Conferința „Admiterea în profesiile juridice liberale”: notar public

Joi, 3 martie 2016, ASD a organizat, la Palatul Facultății de Drept, conferința „Admiterea în profesiile juridice”, unde profesioniști din domeniile insolvenței, medierii, dreptului notarial și executării silite le-au vorbit studenților despre profesiile lor.

Vă oferim un rezumat al prezentării profesiei de notar, susținută de domnul Dragoș Costescu – notar public:

Accesul în profesie

• Sunt mai multe căi, dar cea care vă interesează cel mai mult este o cale obișnuită, inspirată din procedura de la INM:

• Există un examen de admitere;
• Există o perioadă de doi ani în care se face stagiatura;
• Apoi există încă un examen pentru a te definitiva și în funcție de aceasta se stabilește postul unde vei fi notar.

• Apare o diferență față de INM: examenul de notar stagiar nu se organizează către Institutul Notarial, ci se organizează de Camerele Notarilor Publici. Aceste Camere, precum la executori, sunt la nivelul Curților de Apel, ca să înțelegeți întinderea teritorială.

Din comisie face parte, pe lângă notari, și un profesor de drept civil de la una dintre universitățile acreditate din țară. Prin urmare, există un filtru al calității al acestui examen.

• Examenul constă din două probe: una scrisă și una orală.

Proba scrisă este de tip grilă, cu 50 de întrebări. Proba scrisă este, în majoritate, din probele de materiile de drept civil: teoria actului juridic, nulitate, drepturile reale, obligații, contracte speciale, succesiuni.

Proba orală se dă din legislația notarială specifică. Aici sunt tot felul de chichițe de interpretare. De exemplu: scrie în lege „calitatea de notar încetează prin pensionare”. Ce înseamnă pensionare la o profesie liberală? Trebuie să vă gândiți că nu aveți angajator. Sunt oameni care încasează pensii și totuși sunt și notari în funcțiune. Sunt tot felul de întrebări de genul acesta de care vă puteți lovi la examen.

Pentru examenul oral se fac un număr de subiecte echivalent cu numărul candidaților, plus încă cinci, și se trag la sorți. Dacă sunt 100 de candidați pe 10 locuri, poate să-ți pice orice subiect.

Prin urmare, nu este un examen ușor.

După ce se intră ca notar stagiar există un număr limitat de locuri care se scot la concurs. Pe București sunt, în medie, cam 10 locuri pe an. După ce ocupi unul dintre cele 10 locuri, în principiu, în primul an se face la Institutul Notarial un fel de școală, iar apoi încă un an se face practică la un birou notarial unde ești desemnat.

Modul în care se stabilește numărul de notari definitivi pe fiecare circumscripție

• Este o procedură pe care o face Ministerul Justiției și criteriile sunt volumul și tipul de acte, care de fapt înseamnă necesitățile economice, plus numărul de persoane și întinderea teritorială. Sunt niște criterii care încearcă să aibă în vedere ceea ce înseamnă profesia de notar, adică un serviciu public, de care toate persoanele, în principiu, au nevoie, și de care să poate beneficia într-un mod rezonabil.

Cât de bine se câștigă?

• E un răspuns greu de dat. Mai întâi, ce înseamnă organizarea unui birou notarial? Nu vă imaginați că e o persoană care stă într-un birou și așteaptă să-i intre clienții pe ușă. Sunt multe persoane de care ai nevoie să te ajuți în realizarea activității. Această activitate înseamnă, în primul rând, contactul direct cu clienții. Apoi sunt toate acele activități birocratice care presupun realizarea unei proceduri notariale – redactarea actelor, obținerea diverselor acte de la diverse instituții, diverse raportări care trebuie să fie făcute după ce se realizează niște operații notariale. Lucrurile astea trebuie făcute și trebuie făcute bine. Toate acestea presupun niște costuri.

În București sunt 10-20 de birouri notariale care s-au închis din cauza faptului că nu au putut să susțină financiar această activitate. Majoritatea acestor situații s-au întâmplat în orașele mari, unde concurența este mai mare. În localitățile mai mici se pare că lucrurile sunt ceva mai stabile.

După ce a venit criza în 2008, veniturile au scăzut destul de mult, volumul tranzacțiilor și volumul proprietăților au scăzut și atunci a trebuit să fii mai eficient. Să dai mai multe atribuții acelorași persoane pe care le aveai angajate, să reduci cât de mult poți din costuri ș.a.m.d.

Sunt oameni care câștigă rezonabil de bine și oameni care sunt la limita supraviețuirii, mai ales în lunile proaste, căci și această activitate are o componentă variabilă, în sensul că lunile ianuarie-februarie și cele de vară, când e lumea plecată în concediu, sunt luni destul de proaste unde s-ar putea să nu poți să-ți scoți cheltuielile, adică să nu poți să-ți plătești salariile, ceea ce e destul de neplăcut pentru angajații care muncesc pentru tine.

• Există foarte puține zone albe sau negre în desfășurarea profesiei. Majoritatea sunt zone gri. Actele pe care le ai în față, pentru că tu numai pe ele te poți baza, nu sunt întotdeauna foarte clare, sau nu este un istoric foarte clar.

Al doilea aspect este cel uman. Oamenii sunt foarte diferiți între ei, și atunci toate lucrurile astea te duc într-o zonă gri. Nu poți să-ți dai seama foarte ușor ce ascund niște oameni în spate, chiar dacă vin și zic, „uite, vreau să fac următorul act” – nu este întotdeauna voința lor reală, pentru că au fost sfătuiți înainte de diverse persoane. Este foarte greu de multe ori să-ți dai seama de acest lucru.

Această zonă gri face ca lucrurile să devină periculoase și se ajunge la următoare dilemă: „să câștig acei bani cu orice preț?”. Dilema și mai importantă din zilele noastre: „hai că totuși trebuie să fac acte, că altfel n-am de unde da salariile” – și atunci ești tentat de multe ori să scazi din calitate, tocmai pentru a ajunge să poți să plătești acele salarii. Eu până acum am reușit să păstrez calitatea, zic eu, și să nu fac prea multe prosti. Nu știi niciodată, că ele nu vin direct, vin mai târziu.

Dacă ar fi să le faci numai pe alea albe, volumul s-ar micșora foarte mult, oamenii ar fi nemulțumiți pentru că nu ai putea să le faci multe dintre actele pe care vor să le facă și care, până la urmă, apropo de mediere, le vor rezolva o problemă, chiar dacă nimeni nu va ieși mulțumit din acea situație, dar măcar vor avea o stabilitate.

Calitățile umane cerute pentru a fi un bun notar

• Aș începe cu plăcerea lucrului cu oamenii. Nu toată lumea o are, sunt unii care sunt mai puțin abili în a comunica, și sunt unii cărora le face mai puțină plăcere.

• Aș adăuga empatia, pentru că trebuie să încerci să te pui în pielea unei persoane care este în fața ta și trebuie să încerci să te pui în pielea acelei persoane având în vedere și gradul de cultură, civilizație, educație ș.a.m.d., fără să fie un aspect de discriminare. Pur și simplu oamenii sunt diferiți și atunci trebuie să îl iei pe fiecare așa cum este și să te pui în pielea lui, astfel încât să îi dai cea mai bună soluție pentru el, nu în general. Asta pentru că această profesie depinde într-o mare măsură și de satisfacția oamenilor, cum și sistemul justiției, în general, depinde de satisfacția oamenilor.

• Calități organizatorice: din ce în ce mai mult ne sunt date în competență tot felul de atribuții birocratice. Unele dintre ele sunt legate de acele registre care sunt la Uniunea Notarilor, de procuri, testamente ș.a.m.d. Pentru toate acestea ai nevoie de tot felul de proceduri pe care trebuie să le facă cineva și trebuie să te organizezi foarte bine.

• Cu fiscul, în general, este o relație destul de dificilă, în sensul că există obligativitatea de a raporta tot felul de date. Uneori părțile încearcă să mascheze acele date pe care ești obligat să le raportezi.

• De multe ori oamenii nu vin înțeleși, sau încep să se certe pe loc pentru că și-au mai adus aminte câte ceva, iar atunci o parte din activitate se suprapune peste activitatea de mediere, în sensul de a-i împăca, de a-i sfătui astfel încât să se găsească cea mai bună variantă pentru ei și să plece cât se poate de împăcați. Mulțumire 100% pentru ambele părți, rar există.

• Ultima calitate cred că se adresează tuturor absolvenților acestei facultăți. Este moralitatea. Mie mi se pare că nu se învață suficient în facultate, sau exemplele care vi se dau nu sunt suficiente și cel mai periculos pentru voi este să ajungeți într-un post unde să aveți și ceva putere, indiferent care ar fi acea profesie liberală pe care o veți îmbrățișa, ca să nu mai vorbesc și de funcțiile publice, și dacă nu veți încerca să păstrați cât de mult se poate această regulă a moralității, dreptul nu vă va ajuta.

Dreptul, din contră, devine un instrument periculos, pentru că voi veți ști lucruri, veți ști cum să faceți lucruri, dar nu veți avea reperele morale. Atunci este periculos pentru voi. Profesia pe care o am eu este printre cele mai periculoase profesii din punctul acesta de vedere, pentru că dacă ești lipsit de moralitate, dreptul nu te apără.

👍Conferința „Admiterea în profesiile juridice liberale”: practician în insolvență

👍Conferința „Admiterea în profesiile juridice liberale”: mediator

👍Conferința „Admiterea în profesiile juridice liberale”: executor judecătoresc