Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 15/2016 (comunicat): Art. 371^7 alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură civilă de la 1865 şi art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 15/2016 | Complet DCD/C | Codul de procedură civilă de la 1865 și Legea nr. 188/2000 (rep. M. Of. nr. 738 din 20 octombrie 2011) | Art. 3717 alin. (1), (2) și (4), respectiv art. 39 alin. (3) | În interpretarea dispozițiilor art. 3717 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură civilă de la 1865 și a dispozițiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, procesul-verbal întocmit de către executor, privind cheltuielile de executare care trebuie avansate de către creditor, constituie titlu executoriu împotriva acestuia. Dispozițiile art. 3717 din Codul de procedură civilă de la 1865 nu au caracter imperativ cu privire la modalitatea în care executorul își poate recupera cheltuielile de executare, pe baza procesului-verbal ce constituie titlu împotriva creditorului sau a convenției încheiate cu acesta. |
Potrivit comunicatului de presă publicat pe site-ul ÎCCJ (www.scj.ro), în ședința din 23 mai 2016, Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate următoarea chestiune de drept: „dacă în interpretarea dispozițiilor art. 3717 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură civilă de la 1865 și a dispozițiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, procesul-verbal întocmit de către executor, privind cheltuielile de executare care trebuie avansate de către creditor, constituie titlu executoriu împotriva acestuia, respectiv dacă dispozițiile art. 3717 din Codul de procedură civilă de la 1865 au sau nu au caracter imperativ cu privire la modalitatea în care executorul își poate recupera cheltuielile de executare, pe baza procesului-verbal ce constituie titlu împotriva creditorului sau a convenției încheiate cu acesta”.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptArt. 3717 alin. (1), (2) și (4) din Codul de procedură civilă de la 1865
„(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
[…]
(4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000
„(3) Executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului”.
Prin Decizia nr. 15/2016, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 23057/300/2014, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecința, a stabilit că:
a) În interpretarea dispozițiilor art. 3717 (1), (2) și (4) din Codul de procedură civilă de la 1865 și a dispozițiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, procesul-verbal întocmit de către executor, privind cheltuielile de executare care trebuie avansate de către creditor, constituie titlu executoriu împotriva acestuia.
b) Dispozițiile art. 3717din Codul de procedură civilă de la 1865 nu au caracter imperativ cu privire la modalitatea în care executorul își poate recupera cheltuielile de executare, pe baza procesului-verbal ce constituie titlu împotriva creditorului sau a convenției încheiate cu acesta.
Pentru a vedea respectivul comunicat, vizitați site-ul ÎCCJ (www.scj.ro).