Decizia ÎCCJ nr. 1/2015 – aplicarea dispoziţiilor art. 308 NCP

11 feb. 2015
Vizualizari: 15696

Despre

  • M. Of. nr. 105 din 10 februarie 2015
  • Decizia ÎCCJ nr. 1/2015
  • Dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

În Monitorul Oficial nr. 105 din 10 februarie a.c. a fost publicată Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2015, referitoare la sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea — Secția penală și pentru cauze cu minori prin care solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în sensul de a se stabili dacă infracțiunea prevăzută de art. 308 din Codul penal este o infracțiune autonomă, o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă sau o formă atenuată a infracțiunii prevăzute de art. 295 din Codul penal.
 
Dispoziții incidente

În speță, s-a reținut faptul că sunt incidente următoarele dispoziții legale:

Art. 295 („Delapidarea”) din Codul penal, care prevede următoarele:

„(1) Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

(2) Tentativa se pedepsește”.

Art. 308 („Infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane”) din Codul penal, care are următorul conținut:

„(1) Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime”.

Art. 154 („Termenele de prescripție a răspunderii penale”) din Codul penal, care prevede următoarele:

„(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei, de la data săvârșirii ultimului act.

(3) În cazul infracțiunilor progresive, termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârșirii acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.

(4) În cazul infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale, săvârșite față de un minor, termenul de prescripție începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripție începe să curgă de la data decesului”.
 
Opinia specialiștilor consultați

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (1) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiștilor în drept penal asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

Prin urmare, Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” a comunicat că, în opinia sa, în alin. (1) al art. 308 din Codul penal este prevăzută o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare, imprimându-se acesteia o gravitate în abstract mai redusă datorită faptului că subiectul activ nemijlocit este un particular, și nu un funcționar public.

În ceea ce privește a doua problemă de drept supusă dezlegării, s-a precizat că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 308 alin. (1) din Codul penal coroborat cu art. 295 alin. (1) din Codul penal este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, corespunzător limitelor de pedeapsă reduse și cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare.
 
Jurisprudența națională în materie

În ceea ce privește jurisprudența națională, au fost identificate hotărâri judecătorești în această materie la Curtea de Apel București – Secția a II-a penală, Curtea de Apel Galați și la Judecătoria Sfântu Gheorghe (Curtea de Apel Brașov).

Astfel, prin Sentința penală nr. 141 din 28 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. 34/119/2014, s-a dispus, printre altele, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei V.A. din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968 în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 308 din Codul penal cu aplicarea art. 35 din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 308 din Codul penal cu aplicarea art. 35 din Codul penal și art. 5 din Codul penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Din considerentele hotărârii rezultă că la calcularea termenului de prescripție instanța a avut în vedere pedeapsa prevăzută în art. 295 din Codul penal redusă ca efect al aplicării dispozițiilor art. 308 alin. (2) din Codul penal.

De asemenea, prin Decizia penală nr. 787 din 18 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 13.831/4/2013, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a admis apelul declarat de partea civilă S.C. M.C. – S.R.L. împotriva Sentinței penale nr. 1.412 din 15 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 13.831/4/2013, și, printre altele, a dispus desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și, rejudecând, condamnarea inculpatei B.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art. 295 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 308 din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Din considerentele hotărârii rezultă că limitele de pedeapsă care se iau în considerare la calculul termenului de prescripție a răspunderii penale sunt cele prevăzute de art. 295 alin. (1) din Codul penal, fără a se ține seama de reducerea cu o treime la care face referire art. 308 din Codul penal, întrucât, potrivit art. 187 din Codul penal, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorarea a pedepsei.

În sfârșit, prin Decizia penală nr. 468/A din 20 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 187/44/2014, Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și familie a admis contestațiile în anulare formulate de contestatorii Ș.T. și D.N. împotriva Deciziei penale nr. 87/A din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, a desființat decizia și, în rejudecare, a admis apelurile declarate de contestatorii Ș.T. și D.N. și a dispus, printre altele, schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968, în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 din Codul penal și art. 5 din Codul penal, pentru inculpatul Ș.T., și din infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1968, în infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, cu aplicarea art. 35 din Codul penal și art. 5 din Codul penal pentru inculpata D.N.

În baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din Codul de procedură penală, art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 din Codul penal din 1968 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților Ș.T. și D.N. pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare.

Din considerentele hotărârii rezultă că instanța care a rejudecat apelul a avut în vedere la calcularea termenului de prescripție pedeapsa prevăzută în art. 295 din Codul penal redusă ca efect al aplicării dispozițiilor art. 308 alin. (2) din Codul penal.
 
Jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului

Înalta Curte a reținut faptul că în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.
 
Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Înalta Curte a luat în considerare și punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin urmare, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a propus următoarea soluție cu privire la chestiunile de drept ce fac obiectul sesizării:

Dispozițiile art. 308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal.

Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 295 din Codul penal coroborat cu art. 308 din același cod va fi de 5 ani, conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, corespunzător limitelor de pedeapsă reduse cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.
 
Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere și opinia judecătorului-raportor. Astfel, referitor la chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul că dispozițiile art. 308 alin. (1) din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal și că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 din Codul penal este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, corespunzător limitelor de pedeapsă, astfel cum au fost reduse cu o treime, cuprinse între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

 

 Decizia ÎCCJ nr. 1/2015 

Prin Decizia nr. 1/2015, ÎCCJ admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemelor de drept, respectiv: dacă infracțiunea prevăzută de art. 308 din Codul penal este o infracțiune autonomă, o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă sau o formă atenuată a infracțiunii prevăzute de art. 295 din Codul penal și dacă pentru infracțiunea prevăzută de art. 308 din Codul penal termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, corespunzător limitelor de pedeapsă reduse și cuprinse între 1 an 4 luni închisoare și 4 ani 8 luni închisoare, sau este de 8 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din același cod, corespunzător limitelor de pedeapsă stipulate de lege pentru forma de bază, respectiv între 2 ani și 7 ani închisoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilește că dispozițiile art. 308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal.

La calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale se ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 din Codul penal raportat la art. 308 alin. (2) din Codul penal.

 

Decizia ÎCCJ nr. 1/2015 – aplicarea dispozițiilor art. 308 NCP was last modified: noiembrie 9th, 2015 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.