Consideratii prin prisma jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului privind actiunea in revendicarea imobilelor preluate de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Bogdan Cristea

Judecător – Judecătoria Sector 2 Bucureşti

Rezumat

Ca urmare a deciziei nr. XXXIII/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de admitere a recursului în interesul legii cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, dată fiind soluţia aleasă de Înalta Curte şi mai ales considerentele deciziei precitate, apare ca o necesitate cunoaşterea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie. În acest sens, studiul de faţă urmăreşte să analizeze prin prisma jurisprudenţei Curţii, din perspectiva art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articol care garantează dreptul la un proces echitabil şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, text ce asigură protecţia proprietăţii, consecinţele hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată interne fie cu privire la admisibilitatea acţiunii în revendicare întemeiate pe dreptul comun, fie cu privire la soluţionarea pe fond a acestor acţiuni.