Cu privire la efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014

1. La punctul 54 din considerentele Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, Curtea Constituțională a reafirmat că potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile sale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor, făcându-se precizarea că „atât considerentele cât și dispozitivul deciziilor sale sunt obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept” (invocându-se în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțat în cadrul controlului de constituționalitate, publicată în M. Of. nr. 16 din 26 ianuarie 1995; Decizia nr. 1415 din 4 noiembrie 2009, publicată în M. Of. nr. 796 din 23 noiembrie 2009 și Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în M. Of. nr. 29 din 4 mai 2010).

2. La punctul 56 din considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a constatat că „odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție și cu cele ale art. 477¹ noul C. pr. pen.”

3. Tot în considerentele deciziei sus-menționate, la punctul 57 Curtea Constituțională a mai reținut că „dispozițiile art. 5 alin. (2), teza I, conform cărora dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale (…) dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile, nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 C. pen.”

4. Art. 477¹ noul C. pr. pen., care reglementează încetarea sau modificarea efectelor deciziei hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prevede că „efectele deciziei încetează” în 3 situații, și anume:

– în cazul abrogării dispoziției legale care a generat problema de drept;
– în cazul constatării neconstituționalității aceleiași dispoziții legale;
– în cazul modificării dispoziției legale care a generat problema de drept dezlegată, cu excepția cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare.

5. Examinarea atentă a dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și a prevederilor art. 477¹ noul C. pr. pen., precum și a argumentelor prezentate în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, impun, în opinia noastră, următoarele observații privitoare la efectele acestei decizii și anume:

Constatarea de la pct. 56 din considerentele Deciziei Curții Constituționale potrivit căreia „odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție și cu cele ale art. 477¹ noul C. pr. pen.”, este lipsită de temeiul legal invocat pentru că în situațiile raporturilor penale de conflict asupra cărora s-a pronunțat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din 14 aprilie 2014, nu ne aflăm în niciuna din cele trei situații arătate de art. 477¹ noul C. pr. pen. în care legea prevede că efectele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, încetează. Concret, dispoziția legală care a generat problema de drept nu a fost abrogată; nu s-a constatat neconstituționalitatea aceleiași dispoziții legale (așa cum a ținut să arate expres chiar Curtea Constituțională la pct. 57 din considerentele Deciziei nr 265/2014) și nici nu s-a modificat dispoziția legală care a generat problema de drept.

Or, așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 147. alin. (4) din Constituția României, Decizia interpretativă a Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, este general obligatorie și are putere numai pentru viitor, adică numai în cazul unor raporturi penale de conflict viitoare datei de 20 mai 2014 și nu în cazul unor raporturi penale anterioare acestei date, privitor la care instanțele au aplicat și s-au conformat dispozițiilor deciziei nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru rezolvarea unor chestiuni de drept, dispoziții care erau obligatorii pentru instanțele judecătorești, din România, așa cum prevede expres textul art. 477 alin. (3) noul C. pr. pen.

6. A accepta că Decizia interpretativă a Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, produce efecte asupra celor decise anterior de către instanțele din România în conformitate cu decizia obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2 din 14 aprilie 2014, înseamnă a conferi putere și efecte retroactive Deciziei Curții Constituționale sus-menționate, ceea ce contravine dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, text care – așa cum s-a reținut expres în considerentele deciziei interpretative – prevede că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.