Cererea de restituire în natură. Recurs (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1443/2016

NCPC: art. 131, NCPC: art. 248, NCPC: art. 496, NCPC: art. 634, L. nr. 7/2012: art. 7, L. nr. 10/2012: art. 26

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme, ca instanță de drept comun în materia recursului, de soluționarea acestor cauze.

Susținerea recurenților potrivit căreia acțiunea formulată este o revendicare, astfel că recursul formulat împotriva deciziei pronunțate în apel este admisibil, nu poate fi primită, având în vedere că în cuprinsul cererii introductive recurenții au invocat, ca temei de drept al acțiunii, prevederile Legii nr. 10/2001 și îndrumările obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. XX/2007.

De altfel, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C. proc. civ., reținând poziția reclamanților exprimată prin apărător, la termenul de judecată din data de 1 septembrie 2015 a constatat că este competentă material și teritorial a soluționa cauza, față de prevederile Legii nr. 10/2001.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale mai sus menționate, rezultă că Decizia nr. 172 A din 9 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. , Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

Sursa informației: www.scj.ro.