Maratonul Legal Point 2 cu ocazia Congresului avocaților 2017 – av. dr. Petruț Ciobanu, av. dr. Lucian Săuleanu, av. Antonio Iordan: Avocatura azi

Cornel Dărvășan: Bună seara dragi prieteni, bine v-am regăsit la emisiunea Legal Point – al doilea maraton, cel din anul 2017. Împreună cu noi se află invitați distinși – în primul rând spun bun-venit d-lui Nicolae Cîrstea, președintele trustului editorial Universul Juridic. Bună seara, d-le președinte!

Nicolae Cîrstea: Și împreună spunem bine ați revenit în studioul Legal Point colegilor noștri aflați la Congresul Avocaților 2017, la a cincea emisiune din acest maraton, din această săptămână, d-lui vicepreședinte al UNBR, dl profesor Petruț Ciobanu.

Av. dr. Petruț Ciobanu: Bună ziua, mulțumesc de invitație.

Nicolae Cîrstea: Bine ați venit, d-le profesor Lucian Săuleanu – decan al Baroului Dolj.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Bine v-am găsit, mulțumim pentru invitație.

Nicolae Cîrstea: Bine ați venit, d-le prodecan al Baroului Brăila, dl Iordan.

Av. Antonio Iordan: Bună seara, mă bucur pentru invitație.

Cornel Dărvășan: Ne bucurăm că ați răspuns invitației noastre și începem cu o întrebare foarte importantă: Ce înseamnă pentru dumneavoastră prezentul în profesia de avocat?

Av. dr. Petruț Ciobanu: Dacă-mi permiteți să răspund – tocmai a spus dl președinte Nicolae Cârstea că în prezent se desfășoară niște lucrări ale Congresul Avocaților, care are o temă extrem de interesantă și actuală – Avocatul și accesul la justiție. Aș vrea să mai marchez un lucru extrem de important: Astăzi a fost promulgată Legea profesiei de avocat de către președintele României și se dovedește încă o dată că ceea ce s-a spus în spațiul public de superimunitatea avocaților nu a fost corect. Profesia de avocat are în prezent o serie de probleme, care nu sunt noi – se întâlnesc și în alte țări, cum ar fi Anglia, Franța. Dar eu cred că se poate trece foarte ușor peste acestea și așteptăm cu mare interes ca mâine Congresul să adopte o serie de rezoluții, care vor avea un impact deosebit asupra profesiei de avocat.

Nicolae Cîrstea: Rămânând la această lege, plecată spre Monitorul Oficial, din câte am înțeles, d-le profesor Săuleanu, despre ce e vorba? Care ar fi modificările, ce prevede această…?

Av. dr. Lucian Săuleanu: Întâi de toate cred că ar trebui să lămurim un aspect, cel puțin legat de titlul legat în mass-media, anume cel de „superimunitate”. Este greșit și cu totul nepotrivită formularea ca atare, pentru că nu este vorba de vreo imunitate creată în avantajul avocaților. Dimpotrivă, este vorba de o protecție a avocaților, dar în beneficiul clienților. De fapt, s-a încercat, prin modificările respective – e adevărat, parte din ele nu au mai fost adoptate, cum ar fi, de exemplu, prezența decanului baroului la percheziția în sediul unui avocat –, în schimb alte modificări au fost menținute. Important este că au fost aduse și câteva modificări importante – și m-aș referi la introducerea onorariilor minimale. În sfârșit, este tranșată această problemă, în sensul că avocații pot să stabilească onorarii superioare celor minimale stabilite de către consiliul UNBR, ceea ce probabil că în următoarea perioadă o să avem astfel de onorarii, care până la urmă vor profita avocaților, prevăzându-se un nivel minim.

Nicolae Cîrstea: Nu a existat în profesie până la acest moment această limitare?

Av. dr. Lucian Săuleanu: Destul de disputată. Nu, pentru că în 2004 Consiliul Concurenței s-a opus, apreciind că prin instituirea unor astfel de onorarii minimale ar fi fost distorsionată această piață concurențială, în ciuda faptului că alte profesii, tot juridice, cum ar fi executorii sau notarii, aveau astfel de prevederi.
Tot în sensul unor modificări – și nu o să mă refer la toate, pentru că și colegii, sigur, vor să intervină –, de asemenea, a fost reglementat registrul electronic al actelor atestate de avocat. Este un lucru important, pentru că se încearcă a se responsabiliza și avocații, dar a se credibiliza, până la urmă, activitatea avocaților, din această perspectivă, a întocmirii de acte cu dată certă, atât a conținutului, cât și a persoanei – condiții în care toate acestea vor fi menționate într-un registru electronic, în maxim trei zile, astfel încât, în măsura în care nu se respectă această interdicție, ele nu vor fi opozabile terților. Este un pas important, repet, care în final va da greutate actelor întocmite de către avocați.
Și, nu în ultimul rând, o dispoziție interesantă, pe care de mult timp o așteptam – o protecție pentru avocat, anume apărarea reputației profesionale a avocatului. Avem acum o astfel de dispoziție, așa încât, un avocat, în măsura în care se află într-o astfel de situație, poate să solicite comisiei permanente de la nivelul UNBR-ului o astfel de protecție a reputației.

Nicolae Cîrstea: Interesante prevederi ale acestei legi. Cu siguranță vor fi aprofundate în mass-media de specialitate, pe site-urile de știri cum este și universuljuridic.ro, în următoarea perioadă. D-le prodecan Antonio Iordan, ce înseamnă pentru dumneavoastră prezentul în profesia de avocat?

Av. Antonio Iordan: În completarea celor spuse de colegii mei, aș putea să adaug că în prezent profesia tinde către dezvoltare absolut normală, în contextul dezvoltării Uniunii Europene a profesiei de avocat. În acest sens, o noutate pe care o aduce legea și care vine în sprijinul justițiabililor – aș putea spune și care va bucura pe mulți dintre colegii noștri – este protecția crescută, prin prevederi legale, împotriva avocaturii clandestine.

Nicolae Cîrstea: Mai există avocatură clandestină în România?

Av. Antonio Iordan: Din nefericire, există și ea este sesizată de colegii noștri în diverse forme, fie că se manifestă prin procuri speciale autentice, fie că se manifestă prin barourile paralele. E îngrijorător, pentru că primii afectați nu suntem noi, avocații, ci justițiabilii, care nu vor primi niciodată un serviciu juridic profesional, de calitate și care a trecut prin filtrul profesiei din care facem noi parte.
În acest sens, prevederea legală este foarte binevenită și drastică la nivelul tuturor instituțiilor, inclusiv a magistraților, care vor trebui să se implice activ în depistarea și – să spunem – înlăturarea acestor elemente.

Nicolae Cîrstea: D-le vicepreședinte, avem, iată, avocatura clandestină, care preocupă profesia de avocat. Este la nivel național resimțită o asemenea situație?

Cornel Dărvășan: Cum se practică în mod concret această avocatură clandestină?

Av. dr. Petruț Ciobanu: Eu aș vrea să nu ne referim la avocatura clandestină sau barouri paralele, ci la structuri. Din păcate există la nivel național, cum spuneam, astfel de probleme, fiindcă sunt persoane – din Italia, din Spania – care vor să profeseze pe teritoriul statului român și fac o serie de solicitări să fie înscriși în barou după ce au crezut că au promovat anumite examene, organizate în mod nelegal. Sunt probleme, vin cu anumite înscrisuri care copiază modelul de împuternicire avocațială prevăzută în statutul nostru; încearcă să pună concluzii la organele de urmărire penală și profesia de avocat, prin organele de conducere, inclusiv ministerul public și Înalta Curte de Casație și Justiție s-au pronunțat asupra acestor aspecte, dar, din păcate, fenomenul este mult mai complex și este susținut chiar și de către persoane care au fost odată avocați, excluse din profesie.

Nicolae Cîrstea: avem, d-le decan Lucian Săuleanu, o percepție a profesiei de avocat foarte bună, mai ales în ceea ce privește perioada interbelică în România. Veniți, pe de altă parte, de la Craiova, acolo unde avocații au condus, în calitate de primari, orașul, în multe mandate. Cum se vede profesia de avocat la nivelul societății în anul 2017? Care este impactul pe care-l are percepția justițiabilului asupra profesionistului care intră în instanță, care oferă servicii de specialitate?

Av. dr. Lucian Săuleanu: Percepția sper să fie una bună – și dacă mă refer la Baroul Dolj, noi am avut o serie de acțiuni în sensul conștientizării rolului avocatului. Încercăm, de asemenea, să poziționăm baroul și la nivelul vieții juridice naționale – și v-aș da un exemplu, pentru că nu vreau să mă îndepărtez de primul subiect ridicat de dumneavoastră, anume cel al modificării Legii 51, acestei „superimunități”, și v-aș spune că pe 5-6 mai în Craiova se va desfășura o conferință balcanică și o ședință a federației barourilor europene, în jurul temei independența avocatului. Deci suntem, practic, tot în această zonă, și organele profesiei își doresc foarte bine să sprijine avocații, în primul rând, și clienții, justițiabilii, pentru că și aceste modificări la care am făcut referire vin, de fapt, ce să protejeze? Clientul și secretul profesional. Nu este un moft al avocaților, să spunem, promovarea acestor modificări. Și v-aș da un exemplu: Atâta vreme cât nu s-a prevăzut că sunt supuse procedurii de ridicare sau de confiscare înscrisuri dintre avocat și client sau înscrisurile avocatului cu privire la cauza respectivă – propriile înscrisuri, cum ar fi concluzii scrise sau notițe ș.a.m.d. –, aceste dispoziții până la urmă, repet, vin să protejeze justițiabilul, cetățeanul român. Deci, cu alte cuvinte, este un privilegiu nu acordat avocaților, ci cetățenilor români. Cu alte cuvinte, nu poți să ai un drept la apărare eficient efectiv, în măsura în care nu ai și niște dispoziții care să protejeze această relație.
Tema congresului – și colegii sigur vor aduce completări – este Accesul la justiție. Numai că acest acces este plin de nuanțe; este un acces care trebuie să fie real și din perspectiva avocatului, dar și din perspectiva justițiabilului. Sau degeaba ai un acces la justiție doar din punct de vedere formal, atâta vreme cât nu vii să-l întărești cu astfel de dispoziții. Pentru că, până la urmă, o altă modificare privește supravegherea tehnică, în sensul că raportul dintre avocat și client nu poate fi supus acestei proceduri prevăzute de art. 319 Cod de Procedură Penală în sensul unei supravegheri tehnice, tocmai pentru a încerca o protecție. Bineînțeles, nu este exclusă situația în care, în măsura în care ar exista indicii de săvârșire a unei infracțiuni, bineînțeles că și aceste raporturi sau activitatea avocatului pot să fie supravegheate.
Una peste alta, acest lucru este important – că aceste dispoziții protejează nu avocatul, ci clientul, pe oricare din cei care intră în raporturi juridice cu avocații.

Nicolae Cîrstea: Avem, d-le prodecan, iată, preocupări legate de prezentul profesiei mai ales din punct de vedere al contracarării unor lucruri care s-au vehiculat, și neadevărate în legătură cu profesia.

Av. Antonio Iordan: Tema pe care ați abordat-o este una de actualitate și poziționarea avocatului în societate constituie o preocupare permanentă și la nivelul consiliului UNBR din care fac parte și a comisiei permanente a conducerii avocaților. Din punctul meu de vedere poziționarea avocatului în societate este determinată de mai mulți factori: factori interni, cum ar fi aspecte legate de modalitatea în care avocatul prestează serviciile avocațiale, se prezintă în societate, își promovează activitatea prin evenimente de natura celor descrise de colegul Lucian, dar, din păcate – și aceasta e o temă foarte actuală – factorii foarte importanți care determină poziționarea avocatului în societate sunt cei externi, legați de atitudinea instituțiilor cu care avocatul ar trebui să fie un partener și care, din păcate, în ultima vreme – de aceea spuneam că este de actualitate această temă – se manifestă în sensul pe care eu, personal, îl percep, că avocatul este un rău necesar. Este o atitudine pe care nu o îmbrățișez. Personal am fost – și sunt – extrem de nefericit de atitudinea manifestată de instituțile statului – sunt instituții importante care dau un ton unei astfel de poziționări a avocatului în societate și luările de poziție vizavi de această superimunitate, de la președinție, conducerile parchetelor, ale ministerului Justiției, pe vremea când se punea această problemă, au creat această tendință de ostracizare, mai degrabă, decât de încurajare și de favorizare – să spunem – în sprijinul justițiabilului, acestei profesii.
Și ultimul lucru pe care vreau să-l spun în acest sens este că la Congresul Avocaților din 2017 se pare că stigmatul acestei atitudini s-a manifestat în mod direct, prezența acestor instituții alături de noi în congres fiind sublimă, dar lipsind cu desăvârșire. În afară de partenerul principal și de bază pe care-l are avocatul, și anume CSM-ul, să spunem, în această activitate, restul instituțiilor au lăsat deoparte această preocupare și nu ne-au onorat cu prezența pentru a da un mesaj de încurajare, pe care avocatul ar trebui să-l primească din partea lor. Nu suntem un rău necesar; nu văd o lume fără avocați; nu văd cum ar exista stat de drept și justiție fără prezența unui avocat.

Nicolae Cîrstea: Avem, d-le vicepreședinte, o preocupare, în ultimul an, din partea organelor profesiei, a UNBR, pentru a contracara foarte multe neadevăruri pe care le-a presupus o percepție nereală asupra profesiei de avocat. Au fsot Ziua Avocatului, Ziua Avocatului European, cu teme care s-au dorit să explice publicului larg – cred că în vară au fost și televiziunile cele mai importante invitate la dezbatere. Pe 10 decembrie, cu ocazia Zilei avocatului European, de asemenea, au fost organizate manifestări în care s-a dorit să se clarifice toate aceste lucruri.

Av. dr. Petruț Ciobanu: Și cred că s-a punctat foarte bine rolul avocatului în societate cu această ocazie. Au fost o serie de manifestări însușite și de către barouri, nu numai de către UNBR, dar cred că cel mai mult rău l-au făcut anumite trusturi de presă, care au reflectat arbitrar, trunchiat, profesia de avocat, și au marșat pe această temă, preluată după aceea necritic de foarte multe posturi de televiziune – superimunitatea avocaților. Chiar, spunea colegul meu, doamna ministru al Justiției Raluca Prună, invitată la consiliul UNBR, a recunoscut că nu știa despre ce imunitate este vorba.

Nicolae Cîrstea: Dar nu s-a preluat această negare pe care dumneaei a făcut-o.

Av. dr. Petruț Ciobanu: A fost făcută publică, a recunoscut la un moment dat că nu a fost foarte bine informată și ne-a promis un singur lucru, de care nu s-a ținut de cuvânt: că la orice modificare de act normativ vor fi invitați și avocații. E adevărat că la nivel de uniune se desfășoară o serie de programe, în cadrul cărora profesia vrea să vină aproape de cetățean. Sunt parteneriate cu Asociația Municipiilor din România, se încearcă să se ofere un acces corect la avocat pentru persoane defavorizate, pentru cetățeni care nu dispun de atât de multe resurse financiare. Și , într-adevăr, an de an, pe data de 10 decembrie se sărbătorește Ziua Avocatului European la nivel de uniune și la nivel de barou.

Nicolae Cîrstea: Percepția mea a fost că n-a avut un precedent această luare de poziție din partea UNBR, a barourilor, pentru a apăra profesia. Cred că în niciun an anterior anului 2016 profesia nu a fost atacată atât de dur în mass-media din diferite părți, astfel încât probabil și această unitate în interiorul profesiei pentru a contracara și a veni cu puncte de vedere oportune și necesare.

Av. dr. Petruț Ciobanu: Trei lucruri aș vrea să spun – și le preiau de la colegii mei: Cred că ceea ce a spus colegul Antonio Iordan este foarte important. Câtă vreme președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, alte instituții cu care ar trebui să fim parteneri nu au venit la congres, asta arată imaginea pe care o reflectă profesia către instituții. 2. Vorbea dl decan Săuleanu de secretul profesional al avocatului. Legislația prevede prezența procurorului atunci când se desfășoară o percheziție la sediul profesional al avocatului, și nu participarea. Și au fost cazuri în care societăți de avocatură au fost percheziționate și s-au ridicat o serie de înscrisuri care nu aveau aparent legătură cu cauza, iar această procedură le-a blocat activitatea pe luni de zile. Și 3: Aș vrea să spun un singur lucru: Nu s-a înțeles foarte bine ce înseamnă drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului. Personal am discutat de foarte multe ori în comisia juridică, și la Camera Deputaților, și la Senat, atunci când s-a dezbătut această lege, și am insistat asupra faptului că și presa trebuie să se informeze corect, și prin ea și cetățeanul – e vorba de avocatul care este un fel de scut împotriva abuzurilor pe care le are statul împotriva cetățeanului. Nu discutăm de drepturile avocatului, ci discutăm de drepturile și libertățile cetățeanului, care sunt, într-adevăr, apărate de către avocat. Pe de altă parte, vă mărturisesc că au existat diferențe de opinii la nivel de comisie permanentă, la nivel de consiliu UNBR. Au fost colegi care au cerut să inițiem un protest în ceea ce privește toată această polemică cu superimunitatea avocaților. Eu, personal, cred că este vremea în care să dezbatem profesional și să avem o reacție temperată, echilibrată, instituțională.

Nicolae Cîrstea: V-am întrerupt, d-le decan.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Eram tot în sensul celor spuse de dl vicepreședinte Ciobanu, în sensul că este clară această erodare voită a imaginii avocaturii. Și o face mass-media într-un mod fără a exista o justificare…

Cornel Dărvășan: Credeți că mass-media este principala responsabilă a acestei erodări?

Av. dr. Lucian Săuleanu: Da, cel puțin în privința modificării Legii 51. Să vă dau un exemplu. Ceea ce astăzi a apărut în spațiul online: A fost promulgată legea superimunității avocaților. Titlul a rămas cel de acum un an de zile, în schimb, dacă ai citi și articolul ca atare, ți-ai da seama că de fapt au fost înlăturate o serie de garanții, cum era cea legată de prezența decanului la o astfel de percheziție pentru a echilibra, până la urmă, situația unei astfel de proceduri, în schimb, repet, titlul a rămas. Nu-i văd justificarea, decât dacă vrei, de fapt – pentru că efectul cel mai important îl are titlul. Condiții în care, în măsura în care s-ar fi indicat că mare parte din dispoziții nu au fost preluate în legea în forma actuală, cred eu că era o dovadă suplimentară de profesionalism.
De ce mă leg de acest lucru – și ce spunea și colegul Iordan –, anume că până la urmă simți ca atare importanța ta ca avocat și a profesiei în genere, atâta vreme cât ceea ce se întâmplă de zi cu zi – iată, și la un congres al avocaților, care se desfășoară sub auspicii de bun augur și se încearcă protecția ca atare și să se ia tot timpul cele mai bune soluții -, însă aș da citire art. 39 din legea deja promulgată și care va fi publicată în câteva zile: În exercitarea profesiei avocații sunt partenerii indispensabili ai justiției, ocrotiți de lege fără a putea să fie asimilați funcționarilor publici.
Fraza aceasta cam spune multe despre cum ar trebui să fie văzuți avocații, cum să fie tratați ca parteneri adevărați, iar nu, iată, plecând de la o lege care vine să întărească drepturile și libertățile cetățenilor, de fapt aruncă toată această problemă către avocați, către o superimunitate – ceea ce bineînțeles că nu este nici într-un chip vorba.
Vorbeam de independența avocatului, pentru că cel puțin în această conferință din 5-6 mai, pe care o desfășurăm în colaborare și cu UNBR-ul, și cu INPPA-ul, încercăm să analizăm toate aceste fațete ale independenței. Independența avocatului nu este numai din perspectiva acestor garanții în zona Dreptului penal sau procesual-penal; ea vine și pe o independență fiscală, legat de o independență organizațională, legată de modul în care statul înțelege să ocrotească avocații sau să dea anumite avantaje – vorbind, repet, din perspectiva activității, a sistemului de impozitare, a relației care există între autonomia baroului ca atare și relația cu celelalte instituții. Deci această independență a avocatului nu este dorită de noi în beneficiu propriu, ci ca să avem această posibilitate de a ne exercita activitatea în beneficiul cetățenilor. Pentru că primii care apar – și singurii, de fapt – în această luptă, și în apărarea statului de drept, și a cetățenilor, zi de zi, sunt avocații.

Nicolae Cîrstea: Practic avocatul este reprezentantul cetățeanului în sistemul judiciar.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Acest lucru trebuie conștientizat. Este o parte importantă, are un rol definitoriu avocatul, și atunci trebuie să i se dea și această credibilitate, și aceste măsuri de protecție, pentru că altfel ar fi un dezechilibru.

Nicolae Cîrstea: Cum ajungem, d-le decan, la acest dezechilibru, plecând de la perioada interbelică până astăzi? Care au fost etapele prin care a trecut avocatura, astfel încât de la percepția aceasta foarte bună din perioada interbelică, sau poate chiar antebelică – înainte de Primul Război Mondial –, ajunge acum într-o asemenea situație.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Nu cred că întoarcerea către perioada respectivă în sine ar fi o rezolvare sau o dovadă că atunci lucrurile stăteau altfel. Fiecare perioadă are propriile provocări; avocatura și acum are provocări, iată, pe care le discutăm alături de dumneavoastră – și această emisiune vine în lămurirea acestor aspecte.

Nicolae Cîrstea: Dinamica vieții sociale, care este cu totul altceva decât acum 50 de ani…

Av. dr. Lucian Săuleanu: Este cu totul altceva, dar, repet, trebuie să ne cantonăm în prezent și să identificăm viitorul profesiei. În primul rând trebuie să-l identificăm tot prin raportare la clienți, la justițiabili, și ce înseamnă accesul la justiție? Pentru că una din multele teme abordate la congres a fost, practic, și cea legată de taxele de timbru. Și colegii, sigur, au câteva aspecte de spus pe acest subiect. Cu alte cuvinte, unui cetățean român îi este îngreunat accesul la justiție dacă are taxe foarte mari. Cu alte cuvinte, statul trebuie să găsească tot timpul soluții, o dată să ajute cetățeanul, dar și avocatura în genere. Pentru că ele sunt corelate. Se observă clar o scădere a activității avocaților – cel puțin în teritoriu, mă refer la Baroul Dolj, unul cu un număr mare de avocați –, se confruntă cu o scădere a cauzelor ca atare; se confruntă cu astfel de poziții din partea justițiabililor, care nu mai au acest acces liber, neîngrădit – iată, taxele pot să fie un astfel de stăvilar.

Nicolae Cîrstea: D-le prodecan, taxele de timbru, nivelul lor limitează într-adevăr accesul la justiție? Cum le simțiți dumneavoastră, dintr-un județ sărac, cred – Brăila este unul dintre județele sărace ale țării?

Av. Antonio Iordan: Din nefericire. Însă aspectul nivelului de trai al populației cred că este generalizat la nivelul întregii țări. Într-adevăr, se resimte mai mult în zonele mai defavorizate din punct de vedere economic. Îndrăznesc să preiau din tema Congresului UNBR, și anume Accesul la justiție, taxa de timbru reprezentând un element component din cadrul acestei teme generoase. S-au abordat ieri și astăzi, referitor la aceste piedici reale pe care justițiabilii le au în accesul la justiție, cum ar fi taxa de timbru, care, la fel ca și suprataxarea sau suprasancționarea din domeniul contravențional se ridică la niște niveluri nejustificat de mari în raport de nivelul de trai al populației. Aducem sancționarea din domeniul contravențional, aducem nivelul taxelor de timbru la nivel european, se spune, dar se uită că populația nu își permite o astfel de taxare. Dau exemple care au determinat, în practică, căutarea unor soluții lăturalnice din partea justițiabililor care n-au acces la justiție în mod efectiv și pun problema taxei de 5% – pentru că în cele mai multe cazuri se taxează cu 5% un partaj judiciar, care este efectiv blocat de această lege a taxelor de timbru. De multe ori oamenii încearcă să-și găsească soluții, să se dea în judecată pentru lipsa folosinței cotei de contribuție a fiecăruia la acel bun, găsesc tot felul de soluții, nasc litigii doar pentru că nu-și permit taxa acelei taxe de 5%.

Ar putea cineva să spună: Există Legea ajutorului public judiciar. De ce nu apelează lumea la ea? Pentru că – se discuta azi dimineață în congres – plafonul unei persoane care poate apela la ajutor public judiciar este atât de scăzut, încât chiar și cu un nivel de trai relativ scăzut, plafonul nu poate fi îndeplinit decât de persoane care efectiv nu au niciun venit; pentru că e la un nivel ridicol de mic, care determină, de cele mai multe ori, în practică – și am ridicat această problemă în congres și ar fi bine ca Ministerul Justiției să preia acest aspect din practică –, magistrații de multe ori, atunci când se formulează o cerere de ajutor public judiciar, de către un client asistat de avocat, pun problema: Bine, soliciți ajutor public judiciar, dar îți permiți să plătești un avocat?
Aceasta e problema și nivelul acesta ridicol de mic al plafonului pune în mentalitatea magistratului o problemă care n-ar trebui să existe. Astfel încât considerăm – și congresul va adopta o rezoluție în acest sens, în urma dezbaterilor care au loc – de a propune măsuri eficiente de modificare legislativă, astfel încât, atât sub aspectul taxelor de timbru care trebuie plătite, cât și sub aspectul ajutorului public judiciar, acestea să se coreleze cu nivelul de trai și cu veniturile marii majorități a populației. Mai sunt elemente, să spunem, particulare – cum ar fi accesul la recursul efectiv. S-au discutat, și în strânsă legătură cu ajutorul public judiciar, s-a eliminat din Codul de Procedură Civilă, fiind declarată neconstituțională, prevederea – care se considera că este în favoarea avocatului – prin care era obligat justițiabilul care formulează un recurs să fie asistat de avocat. Curtea Constituțională, pe o motivare destul de discutabilă, declară neconstituțional acest articol. Numai că cel care suferă nu este avocatul, că nu va mai avea un client sau nu va mai avea un proces; cel care suferă este justițiabilul, pentru că recursul este o instituție atât de restrictivă și formularea unui recurs necesită ample cunoștințe juridice, astfel încât accesul real la un recurs este împiedicat prin lipsa ajutorului juridic de specialitate.

Cornel Dărvășan: Aș vrea și eu să aduc în atenție două probleme destul de delicate. Le aveam pe ordinea noastră demult: Până unde este apărat de lege avocatul pentru a păstra secretul profesional și care sunt cele mai mari probleme în ceea ce privește confidențialitatea avocat-client?

Av. dr. Petruț Ciobanu: Dacă vreți, vă răspund eu pentru prima sau pentru altele probleme. Este extrem de interesant să discutăm despre secretul profesional al avocatului. În primul rând, trebuie spus că este un secret de ordine publică și, într-adevăr, este cel mai puternic secret profesional, singurul care este opozabil organelor de urmărire penală. Nici secretul bancar nu este opozabil organelor de urmărire penală. Au existat, însă și situații în care au fost puși sub acuzație colegi avocați care au vrut să respecte acest secret profesional – pot să vă dau un exemplu din practică: Un coleg avocat, profesor universitar, a discutat telefonic cu clientul despre speța în care voia să fie angajat, convorbirea a fost interceptată de către organele de urmărire penală; a fost chemat de către organele de urmărire penală să dea declarații cu privire la acea discuție; a invocat secretul profesional și faptul că avocatul nu poate fi audiat în calitate de martor cu privire la aspectele pe care le-a perceput în calitate de avocat și a fost pus sub acuzare. Nu s-a dispus trimiterea în judecată, dar a fost una dintre situațiile care au fost comentate și la nivelul Consiliului Național al UNBR.

Și a mai fost o speță, din câte știu, în Cluj – un coleg la un moment dat a fost trimis în judecată pentru că a refuzat să dea declarații în calitate de avocat. Curtea de Apel și, după aceea, Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus achitarea. Avocatul este apărat de secretul profesional câtă vreme nu încalcă legea și respectă legislația profesiei de avocat, și aici mă refer și la statut. Sediul profesional al avocatului și secretul profesional sunt inviolabile. Ele nu pot face obiectul unei ridicări silite de către organele de urmărire penală. Și este important să fie spus că secretul profesional trebuie exercitat întotdeauna de către avocat cu bună credință. Adică nu poți să fii depozitarul unor obiecte care sunt produsul unor infracțiuni, nu poți să fii depozitarul unor documente care sunt false sau falsificate. Câtă vreme avocatul respectă legea, și el este respectat de către lege. Nu poți să te duci și să depui la serviciul avocatului niște bunuri care provin din săvârșirea de infracțiuni. Avocatul este apărătorul drepturilor; nu se transformă într-un complice, într-un favorizator.

Av. dr. Lucian Săuleanu: O completare se impune tot în sensul arătate, anume: Această modificare a Legii 51 incriminează fapta avocatului de a divulga, fără a avea acordul clientului, anumite informații, inclusiv secrete comerciale sau operaționale, pedeapsa fiind de la 1 la 5 ani – pentru că vă refereați dumneavoastră la această protecție efectivă. Și, iată, vedem că legiuitorul a venit nu în sensul de a-i da avocatului un avantaj, ci dimpotrivă, de a-l responsabiliza în relația cu avocatul și în sensul acesta, față de alte autorități, la ce se referea dl vicepreședinte Ciobanu, dar și, iată, față de propriul client, în sensul de a avea o mai mare grijă, de a introduce și respecta standardele de etică – codul deontologic, pe care noi îl avem ca atare –, cu privire la – repet – toate informațiile pe care le primește la un moment dat.

Nicolae Cîrstea: Din discuțiile cu colegii avocați din zilele anterioare am tras câteva concluzii legate de ceea ce ar fi necesar pentru ca profesia să devină o forță, așa cum numărul și pregătirea colegilor avocați ar trebui să o presupună. Vorbeam cu colegii dumneavoastră despre nevoia de a fi o forță, nevoia de a deveni o voce unitară, nevoia de unitate, iată. Cum sunt lucrurile din perspectiva fiecăruia din dumneavoastră? Ce are nevoie avocatura azi, pentru a fi o forță?

Av. Antonio Iordan: L-aș lăsa pe dl vicepreședinte Ciobanu, purtând o responsabilitate mai mare pe umeri din acest punct de vedere decât mine.

Av. dr. Petruț Ciobanu: Aș vrea să mărturisesc că și eu am calitatea de prodecan al Baroului București și, din această calitate, am simțit, într-adevăr, responsabilitatea. Trebuie să fim uniți – e foarte important; trebuie să fim din ce în ce mai bine pregătiți, fiindcă viața profesională te confruntă cu diverse probleme. Avocatul are o nevoie de o pregătire complexă pluridisciplinară. Cauzele care sunt acum, după 90, sunt cauze complexe – ai nevoie de o serie de cunoștințe și ai nevoie de ajutor din partea unor specialiști sau experți. Așa cum organul de urmărire penală investighează, cu o echipă complexă, anumite tipuri de infracțiuni – informatice, evaziune fiscală, spălare de bani –, așa și avocatul are nevoie de parteneri și acces la persoane de specialitate. Este important să așteptăm, probabil, până mâine, să vedem și ce rezoluție adoptă congresul, dar eu cred că profesia de avocat reprezintă o forță prin faptul că sunt colegi avocați foarte bine pregătiți profesional, cadre didactice, care pot să dea girul profesiei și pot să catalizeze, la un moment dat, colegii avocați, ca să fie uniți.

Nicolae Cîrstea: Iar pregătirea prin INPPA, se apropie foarte mult de pregătirea pe care o realizează și INM-ul.

Av. dr. Petruț Ciobanu: Se pune foarte mare accent pe pregătirea continuă, atât în spațiul european, cât și în planul național. Cred că este foarte important, fiindcă legile se schimbă. Și atunci, un avocat trebuie să fie întotdeauna pregătit profesional. Spuneați de INM. La nivelul INPPA există un protocol de colaborare cu INM. Sunt formatori de la INM care vin și țin cursuri și prelegeri la INPPA, sunt lectori de la INPPA care merg la INM și țin cursuri. Și pot să vă spun că s-a reușit, de cca trei ani de zile, ca în anul II de la INM auditori de justiție să facă practică în sediile profesionale ale avocaților și an de an sunt colegi avocați care sunt dispuși să-i primească în acest stagiu de practică. Dar cred că voiați să vorbiți și dumneavoastră de pregătire?

Av. Antonio Iordan: Nu. La nivelul pregătirii profesionale continue mărturisesc că sunt doar un practicant și de câte ori am ocazia, cu riscul de a-mi neglija activitățile curente, asist – și aș vrea ca toți colegii mei să înțeleagă exact care este beneficiul pregătirii profesionale continue. E nevoie să fim conectați permanent la noutățile legislative; este nevoie să fim permanent conectați la practica judiciară, pentru că în acest fel – vorbeam mai devreme de factorii care influențează poziționarea avocatului în societate. Felul în care avocatul se prezintă, pledează, își prestează serviciul avocațial, este în legătură directă cu pregătirea lui profesională, care nu trebuie să se manifeste doar în planul absolvirii unei facultăți de Drept, ci trebuie să se manifeste permanent, constant pe tot parcursul activității sale profesionale. Și în ultima vreme preocupaea UNBR a fost din ce în ce mai acerbă în acest sens – știu că s-a adoptat un protocol vizavi de echivalența punctelor de pregătire profesională la nivel european și colegii noștri europeni vor să știe și vor să aibă în România parteneri de dialog pregătiți; justițiabilii, de asemenea, vor să aibă un avocat conectat permanent la problemele juridice de actualitate.

Av. dr. Petruț Ciobanu: O singură observație aș face, și am să-l rog pe dl coleg Săuleanu să completeze – este vorba de această pregătire, care se poate realiza în două modalități: una dintre ele este prin intermediul INPPA, dar și barourile pot să organizeze pregătirea profesională și se acordă acest punctaj de pregătire profesională. Noi avem obligația să cumulăm 20 de puncte de pregătire profesională în fiecare an. De ce am spus că am să-l rog pe dl coleg Săuleanu să vorbească? – pentru că are o dublă calitate: ca decan al Baroului Dolj organizează o serie de conferințe și este destul de preocupat de acest lucru; și a avut, până de curând, și calitatea de director al Centrului Teritorial de Pregătire Craiova.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Așa este. În esență noi încercăm să menținem un nivel de pregătire profesională prin aceste conferințe. Nu este un lucru ușor, pentru că aș vrea să mă întorc, oarecum, la întrebarea de mai înainte a dumneavoastră – odată, ce ar trebui să facem în avocatură; și doi, mă întrebați la un moment dat de perioada interbelică. Noi trebuie să gândim avocatura și din perspectiva a ceea ce există acum – anume ca afacere. Nu ne mai permitem să gândim pe acele principii care existau în perioada interbelică. Ce vreau să spun: În primul rând, trebuie să pornim de la realitatea și de la relația cu statul. Statul român nu ne ajută în multe situații – și v-aș da exemplul situației unui debutant. Dacă vrei să iei un stagiar, acesta nu are niciun avantaj, dar un absolvent de facultate care își face un SRL Debutant are un anumit beneficiu. Sistemul de fiscalizare nu este unul foarte potrivit. Sau, în materia asistenței judiciare din oficiu, cu protocolul existent cu Ministerul Justiției, nu poți să soliciți, practic, un efort foarte mare din partea avocaților, în măsura în care sumele per proces sunt undeva la 280-300 de lei. Sau, spunea colegul Iordan, legat de ceea ce Curtea Constituțională într-un mod curios, discutabil, a decis în sensul că asistarea în recurs a justițiabililor ar fi împiedicat accesul la justiție; deși în alte state europene acest lucru este normal, pentru că vorbim de nelegalitate. Una peste alta, nici statul nu prea știe exact ce vrea – adică vedeți, pe de o parte, introduce taxe prohibitive, dar nu le recunoaște ca împiedicând accesul la justiție, însă atunci când propui, ca avocat, să-i dai o mână de ajutor justițiabilului prin prezența în recurs – și nu neapărat justițiabilului, pentru că până la urmă asta faci – îi dai o consultanță și o reprezentare tehnică de înaltă calitate –, dar ajuți chiar instanțele. Pentru că, nefiind obligativitatea redactării recursului de către avocat și prezenței avocatului, practic vii să diluezi aspectele juridice. În fine, una peste alta, punctul meu de vedere acesta este: Statul nu vine să ajute foarte mult; cred eu că trebuie să țină cont de ceea ce, iată, textul din lege prevede, anume că suntem indispensabili în actul de justiție și el trebuie să se vadă zi de zi în activitatea avocatului, adică în tot ceea ce înseamnă o anumită liniște profesională. În măsura în care avocatura este o afacere, că fiecare are un cabinet, o societate de avocatură, are anumite cheltuieli, un sistem de impozitare nu tocmai îngăduitor, dar, pe de altă parte, trebuie să aibă și un nivel ridicat de pregătire, așa cum se spunea mai înainte. Și barourile, INPPA-ul încearcă să facă acest lucru. Dar deja, în această atmosferă complicată, este greu să faci față provocărilor. De aceea se încearcă o cultură organizațională puternică, se încearcă, până la urmă, și prin examenele din ce în ce mai dificile, să se mențină un nivel ridicat în avocatură, tocmai ca percepția să fie cum trebuie – una bună față de avocați.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Două lucruri aș vrea să spun: Nu cred că-i vorba de un examen dificil, ci exigent – și sunteți profesor universitar, și asta o știți; și doi: Dacă mergeți în sala de judecată, observați dialogul profesional pe care îl are instanța de judecată cu avocatul. Acesta trebuie să transpună într-un limbaj juridic conflictul de drept sau situația de fapt. Un justițiabil se înțelege greu cu un judecător în ceea ce privește calea de atac, calificarea căii de atac, ceea ce solicită. De asta este nevoie să aibă acces cetățeanul, dar prin avocați.

Nicolae Cîrstea: Suntem la sfârșitul emisiunii – zece secunde pentru fiecare dintre dumneavoastră pentru o ultimă întrebare: Perspectivele profesiei de avocat. Cum vedeți profesia în următorii 5-10 ani?

Av. dr. Petruț Ciobanu: Vor fi bune, cred eu. Spunea dl vicepreședinte despre examen că este unul foarte serios, care este un câștig mare al profesiei pe termen lung. Sunt sigur că avocații vor continua să aibă această unitate, spirit de corp și să se valorizeze mai mult, așa cum ar trebui, pe măsura, până la urmă, a puterii pe care o dețin intelectual.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Perspectivele vor fi foarte bune dacă eforturile noastre vor fi foarte bune și cred că avocatura este o forță.

Nicolae Cîrstea: Integritatea, d-le prodecan, ar putea să fie unul dintre obiectivele următorilor 5-10 ani?

Av. Antonio Iordan: Aș putea spune că deja o parte a acestui deziderat s-a realizat chiar prin promulgarea legii de astăzi. Două elemente pe care noi le-am omis: modificarea legislativă este legată de răspunderea disciplinară a avocatului. Avocatul răspunde disciplinar și constituie abatere disciplinară gravă, potrivit art. 39 pentru încălcarea solemnității ședinței ș.a.m.d. Astfel că la noi, în sistemul intern, ne-am făcut datoria, am adoptat principii pe care avocatul este obligat să le respecte. Cred că în acest fel și poziționarea sa în societate, ca un partener serios al justiției, va fi percepută din ce în ce mai pozitiv. și sperăm în ajutorul instituțiilor, care vor înțelege, probabil, la un moment dat, că avocatul nu este un rău necesar, ci este un partener de nădejde, în care trebuie să-și pună toată încrederea.

Cornel Dărvășan: Vă mulțumim foarte mult pentru participarea la emisiunea noastră.

Nicolae Cîrstea: Ne-am simțit bine cu dumneavoastră și cred că de asta ne-am și îndepărtat foarte mult de temele pe care ni le propusesem, și discuția a fost liberă.

Cornel Dărvășan: Ceea ce avem în minte după ce am uitat tot este esențialul în această profesie și nu numai.

Nicolae Cîrstea: Este una dintre cele mai vizualizate – dacă nu chiar cea mai vizualizată – emisiune din această săptămână.

Av. dr. Lucian Săuleanu: Sunt mult mai multe teme de interes. Din păcate, timpul nu este prietenul nostru, dar probabil vor mai fi și alți colegi invitați cu care veți dezbate. Profesia are multe probleme de dezbătut; preferăm să le dezbatem în cadrul consiliului și în cadrul congresului, dar, cu siguranță veți avea acces și dumneavoastră la ele.

Cornel Dărvășan: Vă mulțumim foarte mult.

Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea a mers mai departe!

Astfel, cu ocazia Congresului avocaților 2017 am organizat Maratonul Legal Point 2.

Vineri, 24 martie 2017, ora 17:00, a avut loc a cincea emisiune TV „Legal Point” din seria „Maratonul Legal Point 2”, pe canalul „UJ-TV”, găzduit de portalul universuljuridic.ro

Având în vedere că tema congresului a fost „Avocatul și accesul la justiție”, realizatorii emisiunii, Cornel Dărvășan și Nicolae Cîrstea, au adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, trei invitați speciali: av. dr. Petruț Ciobanu, vicepreședinte UNBR, Prodecan în cadrul Baroului București; av. dr. Lucian Săuleanu, Decanul Baroului Dolj și av. Antonio Iordan, Prodecan în cadrul Baroului Brăila.

Tema emisiunii a fost „Avocatura azi”.

Au fost abordate următoarele subiecte:

– Prezentul în profesia de avocat;
– Poziționarea avocatului în cadrul societății;
– Cod de conduită al avocatului;
– Legea de modificare și completare a Legii nr. 51/1995;
– Memorandumul privind recunoașterea reciprocă transfrontalieră a formării continue a avocaților.

Maratonul Legal Point 2 a fost transmis în direct pe www.universuljuridic.ro.