Procedura de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilităţi fiscale în cazul creanţelor administrate de către organul fiscal central (OMFP nr. 3831/2015)

În M. Of. nr. 874 din 23 noiembrie 2015, s-a publicat Ordinul ministrului finanțelor publice (OMFP) nr. 3831/2015 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale în cazul creanțelor administrate de către organul fiscal central (M. Of. nr. 785 din 21 octombrie 2015)

Vă prezentăm, în continuare, prevederile Procedurii de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale în cazul creanțelor administrate de către organul fiscal central:

Art. 1 („Dispoziții generale”)

Art. 1 la primul alineat prevede faptul că respectiva procedură se aplică pentru obligațiile de plată administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și pentru cele stabilite de alte direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și care, potrivit legii, se transmit spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Potrivit alineatului următor, facilitățile fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, denumită în continuare ordonanță de urgență, se acordă de către următoarele structuri, denumite în continuare organe fiscale competente:

a) Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele fiscale subordonate, pentru obligațiile de plată administrate de aceasta, cu excepția celor prevăzute la lit. b);

b) direcțiile de specialitate din Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligațiile stabilite de acestea și care, potrivit legii, se transmit spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În continuare, stabilește faptul că obligațiile de a căror plată depinde acordarea facilității sunt cele administrate/stabilite de fiecare dintre organele fiscale competente prevăzute la alin. (2).

La alineatul următor, prevede faptul că pentru contribuabilii care au înființate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, facilitățile prevăzute de ordonanța de urgență se acordă atât pentru obligațiile de plată datorate de aceștia, cât și pentru cele ale sediilor sale secundare și se analizează raportat la totalul obligațiilor contribuabilului și a sediilor sale secundare.

Conform penultimului alineat, contribuabilii fără domiciliu fiscal în România care au obligații de plată neachitate la termen pot beneficia de facilitățile fiscale prevăzute de ordonanța de urgență. În acest caz se aplică în mod corespunzător prevederile art. 18 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală.

În sfârșit, la ultimul alineat dispune faptul că prin obligații de plată administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală se înțelege inclusiv:

a) drepturile vamale transmise organului fiscal competent de autoritatea vamală, în vederea recuperării;

b) creanțele bugetare transmise acesteia, spre recuperare, potrivit legii, de către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii – S.A. – I.F.N.

Art. 2 („Obiectul facilităților fiscale”)

Art. 2 prevede următoarele:

„(1) Organul fiscal competent acordă următoarele facilități fiscale:

a) amânarea la plată a obligațiilor de plată accesorii, până la data soluționării cererii de anulare a accesoriilor sau, în cazul în care nu se depune cererea de anulare a accesoriilor, până la data de 30 iunie 2016 inclusiv, pentru contribuabilii care notifică organul fiscal competent, conform art. 5 alin. (1) din ordonanța de urgență;

b) anularea obligațiilor de plată accesorii.

(2) Categoriile de obligații de plată accesorii care, potrivit legii, pot face obiectul facilităților fiscale prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:

a) penalitățile de întârziere;

b) o cotă de 54,2% din dobânzi;

c) o cotă de 77,1% din majorările de întârziere datorate de contribuabili până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 39/2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 46/2011.

(3) Obligațiile de plată accesorii prevăzute la alin. (2) sunt aferente:

a) obligațiilor de plată principale restante la 30 septembrie 2015 inclusiv;

b) obligațiilor de plată principale declarate suplimentar de contribuabil prin declarație rectificativă prin care se corectează obligațiile fiscale principale cu scadențe anterioare datei de 30 septembrie 2015 inclusiv;

c) obligațiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015 inclusiv și stinse până la această dată;

d) obligațiilor de plată principale cuprinse în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

(4) Pentru obligațiile eșalonate la plată potrivit O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonării la plată, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările și completările ulterioare, și pentru care eșalonarea se finalizează până la data de 31 martie 2016, se anulează cota de 54,2% din dobânda eșalonată la plată aferentă ratelor cu termene de plată ulterioare datei de 1 octombrie 2015. În acest caz, penalitățile de întârziere amânate la plată se anulează potrivit O.U.G. nr. 29/2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Prevederile alin. (3) lit. b) sunt aplicabile și obligațiilor de plată reprezentând taxa pe valoarea adăugată cu scadențe anterioare datei de 30 septembrie 2015 și care rezultă din înscrierea în rândurile de regularizări din decontul de TVA a taxei colectate prin care se corectează taxa pe valoarea adăugată cu scadențe anterioare datei de 30 septembrie 2015 inclusiv.

(6) Ori de câte ori se face o regularizare potrivit alin. (5), în scopul stabilirii obligațiilor de plată accesorii ce pot face obiectul anulării, contribuabilii trebuie să detalieze taxa pe valoarea adăugată înscrisă pe rândul de regularizare, cu precizarea, în cererea de anulare a accesoriilor, a perioadei fiscale, a scadenței, precum și a sumei.

(7) Prin inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se înțelege inspecțiile începute anterior acestei date și pentru care s-a emis decizie de impunere după această dată”.

Art. 3 („Procedura de acordare a amânării la plată”)

Art. 3 are următorul conținut: „(1) Contribuabilii își exprimă intenția de a beneficia de anularea obligațiilor de plată accesorii potrivit ordonanței de urgență, prin depunerea la registratura organului fiscal competent sau prin comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a unei notificări.

(2) Notificarea se soluționează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de amânare la plată a obligațiilor de plată accesorii, prevăzută în anexa nr. 1. Notificările depuse anterior publicării prezentei proceduri în Monitorul Oficial al României, Partea I, se soluționează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data publicării.

(3) Notificarea va cuprinde cel puțin următoarele elemente:

a) datele de identificare a contribuabilului: denumirea/numele și prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/ reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, inclusiv datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;

b) obiectul notificării, respectiv intenția de a beneficia de anularea obligațiilor de plată accesorii prevăzute la art. 2 alin. (2);

c) data și semnătura contribuabilului/reprezentantului legal/reprezentantului fiscal/împuternicitului.

(4) În baza notificării, organul fiscal competent emite și comunică:

a) contribuabilului – decizia de amânare la plată a obligațiilor de plată accesorii;

b) instituțiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare și/sau terților popriți care dețin/datorează sume de bani debitorului – adresa de sistare temporară, totală sau parțială, a executării silite prin poprire.

(5) Odată cu emiterea actelor prevăzute la alin. (4) și (9), pentru obligațiile de plată accesorii care fac obiectul amânării la plată:

a) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită;

b) nu se efectuează stingerea până la data soluționării cererii de anulare a accesoriilor sau până la data de 30 iunie 2016 inclusiv, în cazul în care nu se depune această cerere.

(6) În situația în care pe perioada amânării la plată se emite decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii care cuprinde obligații de plată accesorii prevăzute la art. 2 alin. (2), organul fiscal competent emite, odată cu această decizie, și decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a obligațiilor de plată accesorii, prevăzută în anexa nr. 2, prevederile alin. (4), (5) și (9) aplicându-se în mod corespunzător ori de câte ori este cazul. Decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a obligațiilor de plată accesorii înlocuiește decizia emisă anterior. Amânarea la plată a obligațiilor de plată accesorii se acordă în baza notificării inițiale.

(7) În cazul în care, ulterior emiterii deciziilor de amânare la plată a obligațiilor de plată accesorii, se constată erori în conținutul acestora, pe baza documentelor care atestă această situație, organul fiscal competent emite decizie de modificarea deciziei de amânare la plată a obligațiilor de plată accesorii.

(8) În situația în care contribuabilul nu depune cererea de anulare a accesoriilor până la data de 30 iunie 2016, organul fiscal competent emite și comunică decizia de pierdere a valabilității amânării la plată a obligațiilor de plată accesorii, prevăzută în anexa nr. 3.

(9) În cazul în care notificarea este depusă la organul fiscal prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. b), acesta comunică un exemplar al deciziei de amânare la plată și organului fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În acest caz, organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală transmite instituțiilor de credit la care debitorul are deschise conturile bancare și/sau terților popriți care dețin/datorează sume de bani debitorului adresa de sistare temporară, totală sau parțială, a executării silite prin poprire.

(10) În cazul obligațiilor de plată stabilite de organul fiscal prevăzut la art. 1 alin. (2) lit. b), prin decizie referitoare la obligații de plată accesorii se înțelege titlul de creanță prin care se individualizează obligațiile de plată accesorii, potrivit legislației specifice”.