Cât costă și cine plătește educația gratuită a copilului tău. 13 lucruri care ne-au atras atenția

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Publicat în revista Dor.

[…]

1. Pe 23 decembrie 2015, ministerul Educației a anunțat că finanțarea învățământului preuniversitar crește cu peste 20%. În realitate, această creștere acoperă, de fapt, mărirea salariului profesorilor cu 15%, de la 1 decembrie 2015, dar comunicatul nu amintea acest lucru.

Iar dintr-un calcul simplu, vedem că alocarea pentru funcționarea școlii („bunuri și servicii”) a crescut cu doar 2,8%, de la 312 lei în 2015, la 321 lei în 2016.

2. Statul plătește 321 de lei per elev pe an pentru cheltuielile cu bunurile și serviciile, în timp ce un raport al Curții de Conturi din ianurie 2016 a arătat că o magnolie dintr-un parc din sectorul 5 din București a costat 405 lei.

3. Sistemul actual presupune că finanțarea urmează elevul. Cu alte cuvinte, orice elev care se transferă înseamnă bani mai puțini pentru școala de unde pleacă și mai mulți pentru cea de destinație.

4. Pentru că modul de calcul al finanțării de bază nu ține cont de numărul de profesori dintr-o școală, de vechimea, de gradul lor didactic și de gradația de merit, ci strict de numărul de elevi, se ajunge la situații aberante:

• școlile cu elevi puțin rămân fără bani de salarii în timpul anului și trebuie să aștepte redistribuirea bugetară (adică primesc bani de la cele care nu i-au cheltuit);
• școlile cu foarte mulți elevi ajung să dea înapoi banii de salarii, pentru că nu au voie să îi folosească în alt scop (nu pot înființa o nouă clasă sau angaja profesori suplimentari);
• școli din mediul rural, care nu pot cheltui toți banii de salarii (pentru că profesorii lor sunt debutanți, necalificați, deci au salarii mai mici) ajung să îi dea liceelor din județ, cărora nu le ajung banii (pentru că profesorii lor au vechime mare, gradul I sau doctorat și gradație de merit). Spre exemplu, un colegiu de marcă din București a calculat că, pentru a-și plăti toți profesorii prin finanțarea de bază, ar trebui ca fiecare clasă să aibă 34 de elevi, ceea ce depășește pragul de 30, maximum admis.

5. Pe de altă parte, chiar daca ar vrea și ar avea resurse, consiliul local n-ar putea mări salariul unui profesor, din cauză că legea salarizării unitare interzice asta. În schimb, ar putea să îl premieze sau să acorde școlilor granturi în urma unui concurs de proiecte, prin mecanismul finanțării suplimentare (spre exemplu, pentru un centru de pregătire după ore, pentru care profesorii să fie plătiți extra).
Acum, un învățător calificat debutant câștigă aproximativ 1.100 de lei net, un profesor cu gradul al II-lea și 10 ani de experiență, fără alte sporuri, aproximativ 1.300 de lei net, iar un profesor cu gradul I și peste 40 de ani de experiență – adică pragul maxim pe care îl poate atinge – 2.500 de lei net, fără alte sporuri.

6. Foarte puține primării anunță clar cuantumul finanțării complementare per elev pentru bunuri și servicii (spre exemplu, în afara cheltuielilor cu reparațiile sau modernizările școlilor, municipiul Brașov acordă în 2016 15 lei per elev pe an, față de 10 lei per elev în 2015).

7. Cu toate acestea, dintr-un raport al Agenției Române pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP) din decembrie 2015, bazat pe date colectate direct de la școli, reiese că, în general, primăriile contribuie la finanțarea școlilor. La nivel național, bugetul mediu per elev pe care l-au raportat a fost mai mare decât finanțarea de bază venită de la guvern cu aproximativ 400 de lei per elev pe an, dar nu se știe în ce fel au fost folosiți acești bani.

8. Nici inspectoratele școlare, nici ARACIP și nici ministerul nu știu cu ce sumă contribuie primăria dintr-o anumită localitate la bugetul școlilor de pe raza ei.

9. Modul actual de finanțare a școlilor nu ține cont de nevoi sau de performanțe, și nici de dezvoltarea economică a zonei. În localitățile sărace, unde abandonul școlar și rezultatele la testele naționale sunt mai proaste, deci s-ar impune resurse suplimentare, se acordă aceeași finanțare de bază ca în zonele bogate, în timp ce finanțarea acordată de primărie este și ea insuficientă (un studiu UNICEF din 2014 realizat în 77 de școli din zone dezavantajate economic a arătat că doar 39% dintre acestea au primit fonduri de la bugetul local).

10. Deși fondul școlii este interzis, iar acum este în dezbatere un proiect de lege care să pedepsească cu închisoarea darea și colectarea de bani în folosul școlii, el rămâne o practică obișnuită și chiar necesară pentru cretă, becuri sau mici reparații.

11. Conform legii, școlile sunt obligate să afișeze la avizier sau pe site bugetul pentru anul în curs, iar elevii și părinții au dreptul să solicite acest lucru.

12. Conform legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, părinții pot cere să afle cât a cheltuit primăria cu educația, ca pondere din bugetul local și, respectiv, cât a cheltuit/investit în școala unde învață copilul lor și cu ce scop.

13. Elevii se pot implica în deciziile privind cheltuirea banilor școlii, mai ales că ei resimt cel mai acut unele lipsuri (în timpul unei cercetări făcute în teren în 2015, elevi de la mai multe școli din țară le-au spus experților Salvați Copiii că își doresc hârtie igienică și ca ușile de la toalete să se închidă). Mai mult, din 2015, dacă reprezentantul elevilor în Consiliul de Administrație al liceului este major, el are dreptul să participe și să voteze în toate ședințele, inclusiv cea în care se aprobă bugetul. (În școlile gimnaziale, reprezentantul elevilor poate participa, ca observator, doar la acele ședințe în care se discută aspecte privind elevii.)

Citiți articolul integral în revista DoR.