Insolvența nu este un moft!

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Interviu publicat în nr. 2 al Revistei Legal Point, iunie 2014.

Avocatul Arin Octav Stănescu frapează prin impecabil. Prin franchețea cu care intră în dialog, prin pledoaria din instanță, prin calitatea procedurilor pe care le-a promovat în Insolvență. Arin Stănescu este președintele Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) și unul dintre fondatorii acestui organism. Președintele Stănescu crede că în cele din urmă s-a înțeles că insolvența nu este un moft. Este o stare de fapt obiectivă. O cale către un mediu de afaceri sănătos.

Cornel Dărvășan Domnule președinte, vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația de a răspunde întrebărilor noastre. După o practică de 15 ani în domeniu, ați putea da o definiție insolventei?

Dr. Arin Octav Stănescu: Cred că o definiție tehnică nu este potrivită în acest context și de aceea am să vă răspund mai întâi la ce nu este insolvența: insolvența nu este un moft. Este o stare de fapt obiectivă, în care și cel mai diligent antreprenor poate să ajungă, câtă vreme fundamentul societății comerciale este constituit pe ideea de risc al afacerii. Poți ajunge în această situație pur si simplu datorită efectului de domino, în care ești angrenat când cei din jurul tău eșuează. Și atunci insolvența trebuie tratată diferențiat, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte, fiind incorect și nedrept să arunci stigmatul infamiei asupra tuturor celor ajunși în această situație. Cred că exemplul cel mai sugestiv în acest sens l-am găsit într-un film, se numește „Other people’s money”, unde Danny de Vito îl interpretează pe Larry Lichidatorul și are un discurs magistral care surprinde esența problemei: povestind despre o companie care scrisese pagini de istorie, trecuse prin cele două războaie mondiale și crize economice profunde, a fost învinsă de revoluția tehnologică.

Practic, deși ceea ce produsese acea companie crease un brand puternic, noua tehnologie a adus societatea în faliment. Trebuie să vedeți acest film.

Cornel Dărvășan: Care au fost resorturile care v-au împins spre această disciplină juridică, dat fiind faptul că ați iubit și avocatura?

Dr. Arin Octav Stănescu: Poate că pare puțin neobișnuit, dar avocatul specializat în insolvență trebuie să fie un avocat cu o pregătire excepțională, pentru că insolvența acoperă o arie complexă.

Trebuie să fii un bun specialist în drept civil dar și în drept societar și bancar, un bun litigator dar și un bun consultant. Toți cei care sunt specializați în insolvență nu au nostalgia avocaturii clasice pentru că pur și simplu insolvența îi poartă prin toată paleta de cazuri și domenii de drept. Bineînțeles, în afara dreptului familiei.

Cred că și conjunctura a jucat un rol important în această alegere, iar faptul că am făcut parte dintre fondatorii Uniunii Practicienilor în Insolvență din România, punând bazele unei profesii noi, care a evoluat foarte mult în peisajul profesiilor liberale, nu poate decât să îmi aducă o mare satisfacție.

Cornel Dărvășan: Pe lângă că oferiți consiliere în situații de criză pentru marile bănci și pentru marile firme, sunteți participant activ la legislația românească în materie de insolvență.

Ce este concordatul preventiv, ca soluție pentru salvarea comercianților de la faliment?

Dr. Arin Octav Stănescu: Concordatul este o metodă de prevenire a insolvenței menită să ajute debitorul să evite incapacitatea de plată. Pentru a fi eficient, este nevoie de intervenție timpurie.

Din păcate, concordatul nu a fost primit cu prea mult entuziasm de către creditori, iar faptul că devine obligatoriu pentru toți creditorii doar când 80% dintre aceștia îl aprobă, îl face greu accesibil.

Ridicarea acestui procent la 90% cât propune proiectul Codul Insolvenței îl va face de-a dreptul inaccesibil.

Cornel Dărvășan: Nu cumva legea românească încă poate să fie jonglată în sensul că banii care ar trebui să intre la stat pot fi deturnați în contextul acestei proceduri a insolvenței? Cum răspundeți acestor acuzații?

Dr. Arin Octav Stănescu: Nu este vorba neapărat de o deturnare a banilor care se cuvin statului. Este vorba despre faptul că legea permite eliminarea unei părți importante din pasivul debitorului – care înseamnă buget, creditori garantați, negarantați, existând posibilitatea continuării afacerii unui debitor care a eliminat procente uriașe din pasiv, având susținerea unui procentaj infim de deținători din total creanțe. Cu alte cuvinte, este posibil să se confirme un plan de reorganizare cu o eliminare de 95 % din total creanțe în condițiile suportului doar a 5% din total creanțe și cu toate acestea planul să fie legal.

Dar aceste aspecte au fost deja remediate în proiectul Codului Insolvenței prin propunerea introducerii unei condiții suplimentare de aprobare a planului de Reorganizare, respectiv cu o majoritate a creanțelor de 30 %, acesta fiind, în opinia mea și a specialiștilor, un procent rezonabil și satisfăcător de reprezentare. Procentajul de 50% preluat în proiectul de cod, mi se pare excesiv și dăunător șanselor de reorganizare.

Cornel Dărvășan: Dacă astăzi ar trebui să îmbunătățiți din punct de vedere legal, o singură chestiune legată de insolvență, ce lege ați da?

Dr. Arin Octav Stănescu: Aș elimina bugetul de la orice prioritate la distribuire. În felul acesta, aș încuraja statul să acționeze la timp, pentru că are pârghiile necesare și nu să aștepte ca penalitățile și alte accesorii să dospească și să depășească cu mult principalul sumei datorate. Asta afectează atât șansele bugetului de a-și mai recupera vreodată prejudiciul, cât și șansele celorlalți creditori chirografari care sunt poate unii dintre cei mai importanți furnizori din mediul economic.

Cornel Dărvășan: Care sunt cele mai importante măsuri luate de dumneavoastră în calitate de președinte al UNPIR pentru reglementarea statutului de practician în insolvență?

Dr. Arin Octav Stănescu: În legătură cu „reglementarea statutului d e practician în insolvență” doresc să subliniez faptul că activitatea practicienilor în insolvență este reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.86/2006, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că în exercitarea atribuțiilor sale Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență beneficiază de competență de autoreglementare în baza căreia emite Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei, codul de etică, procedurile disciplinare etc.

Acest atribut a fost conferit după numai 6 ani de funcționare ca urmare a seriozității și profesionalismului cu care membrii Uniunii au abordat procedurile de reorganizare și lichidare, reglementate în prezent prin legislația privind insolvența, precum și prin cea privind societățile comerciale.

Pentru rezultatele activității de reglementare meritele revin în principal Consiliului național de conducere și Adunării reprezentanților permanenți, din care fac parte și președinții consiliilor de conducere ale celor 35 de filiale ale Uniunii.

Printre domeniile reglementate sunt de menționat: organizarea examenelor de acces în profesie și a modalității de acces pentru cei care, potrivit legii, beneficiază de scutire de examen; organizarea pregătirii profesionale și înființarea în acest scop a Institutului Național pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvență (INPPI); reglementarea procedurii de administrare a fondului de lichidare; organizarea instanțelor disciplinare și altele. Este de menționat că toate deciziile și hotărârile adoptate au primit validarea aplică în egală măsură tuturor agenților congreselor anuale.

Astfel, putem afirma că Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România este o organizație de prestigiu a profesioniștilor în insolvență chemați să aplice Legea privind procedura insolvenței alături de judecătorii- sindici, precum și procedurile de dizolvare – lichidare reglementate de Legea societăților comerciale.

Cornel Dărvășan: Care sunt cele mai importante proiecte de viitor ale instituției pe care o conduceți?

Dr. Arin Octav Stănescu: În legătură cu acțiunile viitoare trebuie să menționez în primul rând preocuparea pentru proiectul legii privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență (numită și Codul Insolvenței) aflată încă în dezbaterea comisiilor parlamentare. Elementele de noutate ale acestei legi vor necesita un efort susținut din partea practicienilor în insolvență, alături de judecătorii-sindici și de judecătorii din instanțele de apel. De asemenea la fel de importante considerăm proiectele de lege privind falimentul persoanelor fizice si cel privind falimentul unităților administrativ-teritoriale. În continuare vom sprijini conducerea INPPI în definitivarea structurilor teritoriale și ne vom preocupa de funcționarea instanțelor de disciplină și în special de instanțele locale care își vor desfășura activitatea la nivelul județelor în care funcționează Curțile de apel.

Cornel Dărvășan: Spuneți-ne în câteva gânduri, cum înțelegeți lichidarea ca procedură de privatizare?

Dr. Arin Octav Stănescu: Procedura insolvenței se aplică în egală măsură tuturor agenților economici aflați în dificultate indiferent de structura acționariatului, adică de forma de proprietate. Insolvența unei societăți cu capital majoritar de stat poate ajunge in extremis la faza de faliment, caz în care cumpărătorul, dacă va exista unul, nu va mai fi tot statul. Acesta a epuizat până în acel moment toate modalitățile de redresare a societății/companiei/regiei, inclusiv ștergerea de datorii. Salvarea nu mai poate veni decât de la capitalul privat. Deci, o asemenea soluție, și probabil singura, poate fi numită privatizare.