Plagiatul este, într-adevăr, o problemă a universităților noastre

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună cu dl ministru secretar de stat Laurențiu Vlad. D-le ministru, sărbătorim 156 de ani de învățământ universitar în România, chiar aici, la cea mai veche universitate, Al. I. Cuza. Cu ce gânduri din partea dumneavoastră, a domnului ministru?

Laurențiu Vlad: Pentru mine a fost o onoare să fiu invitat aici, la cea mai veche universitate românească, asta cu atât mai mult cu cât eu vin dintr-o universitate care se găsește în consorțiu cu Universitatea Al. I. Cuza. Deci pe mine, ca să zic așa, mă leagă mai multe lucruri decât i-ar lega pe alții care nu fac parte din acest consorțiu.

Sigur că și dl ministru, care vine tot de la Universitatea din București, are aceleași gânduri ca și mine și noi am venit aici să transmitem salutul atât al ministerului, dar și al Universității din București, deopotrivă, pentru sărbătoarea aceasta de 156 de ani, o sărbătoare, cred eu, a excelenței, pentru că univ. Al. I. Cuza este dintre cele mai bune universități din România.

Nicolae Cîrstea: În cuvântul pe care l-ați adresat colegilor de la Iași, ați punctat chestiunea plagiatului care preocupă probabil ministerul, preocupă mediul academic în general, ține agenda publică a breaking-news-urilor, a jurnalelor de știri. Ce ar fi de adăugat?

Laurențiu Vlad: Eu n-aș putea să adaug prea multe lucruri față de ce spune presa aproape în fiecare zi. Sigur că plagiatul ține agenda publică pentru că au fost în centrul atenției persoane din spațiul public. Altminteri, să știți că sunt sesizări și pentru persoane care nu țin capul de afiș al spațiului public și aparent presa nu este foarte interesată de acele nume.

Plagiatul este, într-adevăr, o problemă a universităților noastre, dar nu cred că este o problemă neapărat a celor care lucrează în universități, a celor care sunt cercetători în institutele academice sau cercetători în cadrul universităților. Practic, plagiatul, ați văzut că a fost depistat la oameni care nu sunt neapărat legați de mediul universitar, ci au o altă meserie care, la un moment dat, nu știu de ce a existat această dorință, această modă, au dorit să-și susțină teza de doctorat. Și, sigur, nefiind deprinși cu anumite exigențe ale acestei munci de cercetare și de redactare a tezei de doctorat, au făcut acele erori. Eu cred că încet-încet societatea noastră și universitățile vor înțelege că este absolut necesar să ia atitudine împotriva acestui fenomen, pentru că în felul acesta ele se credibilizează în fața opiniei publice.

Sigur că poate într-un an sau doi, când lucrurile se vor mai așeza – acum este puțin turbulent –, aceste lucruri nu vor mai ține capul de afiș al presei și al discuției publice. Cred că va fi un lucru normal. Eu repet, nu cred că plagiatul este un fenomen care să-i atingă pe profesorii din universitățile românești.

Nicolae Cîrstea: Ministerul are în vedere și o restructurare a criteriilor de acreditare pentru școlile doctorale? Aveți în vedere niște schimbări în acest sens în interiorul celor care funcționează deja?

Laurențiu Vlad: Sigur că da. După cum știți, perioada aceasta de acreditare a școlilor doctorale s-a cam încheiat. În perioada ce urmează, ele vor fi supuse unei reacreditări în baza unei metodologii care deja este în dezbatere publică. Metodologia respectivă, după ce va fi validată în forurile competente, va produce efecte. Evaluarea poate să o facă ARACIS-ul, agenția noastră națională, dar poate să o facă și o agenție internațională, europeană, care este membră a structurilor de profil europene internaționale.

Eu cred că această evaluare a școlilor doctorale va începe foarte rapid, pentru că într-un interval de timp, cred eu, de un an de zile, ar trebui să se realizeze toată această acțiune.

Nicolae Cîrstea: Din punct de vedere al creșterii în ierarhia universitară de la lector la conferențiar, de la conferențiar la profesor – sunteți dumneavoastră profesor universitar –, are ministerul în vedere schimbarea unor criterii, o exigență sporită în aceste criterii pe care le are în vedere?

Laurențiu Vlad: Da. Comisiile de specialitate ale organismului acesta CNATDCU – Consiliul Național de Acreditare a Titlurilor Academice și Universitare – au dezbătut noile standarde minimale pe domenii. Acestea au fost adoptate la nivelul comisiilor, au fost transmise consiliului general și validate prin vot. În acest moment noi le vom pune în dezbatere publică, pentru ca comunitatea academică să ia cunoștință de ele și să reacționeze, să spună ce nu a fost gândit cum trebuie, ce ar mai trebui adăugat ș.a.m.d., după care ele vor intra într-un ordin de ministru.

Standardele acestea de acum sunt mai exigente față de cele anterioare. Ele, însă, nu vor intra în vigoare imediat în momentul în care apare ordinul de ministru – nădăjduim noi să se întâmple acest lucru prin luna noiembrie. Ele vor intra în vigoare odată cu anul universitar următor, pentru ca oamenii din sistem, colegii noștri, să poată să-și facă propriile strategii. Știți dumneavoastră că orice schimbare nu se poate pune în aplicare peste noapte; e nevoie de o perioadă de timp ca oamenii să se obișnuiască cu aceste noutăți.

Standardele sunt necesare, și ele cred că trebuie să fie revizuite din timp în timp. Nu neapărat foarte des – la un an de zile, la doi ani –, dar pe o perioadă ceva mai clară, de 4-5 ani, eu cred că ar trebui să fie revizuite, pentru că numai în felul acesta putem să creștem contribuția științifică a cadrelor didactice și a cercetătorilor din România și să ne apropiem cât putem de mult de situația din Europa.

Nicolae Cîrstea: Pentru că ne aflăm într-o instituție de învățământ superior, din punctul dumneavoastră de vedere care sunt cele mai stringente probleme cu care se confruntă învățământul superior românesc și care ar fi, poate, soluțiile pe care le propune ministerul.

Laurențiu Vlad: Eu cred că prima problemă cu care se confruntă universitățile din România este aceea a finanțării. Sigur că e vorba de un procent din PIB pe care îl tot vehiculăm și îl tot circulăm la televiziune – 6%. Noi anul acesta, cu rectificarea bugetară ajungem pe la 3,80-3,90% din PIB. Este puțin, deci suntem sub procentul pe care legea, în fond, l-a pus în circulație.

Acum, vedeți dumneavoastră, finanțarea în momentul de față în România este per student echivalent. Asta înseamnă că statul, fie că oferă granturi doctorale cu o anumită sumă de bani pentru fiecare student doctorand, fie că oferă o sumă de bani pentru fiecare student înmatriculat la buget. Nu știu dacă este cea mai bună soluție. Noi la nivelul ministerului nu avem cum, în acest moment și în acest interval de timp foarte scurt cât este mandatul nostru – care a fost oricum unul limitat și el se va încheia probabil la încheierea alegerilor din 11 decembrie – vom lăsa un document prin care vom face niște propuneri, astfel ca guvernul viitor să le poată lua în calcul. Sigur că sunt tot felul de propuneri; una dintre ele este ca finanțarea să nu se mai facă pe student, să se facă pe cicluri de studii. Asta ar însemna că se asigură o finanțare din anul I până în anul III, chiar dacă studentul respectiv părăsește locul pe care l-a ocupat pentru că fie abandonează, fie se duce în străinătate, fie își continuă studiile în alt domeniu pentru că nu a ales foarte bine la început. Asta ar crea o anumită stabilitate financiară. Asta ar fi o variantă.

Ar fi o variantă, sigur, simplă, creșterea finanțării per student echivalent. Dar aici e vorba de o discuție și cu alte ministere, cu Ministerul Finanțelor, în momentul în care se constituie bugetul, să vedem dacă există resurse pentru așa ceva.

În momentul de față finanțarea se face per student echivalent, cum v-am spus, dar în baza unei formule pe care un organism, sub coordonarea ministerului – CENEFIS-ul –, o gestionează. Acum sigur că acolo sunt o serie de coeficienți și acești coeficienți sunt mai mari pentru universitățile tehnice, pentru universitățile vocaționale și mai mici pentru universitățile umaniste sau comprehensive, cum este și Al. I. Cuza. Adică în special pentru domeniile care nu sunt neapărat legate de chestiuni tehnice sau tehnologice etc. Și atunci, sigur că în aceste situații o idee ar fi și să se crească puțin coeficientul respectiv pentru istorie, pentru disciplinele umaniste sau din științele sociale, adică să nu mai fie coeficientul de bază 1, să fie 1,1, 1,2, și în felul acesta formula, chiar în situația actuală, ar crea un mic confort pentru disciplinele de care v-am vorbit eu.

De ce insist asupra finanțării? Pentru că noi tot vorbim de internaționalizare – a doua mare problemă a universităților românești. Internaționalizarea înseamnă și prezența în ranking-urile   internaționale (nu numai aceasta înseamnă). Dar prezența aceasta în primele 100, în primele 500 este un deziderat pentru universitățile românești, dar unul foarte îndepărtat, pentru că toate acele universități au o finanțare infinit mai mare decât orice universitate din România. Cu toate acestea, universitățile comprehensive din consorțiu, inclusiv Univ. Al. I. Cuza, alături de Universitatea din București, de Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea de Vest și Universitatea Politehnică – nu este în consorțiu universitar, dar este prezentă în aceste ranking-uri internaționale – se găsesc pe locuri – eu aș zice – extrem de onorabile, atâta timp cât suportul financiar pe care ele îl au este destul de restrâns.

A treia problemă ar fi recredibilizarea universității în opinia publică. Nu știu cine a făcut ca universitatea să fie considerată o instituție de rang secund. Nu vreau să arunc anatema pe cineva în acest moment. Dar în spațiul public se tot vorbește: Universitățile sunt fabrici de șomeri; universitățile, iată, se confruntă cu plagiatul ș.a.m.d. Ei, aici este o discuție de făcut. Eu cred că ar trebui ca universitățile să intre masiv în spațiul public și să caute să explice și să reacționeze la toate aceste imagini false care au fost induse în spațiul public. Universitățile nu sunt fabrici de șomeri. Pentru că, iată, este un raport al Curții de Conturi care este de curând lansat pe piață, în care s-ar spune că Facultatea de Filosofie a produs numai șomeri în perioada nu știu care. De la o anumită universitate. Este complet fals. Dacă urmărim pe cei care sunt absolvenți de filosofie vom găsi că sunt angajați. Da, este adevărat că nu sunt toți filosofi. Dar asta nu înseamnă că absolvenții facultății de filosofie – dau un exemplu oarecare, poate să fie și istoria, orice altă facultate din domeniul umanist – ei pot să-și găsească astăzi în piața liberă locuri de muncă în diferite alte domenii. Important este ceea ce au dobândit ei la facultatea de filosofie – mobilitatea minții. Pentru că facultatea de filosofie sigur că nu face tehnicieni sau ingineri. Facultatea de filosofie nu face nici neapărat filosofi, dar te antrenează să ai un mod de gândire flexibil, coerent, clar. De astfel de oameni eu cred că au nevoie inclusiv firmele acestea private care sunt pe piața muncii și care își doresc oameni extrem de mobili și extrem de inteligenți.

Deci nu trebuie să vedem că facultățile umaniste sau spațiul acesta al științelor sociale este un loc în care se pregătesc șomeri, ca să zic așa. Nu, nu este adevărat. Dar, sigur, trebuie să fim și puțin mai atenți la ceea ce se întâmplă în piață și să nu luăm, pur și simplu, datele statistice ca pe un dat.

E adevărat, se spune că cifrele sunt foarte elocvente. Da, dar depinde cum le citești. Poți să le citești de la stânga la dreapta, de la dreapta la stângaa, de jos în sus și o să vezi că aceleași cifre îți dau alte date.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc foarte mult. A fost o plăcere – opinii asumate, opinii foarte interesante și opinii care, iată, nu se despart de interesul universităților. Sunteți împreună cu universitățile pe un drum comun.

Laurențiu Vlad: Absolut. Cel puțin mandatul d-lui ministru Dumitru și, sigur, al subsemnatului ca colaborator apropiat al d-lui ministru, a fost acesta: Noi venim din universitate și căutăm să rămânem alături de universități. Nu putem să facem foarte multe lucruri în acest mandat scurt, dar putem să dăm un semnal, putem să dăm un mesaj, putem să lăsăm acolo niște documente de lucru care pot să fie luate în calcul de către cei care vor veni la minister și la guvern după 11 decembrie. Nu știu dacă vom fi tot noi, domnul ministru a spus foarte clar că nu va continua. Dar nu pot eu să spun despre dl ministru nimic.