Donatiile deghizate si indirecte

Prof. univ. dr. Dan Chirică

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

Rezumat

Alături de darul manual, donaţiile deghizate şi indirecte reprezintă derogări de la regula formei autentice instituite ad validitatem de dispoziţiile art. 813 C. civ., consacrate de practica judiciară şi de doctrină.

Donaţia deghizată este o liberalitate ascunsă, disimulată printr-un act aparent (exteriorizat) de altă natură, oneros sau neutru (abstract).

În practică, există anumite dificultăţi de diferenţiere a unei donaţii deghizate de o donaţie indirectă.

Din punctul de vedere al condiţiilor de valabilitate, actul aparent trebuie să întrunească toate cerinţele de fond şi de formă ale acestuia, în vreme ce actul secret (donaţia propriu-zisă) trebuie să întrunească cerinţele de fond ale unei liberalităţi, dar din punctul de vedere al condiţiilor de formă derogă de la exigenţele impuse de lege donaţiilor.

Efectele donaţiei deghizate sunt identice celor ale donaţiilor obişnuite.

Din punctul de vedere al probaţiunii, fiind vorba în esenţă despre o simulaţie, dovada acesteia se face în condiţiile dreptului comun în materie.

Donaţia indirectă, deşi presupune un act suport (vector) care asigură transferul de drepturi din patrimoniul dispunătorului în cel al donatarului, acest act, spre deosebire de cazul donaţiei deghizate, nu mai conţine nici un element de simulaţie, iar, pe de altă parte, spre deosebire de donaţia pură şi simplă, nu conţine nici indicii intrinseci din care să rezulte că este o liberalitate. Prin urmare, donaţia indirectă, presupune un act ambivalent în formă, dar care pentru a fi calificat ca atare impune dovada faptului că s-a făcut cu intenţiei de a gratifica (animus donandi) din partea dispunătorului.

Donaţia indirectă poate fi realizată fie prin intermediul unor acte cu titlu oneros (vânzare, schimb, locaţiune), fie al unor acte neutre (emiterea sau girarea unui titlu la ordin; transferul de titluri nominative; o plată făcută pentru altul; stipulaţia în favoarea unui terţ; renunţarea la un drept).

Din punctul de vedere al condiţiilor de fond, donaţia indirectă impune întrunirea atât a cerinţelor actului vector, dar şi a celor privitoare la liberalităţi.

Din punctul de vedere al formei, trebuie întrunite cerinţele actului vector, dar nu şi a celor cerute de lege pentru donaţii (forma autentică).

Proba donaţiilor indirecte, dat fiind că se referă la chestiuni de fapt (pe de o parte, însărăcirea dispunătorului şi îmbogăţirea corelativă a donatarului, iar pe de altă parte, existenţa intenţiei de a gratifica din partea dispunătorului), poate fi făcută prin orice mijloc de dovadă.