Interviu. Denisa-Livia Băldean. Primul interviu al primei femei președinte la Curtea de Apel Cluj

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Interviu publicat pe site-ul Clujust.ro în ianuarie 2015.

Din perioada interbelică până acum au fost numai bărbați în funcția de președinte al Curții de Apel Cluj. Și în prezent, șefii de secții și vicepreședinții sunt bărbați. Dar în vârful piramidei este din 5 ianuarie o femeie discretă, cu un CV impresionant. Este vorba de judecătorul civilist Denisa-Livia Băldean, în vârstă de 44 de ani, din care mai bine de 20 petrecuți în magistratură. În liceu se pregătea să fie medic, când a schimbat brusc macazul. În facultate a fost pregătită de reputatul profesor Ion Deleanu, care i-a coordonat lucrarea de licență. Între anii 1993 și 1996 a fost judecător la Turda, de unde este de loc, apoi s-a mutat la Judecătoria Cluj-Napoca. În 1998 a avansat la Tribunalul Cluj, iar din 2001 este la Curtea de Apel Cluj.

Nu a fost dintotdeauna pe civil. Ba mai mult a împărțit complet de judecată de penal cu cea care i-a fost contracandidată la recentul concurs pentru postul de președinte. Acum face parte dintr-un complet de judecată civil cu Valentin Mitea, fostul președinte al CA Cluj, actual vicepreședinte. Împreună au judecat un dosar celebru în care Fondul Bisericesc al Bucovinei revendica 166.000 ha de pădure. Judecătoarea Băldean pune accentul pe dezvoltare individuală, a participat la seminarii de pregătire profesională, este coautor la mai multe cărți de specialitate, ultima fiind ”Codul de procedură civilă comentat și adnotat” publicată în 2013. A fost din 2005 până acum președinte al Secției Civile și vicepreședinte la Curtea de Apel. Este formator la Institutul Național al Magistraturii (INM) în domeniul evaluării activității profesionale a judecătorilor, precum și în materia Noului Cod Civil.

În prima zi în biroul de președinte al Curții de Apel Cluj, a doua ca acoperire după cea din București, Denisa Băldean a acordat un interviu de colecție pentru CLUJUST.ro. ”Trebuie și poză?”, a întrebat ea cu modestie la început, deși ocupă o funcție atât de importantă în Justiție. A fost o discuție deschisă despre carieră, sistemul judiciar, concursul de la CSM, succesul femeii în societatea românească dominată de bărbați, misoginism, tineri, avocați și noua colegă Elena Botezan.

Alin Golban: Cum v-ați decis să mergeți pe calea dreptului? Ce v-a determinat?

Denisa-Livia Băldean: Eram chiar la începutul ultimului an de liceu și mă pregăteam pentru facultatea de medicină. Am absolvit un liceu de chimie-fizică. Am avut pe parcursul liceului o relație foarte bună cu profesorul de filosofie, domnul profesor Augustin Pintea, care a decedat de câțiva ani, și m-a pregătit pentru olimpiada de filosofie și economie. Dânsul mi-a spus într-o zi: ”ce-ar fi să te duci să încerci la Drept pentru că după părerea mea ai șanse să intri și cred că ți se potrivește mai bine”. Și cam asta a fost. M-am gândit foarte puțin, aveam și multă încredere în ce-mi transmitea. Așa mi-am schimbat opțiunea. Mi-aduc aminte că am discutat într-o seară cu părinții mei și le-am spus că nu mai merg la Medicină.

<a „http://www.universuljuridic.ro/autor/baldean-denisa-livia/” target=”_blank”>

Alin Golban: Cât de pregătită erați pentru Medicină?

Denisa-Livia Băldean: Eram în sensul că în perioada aceea începeau pregătirile pentru facultate poate chiar din primul an de liceu pentru că era concurență foarte mare la facultățile de Medicină și Drept. Începusem de vreo doi ani și asta a fost. Am început destul de târziu să mă pregătesc pentru Drept, dar am intrat din prima. A fost o decizie destul de rapidă oarecum, surprinzătoare și pentru părinții mei, dar au avut întotdeauna încredere în mine.

Alin Golban: De ce v-ați specializat pe drept civil, care nu e așa spectaculos ca penalul?

Denisa-Livia Băldean: Pentru că și în facultate oarecum, prin structura mea, am fost atrasă mai mult de disciplinele civile și am avut modele profesorii care au activat în materia dreptului civil precum: profesorul Liviu Pop, profesorul Ionel Reghini, profesorul Ion Deleanu, care a decedat anul trecut, sub coordonarea căruia mi-am făcut lucrarea de licență și care a fost realmente un model pentru mine și atunci am fost orientată mai cu seamă spre acest domeniu al dreptului.

Alin Golban: Și pentru că e un domeniu mai calm? Vă întreb pentru că vă văd așa o femeie calmă.

Denisa-Livia Băldean: Nu neapărat. E un domeniu care-ți stimulează mult mai mult creativitatea. În civil totul este mult mai relativ, totdeauna găsești multiple argumente pentru o soluție sau alta, multiple interpretări pentru un text de lege. Domeniul penal este mult mai exact, mai matematic. Dar eu am lucrat și în penal aproape 6 ani, la început. Anii de stagiatură i-am petrecut la Turda, unde nu existau secții fiind judecătorie mică, apoi după examenul de capacitate am venit la Judecătoria Cluj-Napoca, unde era loc liber numai pe secția penală. După aceea am promovat la Tribunal tot la secția penală. În ultimul an de la Tribunal am trecut pe civil, iar după aceea am promovat la Curte pe civil.

Alin Golban: Cum vă simțiți când dați o sentință care influențează viața unui om?

Denisa-Livia Băldean: Dreptul penal te pune mult mai acut față în față cu cel căruia îi aplici o pedeapsă și responsabilitatea pentru ceea ce înseamnă destinul unui om, pe care tu îl influențezi prin hotărârea pe care o pronunți, este mult mai acută, o simți. Devii extrem de responsabil când pronunți o condamnare de 25 de ani de închisoare. Și în civil, acolo unde e vorba de litigii cu o valoare patrimonială importantă, proprietăți importante, responsabilitarea e aceeasi. Am avut recent un dosa r în care atât eu cât și colegul meu domnul Mitea ne-am implicat foarte mult, avea ca obiect retrocedarea unor suprafețe împădurite din Bucovina. A ajuns prin strămutare la Curtea de apel Cluj. Avea foarte multe volume. S-a menținut soluția noastră la Înalta Curte și ne-am bucurat. (Detalii AICI). A fost o motivare la care am lucrat foarte mult, pe partea de documentare istorică. Are câteva sute de pagini. Cu cât depui mai mult efort, cu atât satisfactia pentru rezultatele pe care le obții este mai mare.

Alin Golban: Cum e acum sistemul judiciar față de perioada când ați început magistratura?

Denisa-Livia Băldean: Mai întâi, câteva cuvinte, pentru cei care nu cunosc, despre istoria Curții de Apel Cluj. A fost înființată în 1890 sub stăpânirea habsburgică care exista în această parte a țării. Această clădire a fost construită ca palat de Justiție în 1900-1902. Practic face parte din ansamblul arhitectural care se vede aici în centru. A funcționat așadar ca și curte de apel, avea arondate șase județe, 37 de judecătorii. A avut în fruntea ei juriști de renume la vremea respectivă Pompiliu Micșa, Ioan Papp. A continuat să funcționeze până la Dictatul de la Viena, când s-a mutat la Sibiu, sediul Curții de Apel Cluj a fost mutat la Sibiu, a revenit în 1945 și după aceea a fost destiințată în 1952 în perioada comunistă. Până la reînființare a funcționat Tribunalul Regional Cluj. Au fost reînființate curțile de apel în toată țara prin legea 92/1992. În 1993 au fost numiți primii judecători ai Curții de Apel Cluj, între care profesorii Liviu Pop și Ion Turcu.

Sigur că este mult de discutat despre cum era și cum e acum sistemul. Lucrurile erau mai așezate sub aspect legislativ în anii 90. Modificările legislative erau extrem de rare și te bucurai de o stabilitate sub acest aspect Acum trăim un dinamism extraordinar legislativ care are părțile lui bune, în sensul că nu te lasă să te plictisești (zâmbește), însă sigur că este extrem de dificil uneori să poți acoperi un volum mare de informație care stă la dispoziția ta și care devine absolut necesar să ți-l asimilezi. A venit și integrarea noastră în structurile europene. Până la urmă suntem obligați să respectăm ceea ce înseamnă procedurile și normele procedurale europene pentru că avem nevoie și noi de recunoașterea în spatiul european hotărârilor pe care le pronunțăm în țara noastră și atunci sigur că trebuie să existe niște norme comune. De asta spun că în ultima perioadă nu poți să te plictisești.

Alin Golban: Deci ați vrea mai multă stabilitate de la legiuitor?

Denisa-Livia Băldean: Ar fi necesar. Cel puțin pe legile de bază, codurile, ar trebui să se bucure de o oarecare stabilitate pentru că altfel este extrem de bulversant pentru toată lumea, și pentru magistrați și pentru cetățeni.

Alin Golban: Iar în rest în ce privește organizarea?

Denisa-Livia Băldean: În rest suntem într-o continuă organizare pentru că au intrat în vigoare codurile, în 2011 codul civil, apoi codul de procedură civilă in 2013, iar anul trecut codul penal, procedura penală. Ele au introdus instituții noi care ne-au obligat la reorganizare. Avem probleme, încă, de infrastructur,ă ca să poți pune în aplicare normele procedurale mai cu seamă din noile coduri. Și atunci suntem în permanentă reorganizare atât sub aspectul spațiilor, cât a laturii umană. Ai nevoie de scheme suplimentare pe judecători si pe personal auxiliar de specialitate.

Alin Golban: Acum câțiva ani se vorba de supraîncărcarea judecătorilor…

Denisa-Livia Băldean: Și se vorbește în continuare pentru că au existat în tot acest timp anumite acte normative care au generat litigii. Știți că se spune că valoarea unei legi este dată de numărul litigiilor pe care le generează. Cu cât generează mai multe, cu atât legea este mai proastă (zâmbește). Principiul acesta a fost mult discutat când au apărut legile fondului funciar, care au generat foarte multe litigii și sunt permanente. Au mai apărut în materia asigurărilor sociale anumite legi care au condus la un moment dat la extrem de multe litigii. Acum avem pe rolul Secției a II-a a Curții de Apel litigiile denumite generic taxele de poluare, care au încărcat instanțele. Și nu se poate spune că sunt litigii repetitive care nu-ți consumă timp să le studiezi. Dimpotrivă, trebuie verificate și ele. Prin urmare sunt legi care generează un volum foarte mare de activitate la instanțe. Și codul de procedură penală a generat încărcătură pe secțiile penale prin instituțiile pe care le-a creat: judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară, pe competențe. Judecătorii au încă un volum mare de activitate și nu lucrează în condiții normale. Condiții care să le asigure timpul fizic necesar pentru a studia un dosar, pentru a se documenta la fiecare dosar corespunzător, pentru a se informa. Dincolo de dosare să-și formeze propriul program de pregătire profesională individuală. Ai nevoie și de asta. Dacă timpul tău este ocupat în integralitate de studiul dosarelor și redactarea motivărilor, te întrebi când am ai timp? Dincolo de profesie, trebuie să-ți acorzi și timp ca om.

Alin Golban: De ce ați candidat la funcția de președinte?

Denisa-Livia Băldean: În 2004, am fost aleasă membru în colegiul de conducere al Curții în toamnă, iar apoi în ianuarie am fost numită șefa secției civile a Curții de Apel Cluj. De atunci am exercitat mereu și atribuții administrativ-jurisdicționale. Practic a fost un moment acum…eram la final de mandat ca vicepreședinte, am avut două mandate: în această funcție și un mandat de șef de secție civilă. A trebuit să stau să mă gândesc puțin ce fac în continuare. Este o experiență acumulată în toți acești ani pe care pot să o valorific la un alt nivel. Puteam să renunț și să mă întorc la profeisa mea de bază și să-mi aloc tot timpul necesar pentru ceea ce înseamnă profesia de judecător, care ea însăși este suficientă pentru a-ți ocupa timpul, dar până la urmă mi-am spus că merită să încerc atâta vreme cât am o experiență pe care o pot pune în slujba celorlalți și sunt într-o perioadă a vieții mele în care pot folosi energia și timpul de care dispun pentru instanță.

Alin Golban: Ce a fost mai greu la concursul de la Consiliul Superior al Magistraturii?

Denisa-Livia Băldean: Sigur că aveam și experiența concursurilor anterioare, dar întotdeauna ai emoții mai cu seamă la proba interviului pentru că îți depui proiectul, dar nu știi niciodată cum este apreciat, cum te apreciază cei care sunt în comisie, cum vor aprecia răspunsurile pe care tu le oferi. Ai emoții atât când intri cât și când ieși până la afișarea rezultatelor, ca să vezi exact modul în care te-ai prezentat și modul în care ai fost perceput de comisie.

Alin Golban: Ați avut o contracandidată puternică, care la rândul ei a avut funcții de conducere.

Denisa-Livia Băldean: Da, doamna Siserman. Noi ne cunoaștem de foarte mulți ani pentru că am fost colege în același complet la Tribunal, pe penal. În tot timpul concursului și îmi place să cred că și acum suntem în relații la fel de colegiale. Până la urmă este dreptul fiecăruia de a se înscrie la un concurs pentru că fiecare are propriile resorturi și motivații interioare pentru care o face. Nu cred că un concurs de genul acesta trebuie să ducă la animozități între colegi.

Alin Golban: Cum vă simțiți ca prima femeie președinte la Curtea de Apel Cluj?

Denisa-Livia Băldean: Să știți că procentul între judecători este în favoarea femeilor. Eu sunt pe poziția celor care cred că societatea noastră românească este până în ziua de astăzi una patriarhală. Este o lume a bărbaților în care o femeie cu greu reușește să acceadă în funcții de conducere. Personal, cred că va trece mult timp până când vom avea o femeie președinte de țară, o femeie prim-ministru. Există foarte multe femei, dar nu la nivelul superior de management, ci la nivelurile doi și trei, acolo unde puterea de decizie descrește, pentru că societatea noastră pe lângă că este conservatoare, tradiționalistă, a rămas una patriarhală și impregnată de foarte mult misoginism, îmi pare rău să o spun, dar e un adevăr. Este alimentat nu numai de bărbați, ci și de femei. Există mentalitatea asta că o femeie este nevoită să facă anumite concesii de ordin moral sau de altă natură pentru a accede în funcții de conducere. Lucrurile astea le alimentăm cu toții, nu doar bărbații. De aceea zic că este foarte greu pentru o femeie să dovedească că ea însăși, prin calitățile umane și profesionale, poate să acceadă într-o funcție de conducere și să facă față unor competențe de genul acesta.

Alin Golban: Atunci cu atât mai mult aveți satisfacție că ați reușit într-o lume a bărbaților.

Denisa-Livia Băldean: Eu nu pot să zic că sunt cine știe ce feministă convinsă, că lupt pentru drepturile femeilor, căci nu este așa. Eu ca om cred în complementaritate, fără să spun cuvinte mari. Viața de zi cu zi și în profesia mea, suntem diferiți femeile și bărbații, dar ne completăm atât de bine. Însă este important să descoperim lucrul ăsta și să descoperim ce lucruri minunate putem face împreună. Bărbații atenționează prea ades femeile aflate in funcții de conducere că iau decizii cu inima, iar nu cu mintea. Este natural sa fie așa, pentru că femeile raționează, comunică și acționează intr-un fel, iar bărbații in alt fel, esențială fiind înțelegerea acestor structuri, acceptarea reciprocă și complementaritatea noastră, care este absolut fascinantă. Prin urmare, eu fiind un om in căutarea permanenta a echilibrului, nu mă voi situa niciodată la extreme, nu imi propun să devin o femeie bărbat pentru a reuși intr-o lume a bărbaților. Am convingerea ca poți reuși fără sa abdici de la principii ce țin de moralitate, pastrandu-ți sensibilitatea si delicatețea, rămânând femeie, chiar dacă asta înseamnă ca, uneori, să iei decizii cu inima.

Alin Golban: Ce planuri aveți în noua funcție?

Denisa-Livia Băldean: În principiu, pentru că nu vreau să intru în detalii acum, îmi doresc foarte mult să construiesc o echipă puternică care să funcționeze, îmi doresc foarte mult să colaborez cu colegii mei și nu să conduc de una singură. Intentionez să găsesc oamenii potriviți pentru fiecare competență pe care o presupune conducerea administrativ-judiciară a Curții și să le deleg atribuții. Eu cred că principiul delegării îl ajută și pe celălalt să se dezvolte și îl motivează să se implice in viata instantei, dincolo de atribuțiile ce țin strict de dosarul ce-ți este repartizat. Pentru că până la urmă ne desfășurăm foarte mult din timpul nostru aici. Regulamentul îți permite să delegi judecătorilor anumite atribuții ce țin de organizarea instantei, in ansamblu, pe functiile ei si pe ceea ce înseamnă compartimentele instanței: arhivă, registratură, birourile de executări penale, executărilor civile. Sunt extrem de multe competențe în organizarea administrativă a unei instanțe.

De asemenea, îmi propun ca împreună cu întreaga conducere a Curții și cu cel care va fi purtătorul de cuvânt să facem un pic mai mult pentru ceea ce înseamnă imaginea instanței si relațiile cu presa. Să ne deschidem, printr-o atitudine pro activă, să stabilim norme comune de colaborare, de dialog, de întâlnire, de transmitere a informațiilor, în așa fel încât fiecare parte să fie mulțumită și până la urmă să-și realizeze propriile interese. Presa are interesul ei, primordial de informare corectă a publicului, și pe de altă parte Curtea cred că are interesul ei de a-și promova o imagine corectă, de a-și promova oamenii de valoare. Sigur că presa este tentată să arate ceea ce este nagativ. Răul se propagă mult mai ușor. Avem și lucruri bune pe care le putem arăta.

Alin Golban: Ce ați făcut astăzi în prima zi de mandat?

Denisa-Livia Băldean: Am încercat să mă acomodez cu noile mele atribuții. Am discutat cu o parte dintre colaboratorii mei, domnii vicepreședinți, președinții de secție, primul grefier al Curții, managerul economic, pentru a stabili ce așteptăm unul de la celălalt și cum înțelegem să colaborăm în viitor.

Alin Golban: Vă simțiți un judecător independent?

Denisa-Livia Băldean: Da, categoric

Alin Golban: A încercat vreodată cineva să vă influențeze vreo sentință?

Denisa-Livia Băldean: Am peste 20 de ani de experiență ca judecător și pot să spun cu mâna pe inimă că niciodată nimeni nu a încercat să intervină pentru o soluție în dosar. Niciunul dintre conducătorii instanțelor la care am fost și cu atât mai puțin vreo parte în proces sau vreun avocat. Acuma se vorbește mult de indepedența Justiției din perspectiva ingerinței politicului în Justiție, însă cred că am ajuns deja într-un moment în care suntem departe de astfel de influențe politice directe în Justiție.

Alin Golban: Dar totuși CSM ia poziție des. Au fost ingerințe ale domnilor Ponta, Băsescu.

Denisa-Livia Băldean: Este bine că o face. De multe ori chiar dacă nu există ingerințe extrem de directe sau puternice. Fie și numai preventiv, tangențial. Este corect ca orice suspiciune a unor posibile ingerințe să fie eliminată din start, pentru că repet: în mod direct pentru vreo soluție într-un anumit dosar refuz să cred că mai există ingerința politicului în Justiție. Sigur că se discută mult în media, dar cred că discuțiile sunt mai mult în media decât în mod concret în instanță, pe masa judecătorului.

Alin Golban: Ce ați face dacă ați afla sau ați auzi că un coleg a luat mită?

Denisa-Livia Băldean: S-a discutat în rândul nostru despre lucrurile astea. Este foarte greu să te duci să sesizezi organele de cercetare penală pentru luare de mită împotriva unui coleg deoarece ai nevoie de dovezi puternice să faci lucrul ăsta. Chiar și dacă sunt suficiente indicii, chiar și acelea trebuie să fie foarte puternice. Or, prerogrativele președintelui de instanță sunt extrem de limitate în ce privește cariera judecătorilor. Ea ține de Consiliul Superior al Magistraturii. Ceea ce poți face ca președinte este ca, fiind sesizat cu anumite conduite necorespunzătoare, contrare codului deontologic al magistraților sau normelor regulamentare, să sesizezi inspecția judiciară. Și s-au făcut sesizări de la nivelul Curții de Apel cu privire la anumite conduite ale unor colegi. Și nici eu nu voi avea rezerve ca atunci când voi aprecia că ele sunt necorespunzătoare conduitei morale ale unui judecător să sesizez inspecția judiciară. Însă de aici și până la a sesiza organele de cercetare este mult.

Alin Golban: Vă rog să numiți câteva calități pe care credeți că trebuie să le aibă un judecător.

Denisa-Livia Băldean: Cred că întotdeauna trebuie să ne gândim că este important să ai pe de o parte calități tehnice de specialitate și calități umane. Calitățile tehnice țin de buna pregătire profesională, de inteligență, deschidere spre nou, disponibilitate pentru pregătire continuă profesională. Se cer unui judecător și o serie de calități umane. Aici sunt multe, dar din punctul meu de vedere cred că sunt importante onestitatea, decența, discreția și curajul. Cred, cu experința pe care o am până acum, că sunt calități absolut inerente profesiei de judecător. Dincolo de calitățile profesionale.

Alin Golban: Cum stăpâniți părțile combatante în sala de judecată, care uneori ridică vocea, se ceartă, vorbesc mult?

Denisa-Livia Băldean: Pentru fiecare om cauza lui este cea mai importantă. Să ai un dosar pe rol, în condițiile de astăzi în care obținerea unei soluții defintive presupune un timp îndelungat, doi-trei ani, depinde de natura cauzei, presupune costuri ridicate, este o solicitare și de natură psihică pentru om. Trebuie să-l înțelegi. Cauza pentru el este foarte importantă, chiar dacă miza e mică, poate 50 de metri de teren sau mutarea unui gard dintr-un loc în altul. De asta oamenii vor să-i asculți. Asta e important pentru ei. Țin foarte mult să-ți spună ce-i doare, problema lor, cum percep ei problema lor. La Curtea de Apel avem posibilitatea, nefiind atât de încărcați în raport cu ce e la Judecătorie, oarecum avem și paciența să-i ascultăm mai mult pe oameni. Important e să-l canalizezi pe om pe ceea ce înseamnă problema lui și pe ceea ce ai și tu nevoie să obții de la el pentru a te ajuta să pronunți o soluție corectă în cauza respectivă. Îi înțeleg pe colegii de la judecătorii care sunt atât de încărcați cu dosare încât timpul fizic nu le permite să stea să asculte pe fiecare om cât ar vrea fiecare să rostească.

Alin Golban: Cum a ajuns doamna Elena Botezan la secția penală?

Denisa-Livia Băldean: Absolut regulamentar. A fost un loc liber pentru Secția Civilă, însă regulamentul îți permite să transferi un post de la o secția la alta în funcție de necesarul și încărcătura pe o anumită secție. Era nevoie la penal pentru că colegii de acolo sunt supraaglomerați din cauza noilor instituții din codul de procedură, dar până la urmă contează foarte mult și experiența celui care vine să ocupe un post. Doamna fost procuror vine cu experiență în materie penală. Ar fi însemnat să o ia aproape de la zero în materie civilă. Și atunci de ce să nu folosești experiența pe care o are un om acolo unde se pricepe. Este un profesionist și ne bucurăm că este la noi acum.

Alin Golban: Cum vom putea ști dacă un dosar care va veni de la DNA nu fost început chiar de doamna Botezan?

Denisa-Livia Băldean: Se poate vedea din dosarul de cercetare penală si din rechizitoriu Și până la urmă vorbim în cazul judecătorilor și de onestitate profesională. Adică fiecare are la dispoziție instrumentul abținerii atunci când apreciază că este necesar să o facă pentru a înlătura orice suspiciuni. În privința asta, cred că ar trebui să se acorde mai multe încredere judecătorului, în general.

Alin Golban: Pentru studenții de la Drept care trebuie să aleagă între a fi judecător, procuror sau avocat, cum îi sfătuiți să aleagă?

Denisa-Livia Băldean: Profesia de judecător este una absolut minunată. Recent cineva m-a întrebat dacă nu am avut sentimentul de saturație, că în orice profesie intervine o oarecare monotonie. Sincer nu am avut niciodată sentimentul ăsta pentru că mi-a plăcut de la început și am considerat că mi se potrivește mie. Sigur că e util să te gândești foarte sincer cu tine însuți, urmărind structura ta de personalitate, ce crezi că ți se potrivește, pentru că profesiile în sistemul judiciar sunt diferite. Profesia de avocat cere anumite abilități, cea de judecător altele, cea de procuror altele.

Ceea ce pot să spun pentru studenți, pentru tinerii judecători, pentru viitorii judecători, că profesia de judecător este una extrem de frumoasă. Te înnobileză dacă o exerciți la nivelul calităților pe care ea le pretinde, te înnobilează în momentul în care conștientizezi că exerciți o profesie absolut specială în întreaga organizare a unui Stat, a unei societăți, însă cred că ceea ce le lipsește tinerilor este răbdarea. Observ în ultima perioadă o dorință de a arde etape, de a trece cât mai rapid de la o instanță la alta, cât mai rapid de la Judecătorie la Tribunal și la Curtea de apel la nivel minim de experiență profesională la care legea îți permite să promovezi. Este un lucru nu neapărat rău, însă nerăbdarea de a arde etape o s-o conștientizeze mult mai târziu. Tinerii extrem de bine pregătiți știu exact punctul în care sunt și punctul în care vor să ajungă, și asta cât mai repede. Pierd însă din vedere muntele pe care îl au de urcat și care are frumusețea lui. Urcușul în sine are frumusețea lui, popasurile au tihna lor. Ajungi prea repede sus și te trezești că nu ai avut răbdarea de a construi o carieră, o profesie, care presupune timp. Experiența este extrem de importantă, și cea de viață și cea profesională. De aceea le recomand să nu se grăbească. Până la urmă vor ajunge sus, căci este mersul firesc al lucrurilor.

Pentru tinerii judecători, mi-a rămas in memorie ceea ce ni s-a spus nouă la investirea ca judecători, după examenul de definitivat. Ministrul Justiției in acea vreme, domnul Petre Ninosu, ne indemna să judecăm crezând in oameni! Dacă se va întâmpla să nu mai credeți in oameni, spunea ministrul, săă judecați in continuare, crezând in Dumnezeu! Dacă vreodată in viață se va întâmpla, in mod tragic, să nu mai credeți în Dumnezeu, săă judecați crezând in voi. Atunci cand veți constata că nu mai puteți crede în voi, să știți că este timpul să plecați!

Alin Golban: Cum sunt în prezent avocații în sala de judecată?

Denisa-Livia Băldean: Avocații în prezent sunt mult mai tehnici în sala de judecată. Cred că am depășit perioada în care avocații țineau pledoarii interminabile în sala de judecată, unele atractive, pentru că profesia de jurist presupune și o cultură generală bogată. Chiar aveai ce învăța de la unii dintre ei. Dar acum, e și mersul firesc al lucrurilor, avocații sunt foarte tehnici, foarte punctuali. Avocații tineri sunt, unii dintre ei, foarte bine pregătiți și atunci sigur trecem spre etapa în care se discută mult pe înscrisuri și pe ceea ce se depune la dosarul cauzei.

Alin Golban: Să zic așa a trecut perioada romanțată a pledoariilor?

Denisa-Livia Băldean: A cam trecut.

Alin Golban: Hobby-uri, pasiuni? Dacă mai aveți timp..

Denisa-Livia Băldean: Din ce în ce mai puțin. Îmi place să citesc pentru că din adolescență citesc foarte mult. Îmi doresc să retrăiesc perioada aceea din adolescență a romanelor polițiste care te captau atât de mult încât uitai și unde ești și cât timp a trecut și te trezeai noaptea (zâmbește). Acum citesc cărți care țin mai mult de dezvoltare personală. Pentru relaxare îmi place mult să călătoresc și să mă plimb.