„Avocatul trebuie să fie liantul între stat și societate, între sistem și cetățean, între interesul general și cel individual!”

Nicolae Cîrstea: Domnule Claudiu Dinu, sunteți o persoană discretă, tânără, dar pe umerii căreia au stat responsabilități importante din punct de vedere profesional. Înainte de a fi indiscret în acest sens, puteți face o trecere în revistă a CV-ului dvs.?

Claudiu Dinu: Desigur. Cariera mea a avut și are la bază trei piloni. În primul rând, aș aminti pregătirea universitară în domeniul juridic. În anul 1999 am absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din București. Ulterior, în anul 2009 am obținut titlul de doctor în drept, specializarea drept procesual civil, având coordonator științific pe domnul prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu. În perioada 2010-2013 am avut calitatea de cercetător postdoctoral al Școlii postdoctorale din Facultatea de Drept, Universitatea din București. În paralel, în anul 2009 am absolvit cursul postuniversitar „Securitate și buna guvernare” organizat de Universitatea Națională de Apărare „Carol I” din București. În al doilea rând, un loc important în dezvoltarea mea profesională îl ocupă activitatea didactică. Astfel, începând cu anul 2003, am fost cooptat în echipa profesorului Viorel Mihai Ciobanu, devenind cadru didactic al Facultății de Drept, Universitatea din București (preparator, asistent universitar, lector universitar) cu predare în domeniul dreptului procesual civil. Rămânând fidel materiei predate, am publicat peste de 30 de lucrări de specialitate în domeniul procedurii civile (cursuri, monografii, articole) și am participat, ca speaker, în peste 45 de conferințe naționale și internaționale. Începând cu anul 2010, am fost selecționat ca lector formator, în domeniul dreptului procesual civil, la Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și la Institutul Notarial Român. Nu în ultimul rând, în plan profesional, începând cu anul 2000, am intrat în profesia de avocat, calitate pe care o dețin și în prezent. De asemenea, în perioada 2009-2014, am ocupat funcțiile de demnitate publică de consilier de stat și consilier prezidențial în cadrul Administrației Prezidențiale, iar din anul 2012, am fost acceptat ca arbitru la Curtea de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Nicolae Cîrstea: Perioada în care ați fost consilier de stat, respectiv consilier prezidențial, a fost cu siguranță însoțită de provocări permanente. Ce ne puteți spune despre cele două calități, respectiv despre responsabilitățile cărora a trebuit să le faceți față?

Claudiu Dinu: Perioada în care am activat în zona publică a fost o etapă importantă și interesantă pentru mine. În anul 2009, atunci când am fost numit în cadrul Administrației Prezidențiale, veneam după aproximativ 9 ani de muncă în zona privată, iar experiența în arealul public era necesară pentru dezvoltarea unei cariere complete. Încă de la început, provocările au fost multiple, iar ritmul acestora permanent. A fi consilierul pe probleme juridice al președintelui României este, pe de o parte, o mare onoare, iar, pe de altă parte, implică și o mare responsabilitate. La acest nivel, nu îți poți permite să greșești, să dai un sfat eronat pentru că acest lucru s-ar transforma într-o greșeală vizibilă și greu de explicat ulterior, a celui pe care îl consiliezi. Din acest punct de vedere, aceste funcții creează o presiune constantă, dar benefică, care te formează ca om și ca profesionist. În ceea ce mă privește, am înțeles această funcție de consilier al președintelui ca o funcție tehnică, de specialitate care trebuie să asigure șefului statului, în orice moment, informația juridică corectă. Tot din perspectiva responsabilității, aș mai aminti ceva: componenta juridică se regăsește și este vizibilă aproape în toată activitatea președintelui. În exercitarea atribuțiile constituționale și legale, președintele emite acte, declanșează proceduri, iar toate acestea trebuie să se deruleze în limitele Constituției și a legilor, aspect care poate fi supus verificării ulterioare de către puterea judecătorească sau de către Curtea Constituțională. Cu alte cuvinte, nu îți prea poți permite să greșești la acest nivel!

Nicolae Cîrstea: Facultatea de Drept a Universității București a fost și este reprezentată la cel mai înalt grad la nivelul administrației prezidențiale. Acum, doamna Profesor Simina Tănăsescu, anterior dumneavoastră și Profesorul Ștefan Deaconu. Este o recunoaștere a standardelor și a calității corpului profesoral al Universității București, Facultatea de Drept?

Claudiu Dinu: Da. Numirea colegilor mei de la facultate, în aceste înalte funcții de demnitate publică, este atât o confirmarea a valorii corpului profesoral, cât și a calității profesionale deosebite a colegului meu Ștefan Deaconu și a colegei mele, doamna Simina Tănăsescu, de altfel doi juriști cu o temeinică pregătire în domeniul dreptului public/constituțional. Am fost plăcut surprins și, chiar am simțit un sentiment de mândrie, când noul președinte a optat pentru doamna profesor Simina Tănăsescu, oferindu-i funcția de consilier prezidențial. Câștigul este pe ambele planuri: atât pentru președinte care se poate baza, în domeniul juridic/constituțional pe un veritabil profesionist, cât și pentru Facultatea de Drept despre care pot afirma că asigură, de acum, o succesiune la poziția de consilier pe probleme juridice al președintelui României. Și mai trebuie spus un lucru, de altfel important: nici Ștefan Deaconu, nici eu, nici Simina Tănăsescu nu am fost și nu suntem implicați în viața politică, nu facem parte dintr-un partid politic, nefiind afiliați la o mișcare cu caracter politic. De altfel, cred că aceasta este și soluția pentru un consilier pe probleme juridice al șefului statului. Din punctul meu de vedere nu trebuie să fie om politic, ci trebuie să rămână tehnicianul care oferă soluții numai în raport cu Constituția și legile tării!

Nicolae Cîrstea: Care a fost cea mai importantă provocare profesională (și, bănuiesc, de natură juridică) căreia a trebuit să-i faceți față (și bănuiesc să-i găsiți soluții) în această perioadă?

Claudiu Dinu: Așa cum am afirmat, cei aproape 6 ani petrecuți în preajma președintelui au oferit, aproape zilnic, provocări juridice! Foarte interesante din punct de vedere juridic erau acele situații în care apăreau blocaje sau conflicte de natură constituțională între diferite autorități, conflicte care trebuiau soluționate de Curtea Constituțională. În perioada celor două mandate ale fostului președinte au existat numeroase sesizări ale CCR pe această temă, a trebuit să asigur reprezentarea în fața Curții, iar deciziile pronunțate au creat reguli și principii constituționale obligatorii. De asemenea, a fost necesar să gestionez o medie de 80 de dosare pe lună, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în diferite etape și faze procedurale, în care era parte și Președintele României. Desigur, acest lucru a fost posibil cu ajutorul colegilor mei din departamentul pe care îl coordonam în cadrul Administrației Prezidențiale. Nu în ultimul rând, o provocare pentru noi a fost perioada suspendării președintelui din 2012 când a trebuit să convingem Curtea Constituțională că președintele nu a încălcat grav Constituția, așa cum era acuzat de către Parlament, obiectiv care a și reușit!

Nicolae Cîrstea: Apropierea de lumea politică vine să exacerbeze instinctele unui jurist sau are momente în care timorează și inhibă?

Claudiu Dinu: Nu. În nici un caz nu m-am simțit timorat sau inhibat, ci din contră provocat! Inerent, în activitatea de la Cotroceni, te „lovești de lumea politică”, ai contact instituțional cu Parlamentul și Guvernul, cu alte instituții publice, cu oameni politici cu diferite funcții în stat. Dacă în lumea politică există o mai mare larghețe în exprimarea opiniilor, a viziunilor, în eventuala retractare a acestora, în zona juridică problema se pune altfel, având la bază textul legii. Este interesant, și de multe ori, trebuie să vă recunosc că am simțit și satisfacție profesională proprie atunci când anumite proiecte, teze, idei politice care aveau probleme, dar care erau susținute puternic în mediul public erau invalidate din punct de vedere juridic! Această invalidare o făcea Curtea Constituțională (care declara anumite legi ca neconstituționale ori se pronunța favorabil președintelui în diferite conflicte constituționale) sau instanțele judecătorești care tranșau conflicte juridice prin hotărârile pronunțate. Din păcate nu îmi dau seama cât au înțeles politicienii noștri din aceste dispute.

Nicolae Cîrstea: Faceți parte din echipa Profesorului nostru Viorel Mihai Ciobanu. Dar și din corpul profesoral al Facultății de Drept a Universității București? O dublă calitate care recomandă, dar și obligă în același timp!

Claudiu Dinu: De acord. Trebuie să recunosc faptul că apartenența mea la corpul profesoral al Facultății de Drept al Universității din București mi-a asigurat, fără tăgadă, dezvoltarea laturii profesionale. Dacă ocupi o funcție didactică în cadrul acestei instituții de învățământ superior ești obligat să-ți desăvârșești pregătirea profesională, să cunoști totul pe zona ta curriculară. Toată această activitate de perfecționare continuă are un efect benefic și în zona profesională unde, treptat începi să fii cunoscut, apreciat și respectat. Din punctul meu de vedere, îmbinarea celor două planuri, didactic și profesional, mi-a adus un plus incontestabil de valoare.

Nicolae Cîrstea: M-am bucurat să vă regăsesc împreună cu profesorul Petruț Ciobanu în organigrama restrânsă a INPPA. Care sunt responsabilitățile și provocările pe care le-ați acceptat în această nouă calitate?

Claudiu Dinu: Începând cu 1 ianuarie 2015, am fost onorat și am acceptat, în cadrul INPPA, pe lângă cea de formator, și funcția de responsabil cu activitatea de perfecționare continuă a avocaților pe latura dreptului privat. Similar, colegul meu de facultate, domnul Petruț Ciobanu, răspunde de pregătirea continuă a avocaților în zona dreptului public. Împreună am gândit un sistem de pregătire profesională continuă a avocaților care să vină în întâmpinarea acestei profesii liberale. Astfel, am pus la punct, împreună cu barourile din teritoriu, un calendar de conferințe naționale pe teme de drept privat și drept public. Formatul a fost regândit în sensul că sunt luate în discuție aspecte punctuale, solicitate de participanți. Soluția a aleasă a fost pentru a se veni în întâmpinarea avocaților, pe teme impuse de aceștia, și nu lectorii de la conferință. Totodată, la fiecare conferință, primim și un semnal din partea participanților cu privire la calitatea dezbaterilor și utilitatea acestora. De asemenea, împreună cu dl. avocat Traian Briciu – director INPPA, am conceput un sistem de dezbateri gen „mese rotunde” pe care îl organizăm săptămânal, la Curtea de Apel București, cu o participare de 20-25 de avocați. În cadrul acestei forme de pregătire, abordăm teme punctuale, de nișă, având invitați de dezbateri și din alte profesii juridice: magistrați, executori judecătorești, notari publici etc. Dacă ne uităm la numărul celor înscriși, pot să afirm că acest format se bucură de un real succes, ceea ce ne încurajează să continuăm!

Nicolae Cîrstea: Ați reintrat, așadar, în profesie, după o perioadă de suspendare, cu planuri mari! Cum situați profesia de avocat în contextul noilor coduri fundamentale, dar și a provocărilor și dinamicii sociale actuale?

Claudiu Dinu: Profesia de avocat este una de tradiție în România. Rolul avocatului în angrenajul justiției este unul de necontestat, fiind un partener al justiției. Cum actul de justiție nu se poate înfăptui fără magistrat sau grefier, în aceeași măsură justiția nu poate funcționa fără avocat! Odată cu adoptarea celor patru coduri juridice fundamentale putem spune că întreg sistemul judiciar a fost resetat și configurat la noile realități legislative. Procesul de cunoaștere și de aplicare a noilor coduri incumbă atât magistraților, cât și a avocaților. Din această cauză, în perioada actuală, perfecționarea continuă capătă noi valențe. Profesia de avocat va fi respectată în sistemul judiciar dacă dă dovadă și de o bună pregătire juridică; este ceea ce se numește respect prin valoare! Pe de altă parte, în opinia mea, profesia de avocat ar trebui să genereze mai multă unitate, coeziune și apartenență comună la o profesie liberală. Interesele legitime ale avocaturii, în România, pot fi mult mai bine promovate sau apărate, de un corp profesional coerent. Atâta timp cât am activat în zona publică, prin funcția pe care am avut-o, am constatat unitatea și hotărârea cu care acționau, pentru promovarea intereselor legitime, alte profesii juridice, ca de exemplu, corpul magistraților ori al notarilor publici. Mi-aș dori ca și corpul profesional avocațial să acționeze similar!

Nicolae Cîrstea: Din experiența de la catedră, din activitatea practică de avocat, dar și din calitatea de lector INPPA, respectiv de activ și omniprezent lector al conferințelor INPPA îmi puteți spune dacă emoția intrării în vigoare a codurilor fundamentale a trecut?

Claudiu Dinu: Nu, nu a trecut emoția intrării în vigoare a noilor coduri, însă perspectiva este alta, în rândul practicienilor! Dacă la momentul intrării în vigoare a codurilor exista o teamă și uneori reticență cu privire la aplicarea noilor instituții, acum codurile juridice sunt deja în aplicare de ceva timp, iar neliniștile vin din zona practicii judiciare generate de noua reglementare. În urmă cu 1-2 ani, la conferințele la care am participat, se punea problema explicării aspectelor de noutate consacrate de noile coduri. Acum, abordarea este diferită, iar accentul se pune pe dezbaterea și analizarea unor soluții juridice deja pronunțate în noul context legislativ. În fine, nu trebuie uitat faptul că, noile coduri au fost supuse, în parte controlului de constituționalitate, la Curtea Constituțională, iar această instanță a invalidat, ca neconstituționale, o serie de texte legale. În acest context, s-au impus modificări legislative succesive ale codurilor și, implicit, o reașezare a practicii judiciare. Din punctul meu de vedere, consider că mai este mult până la momentul în care putem vorbi de o reglementare legală așezată și de o practică judiciară constantă! Însă, trebuie să recunosc faptul că trendul este cel bun!

Nicolae Cîrstea: Ce este/reprezintă pentru dvs. AVOCATUL din România și profesia de avocat? Cum se raportează la celelalte profesii și cum se situează în interiorul sistemului judiciar?

Claudiu Dinu: Trebuie plecat de la scopul exercitării profesiei de avocat: promovarea și apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, de drept public și de drept privat. În acest context, avocatul este necesar actului de justiției, misiunea sa având și un profund caracter social. Avocatul îndeplinește o activitate liberă și independentă, dreptul la apărare fiind consacrat și la nivel constituțional. Rolul avocatului în sistemul judiciar și social-economic din România este foarte bine conturat din punct de vedere legal, însă acest statut nu este suficient dacă corpul avocațial nu se impune și prin calitatea și corectitudinea serviciilor prestate. Poate exista și există un respect instituțional între magistrați și avocați, între avocați și notari publici ori alte profesii juridice, însă este foarte important să existe și un respect personal, uman între avocați și judecători, procurori, notari, executori judecătorești, practicieni în insolvență. Acest respect personal se câștigă, nu se poate impune, respectiv prin ceea ce faci ca avocat, prin pregătirea juridică pe care o ai, prin probitatea profesională de care dai dovadă, prin deontologia profesională pe care o ai. Avocatura este o profesie frumoasă care poate să-ți dea atât satisfacții financiare, cât și umane. În fine, nu trebuie uitat faptul că acest corp avocațial, prin membrii săi de valoare, a dat de-a lungul timpului, o serie de personalități care și-au pus amprenta pe destinul României: prim-minștri, miniștri, deputați și senatori, înalți magistrați. În concluzie, eu cred că avocatul trebuie să fie liantul între stat și societate, între sistem și cetățean, între interesul general și cel individual!

Nicolae Cîrstea: Vă sunt recunoscător pentru disponibilitatea dvs. de a împărtăși cu noi idei și proiecte. Cred că fără disponibilitate și sacrificiu personal nu putem să ne așteptăm la progres și la realizări profesionale. Poate, uneori, în detrimentul celor personale…