Principiul legalității căilor de atac. Recursul (CPC)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 638/2016
CPC: art. 158 [art. 130 NCPC], CPC: art. 1591 [art. 131 NCPC], CPC: art. 299 [art. 483 NCPC]
Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Înalta Curte constată că, în speță, recurentul A. a învestit instanța cu o cerere de recurs formulată împotriva Deciziei civile nr. 56/2015 din 1 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Conform art. 299 alin. (2) C. proc. civ. [art. 483 NCPC], recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea.
În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că, în speța de față, s-a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 56/2015 din 1 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. [art. 483 NCPC], competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Cluj, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor, art. 158 alin. (3) [art. 130 NCPC] cu referire la art. 1591 raportat la art. 299 C. proc. civ. [art. 483 NCPC], va stabili competența de soluționarea a recursului în favoarea Curții de Apel Cluj și va trimite de îndată dosarul acestei instanțe în vederea soluționării cauzei.
Sursa informației: www.scj.ro.
