PÎCCJ solicită Avocatului Poporului să sesizeze CCR cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 13/2017
Potrivit comunicatului din data de 2 februarie 2017, Biroul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a adus la cunoștința opiniei publice faptul că în cursul aceleași zile, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis spre analiză Avocatului Poporului solicitarea de a sesiza Curtea Constituțională, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituție și respectiv art. 13 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 35/1997 republicată, cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență nr. 13/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
În solicitarea transmisă se invocă o serie de critici de neconstituționalitate, atât de natură extrinsecă, cât și intrinsecă.
PÎCCJ a prezentat sintetic critici de neconstituționalitate extrinsecă cuprinse în sesizare, după cum urmează:
I. Încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție potrivit căruia: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora ”.
II. Încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit căruia: „Ordonanțele de urgență (….) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile (…) prevăzute de Constituție ” raportat la art. 124 din Constituție, art. 131 alin. (1) și art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora: „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății, apără ordinea de drept, drepturile și libertățile cetățenilor”.
III. Încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție potrivit căruia: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale” și art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia: „În România, respectarea Constituției a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Totodată, în sesizarea transmisă Avocatului Poporului sunt învederate critici de neconstituționalitate intrinsecă, ce vizează o serie de articole din actele normative în discuție.
Pentru a ilustra, de asemenea, dificultățile pe care le implică transpunerea în practică a celor două ordonanțe adoptate de Guvern, PÎCCJ a făcut referire la sarcinile impuse judecătorului delegat cu executările penale care vor deveni imposibil de realizat în cele 10 zile prevăzute de noul act normativ, context în care nici judecata nu poate avea loc de urgență. Astfel, această dispoziție este de natură să aducă atingere dreptului la libertatea individuală, în ipoteza acelor persoane care ar trebui, de îndată, puse în libertate ca urmare a dezincriminării faptelor pentru care au fost condamnate definitiv (art. 4 din Codul penal) sau ca urmare a executării deja a unei pedepse egale cu maximul special prevăzut de legea nouă (art. 6 din Codul penal).
În plus, PÎCCJ arată că din reglementarea modului de punere în practică a ordonanței (lipsită de realism) nu poate fi trasă decât concluzia ad impossibilium nulla obligatio.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia abaterii de la criteriile statului de drept, astfel cum au fost adoptate de Comisia de la Veneția, mai exact fiind vorba despre legalitate din perspectiva procedurii legislative și a excepțiilor în această materie, de securitatea juridică din perspectiva previzibilității legii, a stabilității și coerenței dreptului.
Solicitarea PÎCCJ către Avocatul Poporului privind sesizarea CCR
[gview file=”http://www.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2017/02/sesizare_av_pop_2feb17.pdf” height=”800px”]
