Invalidarea măsurii acordării de despăgubiri. Conflict de competență (NCPC)

12 ian. 2017
Vizualizari: 1751
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 976/2016

L. 165/2013: art. 3, L. 165/2013: art. 25, L. 165/2013: art. 33, L. 165/2013: art. 34, L. 165/2013: art. 35

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28 martie 2014, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâții C. – Secretariatul D. și E., solicitând anularea deciziei de invalidare emisă de pârâta E., să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și să se dispună acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 50 ha teren situată pe raza localității Stolnici, să fie obligată pârâta să emită decizie de compensare pentru acest imobil.

Prin sentința civilă nr. 6650 din 20 octombrie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a a Tribunalului București și a declinat judecarea cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București.

În motivare, s-a reținut că, potrivii art. 35 din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Față de aceste considerente, reținând și faptul că dispozițiile legii speciale sunt prioritare față de cele ale legii generale, respectiv ale Legii nr. 554/2004, a fost admisă excepția necompetenței funcționale și a fost declinată competența de soluționare în favoarea secției civile.

Prin sentința civilă nr. 101 din 26 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de E., conform art. 34 raportat Ia art. 35 din Legea nr. 165/2013, este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul Argeș.

S-a considerat că această instanță este cea mai în măsura a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului și de entitatea care a analizat pe fond cererea, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.

S-a apreciat că sediul D. constituie un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora.

S-a arătat că a interpreta altfel, în sensul că prin entitate trebuie să se înțeleagă numai E., ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii și la încălcarea principiului celerității judecării acestor cauze avut în vedere de legiuitor atât atunci când a procedat la modificarea Codului de procedură civilă, cât mai ales la adoptarea Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 28 din 26 ianuarie 2016, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a arătat că obiectul contestației formulată de reclamanți îl constituie decizia de invalidare emisă de E., prin care s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Consiliului Județean F.F. Argeș nr. 1166 din 06 noiembrie 2009.

În aceste condiții, față de dispozițiile art. 3 pct. 4 și 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența teritorială a soluționării contestației revine tribunalului de la sediul entității, respectiv de la sediul E., astfel că a fost declinată competența în favoarea Tribunalului București.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Se observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de „entitate” folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g), în sensul că are această semnificație și E.

Întrucât, în cauză, decizia de invalidare nr. 153 din 18 decembrie 2013, a cărei anulare se solicită de reclamanți, a fost emisă de E., iar potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, conform art. 35 alin. (1) din aceiași act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul D. se afla în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Argumentul potrivit căruia o interpretare contrară ar face ca soluționarea tuturor contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de E., referitor la imobilele de pe teritoriul întregii țări ar reveni în competența unei singure instanțe – Tribunalul București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii și la încălcarea principiului celerității judecării acestor cauze, nu are relevanță sub aspectul stabilirii normei de competență incidență în cauză.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul D., și anume Tribunalul București.

Sursa informației: www.scj.ro.

Invalidarea măsurii acordării de despăgubiri. Conflict de competență (NCPC) was last modified: ianuarie 11th, 2017 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: