Exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Calcularea despăgubirilor (CPC)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 559/2016
CPC: art. 304 [art. 488 NCPC], CPC: art. 312 [art. 496 NCPC], CPC: art. 315 [art. 501 NCPC], L. 33/1994: art. 26, L. 198/2004: art. 9 și 18
Critica recurenților reclamanți vizând incorecta aplicare a dispozițiilor legale în vigoare poate fi circumscrisă doar dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, dispoziție legală aplicabilă și în cazul exproprierii reglementate de Legea nr. 198/2004, astfel cum rezultă din prevederile art. 9 și 18 ale acestui act normativ.
Se va constata că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că la calcularea despăgubirilor, experții și instanța de judecată vor avea în vedere prețul de vânzare al imobilelor de același fel în unitatea administrativ teritorială, precum și daunele aduse proprietarului.
Totodată, se va constata că instanța de apel a reluat judecata cu respectarea dispozițiilor deciziei de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ. [art. 501 NCPC], stabilind obiectivele expertizei în acord cu Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituționale.
Prin urmare, instanța de apel a procedat corect dispunând emiterea de adrese către Camera Notarilor Publici și către Primăria Orașului Murfatlar, prin care să se comunice date referitoare la tranzacțiile înregistrate în evidențele acestora cu privire la terenurile agricole extravilane situate pe raza localității Murfatlar, în perioada iulie – decembrie 2010.
Astfel, comisia de experți a avut la dispoziție un număr de șapte contracte de vânzare – cumpărare încheiate în perioada iunie – decembrie 2010 (fila 121 dosar apel), drept comparabile, toate având ca obiect terenuri agricole situate în extravilanul Orașului Murfatlar, la fel ca și terenurile expropriate din proprietatea reclamanților.
Existența acestor tranzacții efective face ca solicitarea reclamanților, exprimată în obiecțiunile la expertiză, de a se stabili valoarea despăgubirilor cuvenite în raport de ofertele de vânzare și respectiv de cumpărare, publicate în mass-media sau pe internet să fie apreciată ca nejustificată. Prin urmare primul motiv de recurs este nefondat, în condițiile în care nu se poate pune la îndoială legalitatea tranzacțiilor autentificate de notari publici și înscrise în evidențele fiscale ale localității și nici nu s-a făcut dovada că aceste contracte ar fi fost anulate pentru preț neserios, în lipsa unor probe contrare, aceste acte făcând dovada deplină cu privire la prețul practicat în zonă, în perioada de referință, în cazul terenurilor extravilane ce prezentau aceleași caracteristici cu terenul expropriat.
Critica reclamanților vizând modul de calcul al daunelor pentru profitul net nerealizat, de asemenea, nu poate fi primită.
Deși reclamanții au susținut că trebuia să se ia în calcul o producție medie de grâu la hectar de 3.650 kg grâu/ha și un preț mediu de 0,80 lei/kg, nu au făcut dovezi din care să rezulte că terenul expropriat era utilizat pentru cultivarea grâului și că ar fi realizat o asemenea producție.
În acest context, instanța de apel a apreciat corect că nu se pot acorda daune, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, decât pentru pierderea beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare pe care proprietarul le-ar fi avut dacă nu ar fi intervenit exproprierea terenului.
Or, Curtea Europeană a Dreptului Omului a statuat constant că pretențiile de această natură, privite ca pierderi viitoare, îmbracă un caracter facultativ și incert în măsura în care pot fi implicate în calcul mai multe variabile (cauza Buzescu contra României, 2005 sau cauza Isac contra României, 2007).
În speță este lipsită de certitudine valorificarea de către reclamanți, în condiții identice anului 2010, a potențialului agricol al terenului expropriat, astfel încât să obțină producții certe și de o valoare similară în următorii 30 de ani.
Nici critica formulată prin ultimul motiv de recurs, vizând încălcarea dispozițiilor art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol Adițional nu va fi primită, recurenții nedovedind că expropriatorul ar fi oferit prețuri mai mari pentru terenuri similare, de aceeași categorie, situate în aceeași unitate administrativ – teritorială.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. [art. 488 NCPC] și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. [art. 496 NCPC], va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
