Neconstituționalitate (comunicat CCR): Dispozițiile art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a O.U.G nr. 18/2016

Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului, de a reglementa un termen pentru introducerea contestației în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă [art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală] nu apare ca fiind rezonabilă din perspectiva relației existente între interesul general și cel individual. Condiționarea introducerii căii de atac extraordinare a contestației în anulare, pentru motivul reglementat în art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală, de respectare a termenului de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere, impune în sarcina individului o condiție excesivă pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

În aceste condiții, având în vedere că, în materie, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. i) din Codul de procedură penală este un remediu procesual prin care partea interesată poate obține restabilirea legalității încălcate prin nesocotirea principiului ne bis in idem, reglementarea unui termen în interiorul căruia persoana împotriva căreia se face executarea poate introduce contestația în anulare aduce atingere dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție.