„O încredere mult mai mare în România generată de acest nivel de luptă împotriva corupției și crimei organizate”

Alin Golban: Ai vrut dintotdeauna să te faci avocat?

Ciprian Păun: O influență foarte mare asupra mea a avut-o filmul ”Avocatul Diavolului” cu Al Pacino și Keanu Reaves (1997 – n.red.) și cred că acela e un film foarte important pentru orice persoană care dorește să devină avocat, în sensul că iți arată foarte frumos o singură chestie: că tu ca și avocat, în primul rând, ai posibilitatea să alegi clienții, dar orice provocare profesională pe care tu o ai iți generează până la urmă un soi de adrenalină, o doză de a câștiga. De foarte multe ori intrând chiar în dezbateri interne cu tine însuți, dacă merită să câștigi procesul respectiv sau nu. Tot timpul răspunsul e că ”pentru clientul respectiv merită.”

Alin Golban: Mai mult în penal..

Ciprian Păun: Nu numai în penal, de foarte multe ori și în civil, pentru că în civil există un echilibru patrimonial între părți. De exemplu la un contract, în principiu într-un contract fiecare parte pierde și câștigă în același timp. Totuși trebuie să existe, ca acel contract să fie echitabil din puncte de vedere al dreptului roman, in echitatea privită din perspectivă romană, Ius est ars aequi et boni (legea este arta echității și bunătății – n.red.), ar trebui ca fiecare parte să se simtă satisfăcută și să aibă un beneficiu din acel contract. Dar vrând nevrând, prin abilități de negociere, prin o serie de avantaje pe care le ai în respectiva negociere, una dintre părți este clar avantajată față de cealaltă, în majoritatea cazurilor. Și atunci îți pui problema la sfârșitul zilei: oare îi bine că acolo că s-a forțat chestiunea respectivă, oare îi bine că de exemplu clientul meu a fost într-o poziție superioară față de cealaltă parte, și atunci, se nasc toate aceste întrebări, dar…și mi-a plăcut foarte mult în filmul acela replica, una din replicile pe care i le dă Al Pacino lui Keanu Reaves, în care spune : ”vanitatea, acesta este cel mai mare păcat al avocaților”.

Alin Golban: Studiai germana atunci?

Ciprian Păun: Da, eu am făcut în liceu germană, am fost în Austria în 1990, am stat la așa numiți ”părinți de împrumut”, unde am învațat în familie. Am avut un beneficiul că am studiat la Colegiul Național George Coșbuc. Germana e o limbă care se învață 20-30 ani și tot nu o știi la perfecție.

Alin Golban: Când ai început să o folosești în avocatură?

Ciprian Păun: Eu am terminat un masterat în Germania, la Munster, și după aceea întorcându-mă în România și profesând avocatura am început să folosesc germana legală. E o diferență foarte mare între o persoană care are noțiuni de bază sau noțiuni comunicaționale în limba germană și cei care până la urmă au studiat chiar la o universitate din Germania, Austria sau Elveția în limba germană și te-ai îmbogățit cu un anumit vocabular în limba germană. E la fel ca în limba română, de exemplu dacă întrebi pe cineva pe stradă ce înseamnă ”sinalagmatic”, o să fie foarte greu să-ți explice dar un jurist, o persoană care are noțiuni de drept știe foarte bine. La fel e și limba germană, una este nivelul comunicațional și una nivelul limbajului juridic. Și este un avantaj pe care l-am folosit încă de la început, nu numai eu, sunt mai mulți colegi în Cluj. Din păcate suntem așa până în 10 -11 persoane care stăpânim germana aceasta legală, din nefericire nu sunt mai mulți.

Alin Golban: Pentru tine este un avantaj…

Ciprian Păun: Pentru mine este un avantaj, dar pentru mediul clujean de afaceri, pentru ideea de servicii de elită pe care trebuie să le ofere Clujul, eu cred că ar trebui să fie cel puțin 50 de avocați care să fie comunicativi legali în limba germană pentru că asta ar aduce un plus de valoare orașului și o atractivitate suplimentară.

Alin Golban: Ce gen de clienți sunt pe linia germană?

Ciprian Păun: Pe linia germană, targetul nostru sunt întreprinderile mici și mijlocii din Austria, Germania, Elveția și persoane fizice, investitori care fie doresc să dezvolte o afacere fie fac investiții de patrimoniu, de capital, adică o serie de achiziții de bunuri, de de acțiuni, părți sociale.

Alin Golban: Cât la sută din clienții tăi sunt pe germană?

Ciprian Păun: Să zicem persoane vorbitoare de limbă germană, ca să includem și Austria, Germania și Elveția, undeva cam la 80% .

Alin Golban: Consultatul General al Republicii Federale a Germaniei de la Sibiu v-a inclus și anul acesta pe lista avocatilor recoamandați. Ce înseamnă asta?

Ciprian Păun: Anual, Ambasada Germaniei elaborează o listă cu avocații recomandați pentru cetățenii germani sau persoane juridice din Germania pe diferite zone istorice. Există inclusiv și pe zona Clujului, există și pe zona Moldovei, Bucureștiului o serie de cabinete de avocatură sau societăți de avocatură unde se îndeplinesc niște standarde de profesionalism și unde se folosește limba germană ca și comunicare și de aceea am fost inclus, noi suntem incluși pe această listă din anul 2008, în fiecare an am reapărut și relația pe care o avem cu Ambasada Germaniei e o relație foarte bună, deci este o chestiune care vine direct de la Ambasada Germaniei și de la Consulatul German din Sibiu.

Alin Golban: E o recunoaștere?

Ciprian Păun: Poate să fie și o recunoaștere, pentru mine e un motiv de satisfacție, relațiile pe care le avem cu Ambasada germaniei, atât cu Excelența Sa Domnul Ambasador cât și cu reprezentanții ambasadei care sunt implicați în domeniul juridic este foarte strânsă în sensul că o serie de companii germane care au probleme în România apelează la serviciile Ambasadei Germanei și vrând nevrând suntem intr-un permanent dialog cu reprezentanții ambasadei pe diferite probleme, îi informăm cu privire la o serie de probleme pe care le au companiile germane din România, îi informăm cu privire la anumite propuneri legislative de schimbare a mediului de business pe care la rândul lor ambasadele le discută cu reprezentanții Guvernului României.

Dar o relație specială avem și cu Ambasada Austriei. Nu vă ascund faptul că eu sunt un avocat recomandat de Camera de Comerț și Industrie a Austriei și în același timp avem o relație foarte bună cu Biroul Atașatului Comercial al Ambasadei Austriei de la București. Împreună am realizat chiar mai multe evenimente, atât la Cluj și am participat chiar la București și încercăm să avem relații strânse cu companii din Austria. Companiile din Austria sunt foarte prezente în România și au nevoie de foarte multe ori de suport pentru că vrând nevrând activitatea comercială implică și probleme legate de incidente de plăți, litigii, tranzacții…

Alin Golban: Ce părere au clientii germani despre cum functionează mediul juridic și de business din Cluj?

Ciprian Păun: Clujul este unul din orașele care clar se diferențiază de multe alte zone din țară printr-un nivel al serviciilor foarte ridicat. După București, probabil că municipiul Cluj-Napoca este orașul cu cele mai bune servicii pentru companii însemnând proceduri, însemnând contabilitate, servicii legale, toate în limba germană. Avem avantajul faptului că atât că UBB cât și Universitatea Tehnică au linii de predare limba germană și se găsește personal și forță de muncă care să cunoască limba germană.

Pe de altă parte, ca elemente negative putem să includem procedurile birocratice care sunt foarte greu de înțeles de către un investitor. Mă refer aici nu neapărat la partea de înființare a unei societăți, lucru care este foarte simplu de făcut potrivit prevederilor legale, ci toate înregistrările care trebuie făcute ulterior în Registrul Operatorilor Comunitari, după aceea toate înregistrările la Finanțe și în același timp procedurile de rambursare a TVA-ului. Aici e o mare problemă. Vreau să vă spun că multe companii germane nu neapărat că iși doresc o reducere a fiscalității, așa cum încearcă să comunice Guvernul României, ci doresc proceduri simple, flexibile și o stabilitate a mediului fiscal în România. Adică, investitorul german vrea ca pe o perioadă medie și lungă de timp să poată să-și facă un plan de afaceri, să poată să se bazeze pe o anumită cotă de TVA, să se poată să se baza pe o cotă de impozitare și în același timp o definire mult mai clară a unor elemente cum sunt prețul de transfer, care devin din ce în ce mai mult o problemă la nivelul României. Deci investitorul german vrea în primul rând seriozitate, stabilitate și o debirocratizare a Statului român în general.

În principal, vă dau un exemplu simplu legat de accesul la autorizațiile de construcție pentru un investitor. Adică un investitor trebuie să parcurgă etapele până la obținerea autorizației de construcție cam în același timp sau în aceeași zonă de așteptare ca și o persoană fizică care dorește să iși construiască o casă. Eu cred că aici legea 50/1991 privind autorizarea în construcții ar trebui totuși să facă o diferențiere între persoanele juridice care solicită o autorizație de construcție și persoane fizice, să stabilească proceduri mult mai clare pentru fiecare categorie de beneficiar.

Pe de altă parte, aș mai ridica o problemă. Este legată de controalele care se efectuează de diferite entități ale statului. Investitorii doresc să știe de la început care sunt pașii pe care ei trebuie să-i respecte la momentul la care ei doresc să dezvolte o afacere pe teritoriul României. Adică ei sunt mult mai interesați în primul rând să aibă un catalog de chestiuni, un catalog de elemente pe care să le respecte decât să angajeze 10 contabili, 3 avocați, care să le facă până la urmă o identificare a tuturor reglementărilor legale aplicabile și observăm că deși avem un biblioraft de reglementări e foarte greu să vedem cum interpretează Fiscul respectivele reglementări sau ITM-ul, de exemplu.

O altă problemă este accesul la procedurile de achiziții publice: achizițiile publice în România, din păcate, trebuie să spun acest lucru, nu au ajuns la un grad de transparență și predictibilitate și acest lucru se poate vedea în numărul câștigătorilor procedurilor de achiziție publică. Vă dau un exemplu: reprezentăm o mare companie germană care activează într-un anumit domeniu în România și care s-a plâns chiar ambasadorului Germaniei că de 2 ani nu au câștigat nicio procedură de achiziție publică pe teritoriul României, deși adaosul sau marja de profit pe care ei au indicat-o la foarte multe proceduri de achiziții publice a fost extrem de redusă. Adică ei au zis: ”domnule atâta timp cât se dorește calitate, de exemplu, la construcția de drumuri. În mometul respectiv nu ai cum să câștigi respectiva procedură cu prețurile cu care se câștigă în mod obișnuit în România acele licitații. Adică ceva e în neregulă: ori standardele lor calitative sunt mult prea înalte și generatoare de costuri mult prea mari sau există alte elemente de care nu au cunoștință.

Un lucru foarte important sesizat în ultima perioadă de către investitorii germani este o încredere mult mai mare în România generată de acest nivel de luptă împotriva corupției și crimei organizate la nivelul României, adică toate aceste demersuri făcute de instituțiile publice de control și de parchete au adus un plus de încredere internațională în mediul de afaceri în România. Există garanția că instituțiile publice ale statului sunt pe poziție.

Alin Golban: De când Iohannis e președinte este o schimbare în atitudinea investitorilor?

Ciprian Păun: Există dacă vreți o oarecare familiaritate, adică se observă că investitorii sunt mult mai deschiși față de mediul politic, se informează mult mai mult cu privire la activitățile președintelui României, el este mult mai prezent în presa germană și în presa de limbă germană din Europa și atunci există o mai mare deschidere către zona aceasta politică. Dar să știți că pe investitori nu îi interessează neapărat mediul politic și care sunt partidele de guvernământ etc, pe ei îi interesează cum funcționează Statul, asta e chestiunea importantă.

Acum, foarte mulți investitori germani sunt interesați de zona agricolă din România, deci sunt foarte multe investiții în domeniul agricol, în special în dezvoltarea unor culturi de tip BIO sau ecologic, investitori mari, grupe mari de investitori sunt interesați de aceste chestiuni.

Alin Golban: Chiar și după canicula asta?

Ciprian Păun: Chiar și după canicula asta. Marea dezamăgire a mea, pentru noi ca și națiune, este că nu reușim să reformăm acest sistem agricol, să dezvoltăm până la urmă cea mai mare minune pe care ne-a dat-o nouă țara asta, adică un sol foarte fertil, cu oportunități extraordinare de dezvoltare economică, pentru că din zona agricolă, din zona de producție agricolă, poți să dezvolți după aceea industria care este direct legală de zona agricolă, poți să faci export, deci există o multitudine de opțiuni. Chestiunea asta se poate face foarte frumos, foarte simplu prin mecanizarea producției și a recoltelor. Deci primul lucru pe care îl fac marii investitori în momentul în care vin România după ce încheie contract de arendă, achiziționează produse și mașinării extraordinar de eficiente. De exemplu o fermă cu 2.000 ha nu are mai mult de 10 angajați, dacă puteți să vă imaginați, în timp ce o firmă românească de același nivel are cel puțin 50, dar au niște mașinării a căror valoare depășește 5 milioane de euro. În același timp, un lucru foarte important, este sistemul de irigații care în România este absolut distrus și în care trebuie făcute investiții majore și dacă rezolvăm aceste probleme, eu cred că putem redeveni o putere economică în domeniul agricol a Europei.

Alin Golban: Practicați în primul rând avocatura de business? Există avocatură de business în Cluj, căci unele voci spun că nu?

Ciprian Păun: Da. E foarte greu să discuți și să spui că nu există avocatura de business. Sunt foarte mulți colegi avocați care practică acest tip de avocatură, sigur, e mult mai complicat să practici acest tip de avocatură, pentru că ea presupune în primul rând o aplecare foarte serioasă asupra problemelor clienților și, în al doilea rând, presupune un consum de timp foarte mare raportat la tipul celălalt de activități, cum ar fi litigiile sau altele. Presupune călătorii în exteriorul țării pentru contactarea clienților, pentru discuții în consilii deaAdministrație, pentru discuții care trebuie să existe în interiorul companiilor, deci toate aceste lucruri trebuie să ți le asumi de la început.

Eu nu aș spune că nu există avocatură de business, spun doar că investitorii care vin în Cluj trebuie să se obișnuiască cu un stil până la urmă mult mai flexibil al avocaților, care pe lângă avocatura de business mai practică avocatura, hai să zicem așa de zi cu zi, în care să intre și în litigii și în alte chestiuni de genul acesta.

Alin Golban: Pe lângă drept ce mai presupune avocatura de business?

Ciprian Păun: Avocatura de business, pe lângă drept, presupune cunoștințe foarte bune de economie și în special de contabilitate și de fiscalitate, pentru că investitorul cu care tu stai de vorbă iți solicită până la urmă o opinie juridică centrată pe o anumită oportunitate de dezvoltare a business-ului. În același timp presupune niște abilități de negociere foarte bune, pentru că de cele mai multe ori investitorii se așteaptă de la un avocat să-i fie și mâna dreaptă în negocierile pe care le face și în același timp și o oarecare psihologie, adică să cunoști foarte bine persoana care stă lângă tine.

Interviul, astfel cum este prezentat, a fost publicat pe site-ul Clujust.ro și este realizat de către Alin Golban, administratorul site-ului Clujust.ro.