apoi, punctajul adiționat trebuie să reflecte într-o pondere adecvată toate incidentele soluționate pe parcursul cauzei și probatoriul administrat.

(d) Voi propune sesizarea Ministerului Justiției în vederea inițierii unui proiect de modificare a legislației procesuale care să prevadă ca hotărârea judecătorească să fie redactată la momentul pronunțării. Termenul de pronunțare și de redactare va fi stabilit de către președintele completului de judecată la momentul închiderii dezbaterilor. Această măsură ar contribui la creșterea calității actului de justiție, atât prin scăderea indicelui de desființare a hotărârilor judecătorești, cât și printr-o mai bună motivare a acestora.

(e) Optez pentru recrutarea cu prioritate de personal auxiliar de specialitate format prin intermediul Școlii Naționale de Grefieri. Dacă în ceea ce privește numărul de magistrați raportat la populație, România se află în media Uniunii Europene, nu același lucru se poate spune și despre personalul auxiliar de specialitate.

De asemenea, calitatea personalului auxiliar de specialitate la nivel național nu este încă la nivel optim. Aceasta, în principal, ca urmare a modalității de recrutare realizate prin intermediul curților de apel. Consider că judecătorii ar fi mai eficienți, concentrându-se pe gestionarea problemelor pentru care au fost formați în măsura în care pentru fiecare judecător din sistem ar fi alocați doi grefieri de ședință. Pentru ca măsura să dea roade însă, calitatea medie națională a grefierilor trebuie să fie superioară celei actuale, împrejurare care nu poate avea loc decât prin creșterea semnificativă a gradului de recrutare prin intermediul Școlii Naționale de Grefieri.

Plecând de la premisa că recrutarea anuală de magistrați va scădea semnificativ (pe de-o parte ca urmare a întineririi sistemului și ocupării aproape în integralitate a schemelor funcționale de personal, iar pe de altă parte prin prisma atingerii mediei europene din punctul de vedere al numărului de judecători la 100.000 de locuitori), o parte importantă dintre resursele Institutului Național al Magistraturii trebuie orientate de către Consiliu spre Școala Națională de Grefieri, pentru creșterea capacității de școlarizare a acesteia.

În același timp, pentru creșterea bazei și calității selecției, s-ar putea stabili ca un număr de candidați respinși la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii cu o medie peste cea prevăzută de lege pentru admitere să-și poată manifesta opțiunea pentru a urma fără susținerea altui concurs cursurile Școlii Naționale de Grefieri.

Pentru protejarea investiției și stabilitatea mediului de lucru voi propune introducerea unei dispoziții legislative care să impună absolventului Școlii devenit grefier interdicția de transfer, detașare, delegare sau promovare la o altă instanță pentru o perioadă de 3 ani.

(f) Delegarea unor noi sarcini către personalul auxiliar calificat. Corelativ măsurii de la litera (e), consider că se impune modificarea cadrului legislativ pentru a permite mai multă delegare din partea judecătorilor către grefierii care au beneficiat de formare profesională inițială.

Mergând pe linia începută în decembrie 2015 (când a fost adoptat ultimul Regulament de ordine interioară al instanțelor judecătorești), Consiliul are obligația de a identifica noi atribuții compatibile codurilor de procedură și Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, care să poată fi delegate grefierilor și care să-și găsească utilitate în activitatea judecătorilor. Cu titlu de exemplu, anterior primului termen de judecată, grefierului i-ar putea fi delegată atribuția de a identifica, prin consultarea sistemului ECRIS, a portalului ROLII sau a literaturii de specialitate, existența practicii judiciare sau a doctrinei relevante cauzei.

(g) Colaborarea cu Ministerul Justiției și Parlamentul României, în vederea identificării soluțiilor normative pentru degrevarea instanțelor. Atât în cuprinsul Analizei Funcționale a Sectorului Justiției din România^[15], cât și în cel al ultimului raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și verificare, au fost sugerate arii de reforme legislative menite să contribuie la degrevarea activității instanțelor de judecată. Acestea sunt :

– identificarea soluției legislative menite să stopeze jurisprudența repetitivă, în special în cauzele particularilor împotriva administrației publice (cu titlu de exemplu, situația cererilor de restituire a contravalorii taxei de poluare) sau când problema de drept a fost dezlegată cu caracter obligatoriu de către instanța supremă;

– introducerea „gestionării diferențiate a cazurilor” (gestionarea unora dintre cauze într-un mod mai formal, de rutină) și păstrarea majorității eforturilor judiciare pentru problemele adevărate;

– orientarea cauzelor simple (spre exemplu cererile de încuviințare a executării silite sau cererile din materia executării hotărârilor penale) către o singură instanță la nivelul fiecărui județ, dimensionată corespunzător – astfel aceste probleme s-ar concentra într-un singur loc, eliberând restul magistraților.

Chiar dacă rolul esențial pentru găsirea acestor soluții aparține executivului și legislativului, Consiliul fiind direct interesat în obținerea rezultatului, trebuie să fie în permanență proactiv pe lângă autoritățile anterior menționate pentru ca acestea să-și exercite atribuțiile constituționale și în domeniul degrevării instanțelor de judecată.

3. În loc de concluzii

Temele abordate mai sus vă vor fi aduse la cunoștință și dezbătute pe parcursul întâlnirilor pe care le vom avea în perioada care urmează. De asemenea, vă rog să-mi transmiteți critici, propuneri și sugestii la adresa electronică de contact indicată în cuprinsul CV-ului atașat. Observațiile voastre vor fi avute în vedere la actualizarea obiectivelor și direcțiilor de acțiune, permițând noului Consiliu să aibă o situație centralizată a priorităților magistraturii române din perspectiva noastră, a judecătorilor instanțelor de prim grad jurisdicțional.

Judecător MIHNEA TĂNASE

Președinte al Judecătoriei Sectorului 5 București