EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 22 – Mihail Udroiu: Admiterea în profesiile juridice 2016

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Ce pregătește autorul Mihail Udroiu cititorilor lui

Cornel Dărvășan: Ce pregătești pentru anul acesta cititorilor, în perspectiva examenelor de admitere în profesiile juridice?

Cărțile de fișe sunt cele la care am muncit extrem de mult, din punct de vedere al modului de prezentare și structurare a informațiilor. După trei ani de reflecție sistematică cu privire la modul în care trebuie să arate cărțile de fișe ediția de anul acesta este cu totul altceva decât edițiile anterioare. Faptul că fișele sunt o necesitate este confirmat și de concurență, care am constatat că a văzut farmecul fișelor…

Nicolae Cîrstea: Practic e, până la urmă, un concept pe care tu l-ai adus pe această piață.

Oricum, dacă ne uităm în cărțile concurenței, cred că este greu de calificat acele lucrări ca fișe care conțin enumerări și înșiruiri de informații.

Ca să faci o fișă trebuie în primul rând să ai materia extrem de clară, apoi să o sintetizezi astfel încât să cuprinzi toate aspectele esențiale. Deosebit de importantă este structura de prezentare astfel încât informația să se fixeze rapid iar recitirea să fie facilă. Este important ca o persoană să poată recapitula o întreagă materie într-o zi folosind doar fișele.

Anul acesta pe lângă o nouă structurare și prezentare a informațiilor fișele conțin și pastile relevante de jurisprudență, fiecare cu denumiri marginale, precum și TAD –urile care cred că sunt extrem de importante pentru aprofundarea materiei.

Am muncit foarte mult la teste grilă, pentru că am primit reproșuri din partea editurii că sunt prea complicate. Deși cartea era structurată în două părți – cunoștințe de bază, cunoștințe aprofundate –, evaluând sugestiile editurii Universul Juridic, am sporit numărul cunoștințelor de bază încercând să aduc un alt concept de învățare în manieră indirectă și eventual prin conștientizarea greșelilor. În plus, grilele noi evidențiază detaliile normelor de incriminare și cred că ajută la evitarea erorilor în procesul de sedimentare a cunoștințelor.

Deopotrivă, au apărut cărțile de sinteză, care sunt cărțile mele de suflet, deoarece le-am scris ca și cum i-aș explica materia lui fiului meu Matei.

În toamnă va apare și ediția nouă a Codului de procedură penală  comentat cu un colectiv extins cu peste 8 noi coautori. Ca să zic așa, ne-a ajutat/obligat legiuitorul, să scoatem o nouă ediție a comentariului având în vedere că din martie până în prezent au fost modificate peste 150 de articole.

(…) Lucrul la ediția anterioară a Codului comentat a fost foarte interesant: Noi suntem o echipă, fiecare se cunoaște cu fiecare, suntem un colectiv foarte sudat. Am lucrat peste un an și ceva la elaborarea acestei cărți de peste 1700 de pagini și lucrul în timp a dus la un comentariu extrem de performant, pentru că am dezbătut, am analizat, am avut păreri pro și contra etc. Toată lumea a fost extrem de flexibilă la acest cod. Asta o spun pentru că am înțeles că mai există o carte concurentă în piață, care s-a scris în 4 luni (din mai până în septembrie). La Codul nostru s-a lucrat extrem de intens peste un an și cu greu am tras linie și am decis să-l scoatem pe piață. Anul acesta deja colegii mei au făcut o primă actualizare a comentariilor la nivelul lunii februarie, iar în prezent se lucrează la actualizarea și dezvoltarea comentariilor inițiale, astfel că în final cred că în octombrie cartea va ajunge la peste 2500 de pagini.

După ce învățăm?

Cornel Dărvășan: Ce monografii de Drept procesual penal și de Drept penal considerați că sunt foarte bine scrise și ați recomanda celor care doresc să cunoască mai bine aceste ramuri?

Eu mizez foarte mult pe autorii care sunt în creștere, care au dorință de cercetare și care studiază detaliat un anumit segment. Coordonez la Universul Juridic o colecție în care au apărut o serie de cărți foarte bine scrise, publicate de autori aflați la vârsta 30-31 de ani, care sunt dedicați studiului, lecturii și scrisului. Pe de altă parte, recomand la orice persoană care vrea să citească doctrina să dobândească un limbaj juridic cel puțin în franceză și engleză, dacă nu și în italiană și să încerce să citească literatură juridică relevantă publicată în străinătate. Pentru că lucrurile se armonizează la nivel european, cel puțin în materie procesual penală. Fie sub influența jurisprudenței Curții Europene, fie sub influența directivelor sau a fostelor decizii-cadru și a jurisprudenței Curții de la Luxembourg. De aceea, mecanismele de analiză pe standardele minime sunt aceleași în orice sistem de Drept din Europa. 

Cum să învățăm

Întotdeauna cel care este în peluză vede mai bine meciul decât cel care este în teren. Însă este complicat de dat o rețetă generală. Poți să dai soluții sectoriale.

Adică, cred că în mediul universitar reformarea programelor este esențială. Uitați-vă, spre exemplu, comparativ, aleatoriu, la programa unei facultăți de drept, oricare, din România, și la cursurile pe care le au studenții la penal sau procedură penală la alte universități, de pildă, la Cambridge, la Oxford, la Yale, la Harvard. O să vedeți o diferență, așa, radicală în modul în care este concepută programa universitară. Și oamenii sunt în aceeași poziție: persoane care învață.

Este important ca profesorul să ofere studentului un reper, să fie un ghid al acestuia, un partener de discuție, iar nu doar unul care livrează un set de informații.

Esențiale sunt metodele de a învăța și raționa, iar nu cantitatea de informații livrată.

Din păcate, o mare parte din persoanele care studiază, învață (absolvenți, studenți etc) este tranformată într-un burete care absoarbe informații și care, de obicei, se stoarce la examen/concurs. Profesorul este mulțumit că i-ai spus opinia când ai stors buretele, studentul este mulțumit că a luat notă mare; are iluzia că dacă are notă mare confirmă. Și, prin urmare, lucrurile sunt agreabile pentru ambele părți.

Nu știu dacă soluția de a transforma practicienii precum și pe cei care sunt în formare într-un burete și de a nu le oferi o metodă de raționament autonom în domeniul juridic este o soluție salvatoare.

[…]

Cheia nu e învățatul, neapărat; cheia este recapitulatul. Eu sunt o persoană foarte structurată: cel puțin la examene știam cât este de învățat, îmi împărțeam materia pe zile, îmi stabileam obiective. Întotdeauna importantă este recapitularea.

Eu cred că prima citire a materiei, indiferent că ai învățat-o foarte bine în facultate sau că este o materie foarte apropiată, îți oferă un set de cunoștințe generale.

La a doua citire începi să vezi nuanțe și când ai terminat și ai început să vezi nuanțele la o materie, ai început să le uiți la cealaltă materie, iar recapitularea este esențială.

Cred că modalitatea de a învăța pentru un examen/concurs, ca să fac o comparație foarte plastică, este ca modalitatea de a învăța să joci ping-pong. Oricine poate învăța să joace ping-pong cu condiția de a exersa de foarte multe ori la perete pentru a dobândi anumite reflexe sau a deprinde anumite mișcări. Cele citite în cărți sau din coduri nu sunt lucruri abstracte, ci concrete, se întâmplă efectiv în instanță, într – un birou de avocatură când oferi consultanță etc. Așa funcționează organismul judiciar: după regulile procesual-civile, respectiv după regulile procesual-penale. Trebuie doar să înțelegi cum funcționează mecanismul și de aceea este importantă metoda după care dobândești cunoștințele.

În cele din urmă, toți cei care ajungă să funcționeze într – o profesie juridică vor cunoaște acest set de reguli care pare draconic la intrarea în profesie. Asta nu înseamnă că dacă vor dobândi aceste cunoștințe vor fi și juriști buni. De aceea, dobândirea cunoștințelor este standardul minimal. E o probă de anduranță; trebuie să înveți să dai cu mingea la perete. Treci examenele dacă repeți de foarte multe ori materia și dacă îți sunt clare instituțiile. Examenele nu sunt complicate. Dar dacă nu-ți sunt clare instituțiile, examenele pot părea extrem de complicate.

[…]

Eu am învățat cu fișe. Nu știu dacă rețeta mea este universală. Eu aveam un sistem de învățare gradual. Spre exemplu dacă eram în iunie și aveam examenul în octombrie, luna iunie, iulie citeam în jur de 10 ore pe zi, luna august citeam 12 ore pe zi, iar luna septembrie ajungeam la 14 ore pe zi. Pentru că esențial este să petreci cât mai mult timp să recapitulezi, dar nu poți să începi cu 14 ore pe zi din iunie, dacă n-ai o experiență anterioară. Astfel, cred că este important ca perioada alocată studiului să crească gradual până la cel puțin 14 ore pe zi.

Despre viața de magistrat

Fiecare profesie are farmecul ei, nu numai cea de judecător și cea de procuror. Eu recunosc că, dacă aș fi la momentul absolvirii facultății în momentul acesta, nu cred că aș opta pentru magistratură; cred că aș opta pentru piața de consultanță, pentru avocatură. E complicat să începi viața de magistrat la o vârstă fragedă. Eu am avut un privilegiu: pe vremea când am devenit procuror definitiv, fiind foarte tânăr, mai erau procurori în vârstă, care te învățau un lucru esențial: cum să te abordezi un dosar, cum să interacționezi cu persoanele care sunt în dosarul respectiv și îți transmiteau o experiență de viață deosebită. Îmi amintesc cu extrem de mare plăcere de experiența transmisă de George Bălan, fostul procuror general al  Parchetului de pe lângă Curtea de apel București (eu și acum îi spun „șefu”, glumind, când mă refer la dânsul), persoană de la care am învățat mult numai din atitudine ci și din modalitatea în care dl procuror Bălan relaționa și-și coordona subordonații.

În acest moment colectivele sunt foarte tinere, atât la parchetele pe lângă judecătorii, cât și la judecătorii. Experiența unui judecător/procuror care să te ghideze este un lucru esențial care se întâlnește destul de rar în lumea magistraturii.

(…)

Din punct de vedere al cunoștințelor teoretice, persoanele care intră în INM au un bagaj de cunoștințe teoretice mult mai ridicat decât atunci când absolvă institutul, având însă un supliment de abilități practice; nu sunt însă convins că programele de formare ale institutului sunt adaptate nevoilor imediate ale judecătorului stagiar. 

Despre interviul la admiterea la INM

Nicolae Cîrstea: Mihai, mai am câteva întrebări la final. O dată, proba interviului. Avem o situație – anul trecut, cred – în care peste 20 de candidați sau în jur de 20 de candidați care au trecut de probele științifice, au picat la această probă a interviului. Este o probă care naște anumite controverse în zona candidaților, a familiilor care, iată, pleacă cu o decepție. După ce ai luat o notă de trecere la probele științifice, nu reușești să treci de o probă care aparent ar trebui să fie la îndemână. Care este opinia ta în legătură cu această probă, care este dificultatea probei interviului?

Spre deosebire de celelalte probe (juridic și logică) unde există un barem previzibil, proba interviului nu are barem, iar discuțiile sunt pe un tărâm al experienței, al perspectivelor, al vocației, deontologiei sau al cunoștințelor structurate ale candidatului. Cred că această probă este necesară însă nu cred că este o opțiune fericită faptul că se acordă un punctaj și nici ponderea în media finală a acestei probe. Nu văd cum poți face diferența, după un interviu care durează în general între 30 de minute și o oră, între un candidat căruia îi dai 6,80 și un candidată căruia îi dai 7,05 și nici între unul cu 7,50 și unul cu 8,20. De aceea cred că cred că proba interviului nu ar trebuie să aibă ca urmare obținerea unei note (de cele mai multe ori cu zecimale), ci calificativul admis/respins.

Nicolae Cîrstea: Discuția față în față fiind relevantă din acest punct de vedere.

Cred că poți constata în cadrul interviului lipsa de flexibilitate în raționament, ori dacă termenii folosiți sunt adecvați, corectitudinea gramaticală a exprimării însă opinez că nu poți puncta cu zecimale opinia unui copil de 23-24 de ani cu privire la perspectiva sa despre magistratură sau acel răspuns la care se așteaptă o persoană de 40-50 de ani cu experiență de viață majoră.

Cornel Dărvășan: Ar fi interesantă o emisiune așa.

 Sunt unele greșeli supărătoare de exprimare atât în scris cât și oral la candidați, inclusiv la cei care sunt admiși în urma examenului. (…)

Cred că esențial este ca cel care se prezintă la interviu să aibă proprietatea termenilor folosiți, iar nu să povestească lucruri generale pe care le-a citit în fugă pe Wikipedia în scopul de a impresiona. De asemenea, cred că trebuie să știe care sunt valorile profesiei pe care dorește să o îmbrățișeze. (…)

Nicolae Cîrstea: Asta ar fi o chestiune asupra căreia aș vrea să ne oprim. Avem, iată, o probă a interviului, care intră într-o discuție directă cu candidatul, analizează lucruri care nu neapărat pot fi contabilizate și punctate într-o grilă și niște bareme. Avem o probă de logică. Pe de altă parte, însă, în facultăți nu mai avem neapărat profesori de logică, nu mai avem profesori de filosofie, materiile nu mai sunt neapărat cele mai importante. Ca Retorica. Am făcut Retorica împreună amândoi la Facultatea de Drept a Universității din București, Filosofie, Logică. Aceste materii par a fi marginale, totuși.

Cornel Dărvășan: Au apus.

Nicolae Cîrstea: Au apus, dar, pe de altă parte, au o importanță foarte mare în proba interviului, spre exemplu, într-o discuție. Să poți argumenta, să poți să ai o coerență în discuția respectivă. Logica, iarăși, observ la anumite facultăți că vin profesori de la alte facultăți care predau acel curs. Facultatea de Drept nu mai are, dar, pe de altă parte, sistemul judiciar se bazează, la aceste examene, pe această probă.

Da, aici cred că este una dintre carențele în analiza pe care o realizează mediul universitar a cererii și ofertei de pregătire pentru profesiile juridice. Astfel, dacă se constată că studenții se îndreaptă preponderent spre magistratură, cred că trebuie să li se ofere cel puțin un curs opțional de pregătire și pentru celelalte probe de concurs decât cea juridică. Dacă un student se decide în anul 2 să urmeze INM-ul, ar trebui să poată participa la cursuri care să îl pregătească atât pentru testul de logică cât și pentru proba interviului. Tot astfel, ar trebuie dezvoltată o programă pragmatică care să acopere și nevoile celor care optează pentru concursurile de admitere în avocatură, notariat etc

Nicolae Cîrstea: Tot unul dintre colegii noștri de mai devreme, Dragoș Stoenac: Mulțumim pentru răspunsul anterior, privind proba interviului. Întreabă dacă dumneavoastră considerați că ar trebui argumentat răspunsul comisiei cu privire la fiecare candidat. Spre exemplu, să-i aducă la cunoștință eventualele greșeli pe care le-a comis în timpul discuției, având în vedere că proba interviului nu are un barem.

 Nu mi se pare atât de important. Problema nu-i neapărat că-i aduci sau nu la cunoștință, ci cum evaluezi greșeala. Spre exemplu te întreabă comisia: Care e filmul tău preferat? Și tu vrei să epatezi și spui: Tree of life.

Filmul e extraordinar. Și apoi te întreabă comisia: Bun, îți place filmul, l-ai văzut de mai multe ori, l-ai aprofundat? Da . Îți pune o întrebare simplă: Cine a scris coloana sonoră a Tree of life? Sau cine la regizat ? Moment în care se vede cât de pasionat ești de acest film. Pentru că nimeni nu-ți spune: Spune-mi despre asta sau despre asta; îți alegi ce te pasionează, iar dacă te pasionează nu ai cum să nu știi cine a scris coloana sonoră, regizorul, anumite cadre, etc (…) Aici nu cred că faptul că nu îți amintești sau nu știi răspunsul este atât de important pe cât este evaluarea greșelii. Dacă unul dintre membrii comisiei consideră: A vrut să epateze, nu are proprietatea termenilor, îl voi depuncta cu 50 de sutimi, iar altul consideră că trebuie depunctată carența cu 30 de sutimi – să știți că diferența aceasta poate să fie vitală pentru promovarea examenului.

Cornel Dărvășan: E extrem de subiectivă situația, este clar că e foarte subiectivă.

Eu spun că interviul este o probă necesară; dar am mari dubii că este o soluție corectă acordarea punctajului cu zecimale la interviu.

Admiterea în profesiile juridice

În cadrul acestei ediții a emisiunii Legal Point, referindu-se la admiterea în profesiile juridice, Mihail Udroiu a spus că:

În esență, doresc să le urez mult succes tuturor candidaților care vor fi angrenați în cadrul acestor examene.

Nu aș limita sfera participării la admiterea în profesii doar la avocatură și la magistratură. Nu trebuie omis faptul că avem admitere în profesiile de executor judecătoresc și de notar și, nu în ultimul rând, admiterea în cadrul profesiei de consilier juridic.

Cu privire la aceasta din urmă cred că este o nuanță pe care vreau, în mod particular să o analizez. Dacă celelalte profesii au o reglementare extrem de clară a modului de admitere în profesie, zona legislativă la consilierii juridici rămâne un pic neacoperită și numai pe cale de interpretare se poate determina modalitatea în care se realizează admiterea în profesie. Astfel, prin interpretarea legii, raportat la statut și la regulamentul profesiei de consilier juridic, se poate determina modalitatea în care se realizează admiterea. Dacă citești doar legea, ar părea că admiterea în profesie se face la cerere. Analiza de ansamblu  a întregului spectru de reglementare în materia consilierilor juridici atestă însă faptul că și cu privire la această categorie profesională admiterea se face pe bază de concurs. Deci avem un concurs de admitere pentru toate categoriile de profesii juridice.

Lucrurile trebuie evaluate în funcție de fiecare profesie în parte.

Admiterea în profesia de consilier juridic presupune un anumit standard de testare a nevoilor imediate ale unui astfel de jurist. Nu este foarte complicat examenul, dar necesită un set de cunoștințe de bază.

Cu privire la examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc sau de notar public nu mă pot pronunța, deoarece nu au ca materie de concurs dreptul penal sau procedura penală. Ca evaluare de ansamblu pot să spun că încearcă să elimine cât mai mult hazardul; sunt profesii foarte importante.

Îmi place foarte mult cum a evoluat INPPA – ul. Sub conducerea lui Traian Briciu, INPPA – ul, a devenit dintr-o cenușăreasă și un proiect care supraviețuia, o instituție care se dezvoltă foarte frumos. Cred în continuare că este o greșeală strategică faptul că încearcă se compare cu INM – ul. Am constatat că au mărit dificultatea subiectelor la admiterea în profesie, lucru nejustificat, doar ca să nu mai apară așa o mare discrepanță între cele două examene. (…) Avocatura este o profesie liberală, iar standardul cerut pentru admiterea în profesie nu cred că trebuie să fie atât de ridicat. Plus, nu toată lumea care intră în avocatură va lucra în materie penală. Piața avocaturii de consultanță se întâlnește rar cu probleme de penal și procedură penală. Atât la admiterea în profesie, cât și la examenul de definitivare în profesie sunt candidați foarte buni, foarte specializați pe anumite domenii (de pildă, pe dreptul concurenței, pe achiziții publice etc), dar care n-au foarte mare afinitate nici cu Penalul, nici cu Procedura penală, nici cu Dreptul familiei. Adică omul face consultanță pe proiecte de multe milioane de euro în materia dreptului concurenței și îl întrebi la examen cum se desface căsătoria. Știu că este o chestie de cultură juridică; dar nu cred că ăsta este scopul examenului, să vezi dacă are cultură juridică, ci dacă este apt să profeseze.

Pe de altă parte, în profesia liberală cine-i bun trăiește, cine nu încearcă să supraviețuiască sau încearcă să se refugieze într-o altă profesie; de aceea nu cred că standardele trebuie să fie similare.

Dar bănuiesc că lucrurile or să se dezvolte. Oricum, îmi place foarte mult cum se dezvoltă INPPA-ul.

[…]

La examenul de admitere la INM juridicul este greu; și e normal să fie greu. Și cred că va fi din ce în ce mai greu. Pentru că, dacă vă uitați la schemele de personal la instanțe și parchet, la primul nivel judecătorii și procurorii sunt foarte tineri și cam toate locurile sunt ocupate. Anul ăsta cred ca este un an de excepție că au fost scoase la concurs 200 de locuri, dar nu cred că se va mai întâmpla acest lucru în următorii ani. De aceea este foarte important să ai un standard extrem de crescut la momentul recrutării.

Pe de altă parte, dintre candidații care vin să susțină examenul de admitere la INM, trebuie să recrutezi pe cei mai buni. Nu înseamnă că cei care dau răspunsurile corecte la  cele mai multe grile sunt și cei mai buni juriști, dar trebuie să încerci să recrutezi doar pe cei performanți. Tot timpul am subliniat celor din conducerea INM-ului să nu trăiască cu iluzia că întotdeauna doar cei mai buni absolvenți vin să susțină examenul de admitere în magistratură. Pentru că este complicat să reziști la o ofertă de 1500 de euro sau 2000 de euro/lună în piața de consultanță din București și să optezi pentru o bursă de 1300/lună și cazare în cămin, la INM, cu excepția celor care consideră că magistratura este vocația lor când valoarea remunerației devine nerelevantă.

Nu trebuie omis că marile societăți de avocatură încep recrutarea încă din anii finali ai facultății nu doar la facultățile din București ci și la cele din țară. Astfel, în piața de consultanță se remarcă o preocupare pentru o recrutare a celor mai eficienți și pragmatici absolvenți, pentru crearea unei sfere profesionale elitiste, pentru pregătirea profesională la cel mai înalt nivel a celor recrutați. De aceea, în magistratură prin modul de concepere a examenului trebuie încercat a fi recrutați cei mai buni dintre cei care optează să se înscrie la acest examen. 

Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Marți, 12 iulie 2016, începând cu ora 12.00, a avut loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV” găzduit de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorii emisiunii, Cornel Dărvășan și Nicolae Cîrstea l-au avut ca invitat pe domnul judecător Mihail Udroiu, formator INM.

Emisiunea Legal Point a încheiat primul sezon și va reveni în direct pe www.universuljuridic.ro, începând cu luna septembrie 2016. Vă mulțumim pentru interesul acordat!