Programul procurorului NICOLAE-ANDREI SOLOMON: „Principalele obiective ce vor fi avute în vedere în exercitarea mandatului de membru al CSM”

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Candidat

Procuror NICOLAE-ANDREI SOLOMON

Despre

• Prim Procuror Adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București

PROIECT PRIVIND PRINCIPALELE OBIECTIVE CE VOR FI AVUTE ÎN VEDERE ÎN EXERCITAREA MANDATULUI DE MEMBRU AL CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

NICOLAE-ANDREI SOLOMON

prim-procuror adjunct în cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București

I. Considerații preliminare

În cele ce urmează, vom prezenta principalele obiective avute în vedere în exercitarea mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. La debutul acestui demers, subliniem că realizarea obiectivelor propuse presupune în primul rând cunoașterea temeinică și conștientizarea reală a rolului Consiliului Superior al Magistraturii în sistemul judiciar, inclusiv sub aspectul definirii strategiilor în domeniul justiției.

Fără a își propune o analiză exhaustivă a problemelor sistemului judiciar, proiectul de față cuprinde o declarație de principii în privința principalelor teme ce fac obiectul preocupării constante a magistraților și a societății în ansamblul ei. De asemenea, proiectul prezintă soluții concrete, ce pot fi implementate efectiv prin valorificarea instrumentelor legislației primare și secundare, însă cuprinde și propuneri de modificare a regulamentelor şi a altor dispoziții legale, în vederea realizării obiectivelor propuse.

Premisa soluțiilor propuse este însăși starea actuală a sistemului judiciar, astfel cum este ea reflectată în diversele documente naționale și internaționale: rapoartele Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare, rapoartele privind starea justiției, evaluări de sistem întocmite de organisme neguvernamentale, Strategia de dezvoltare a Justiției ca serviciu public 2015-2020, Strategia Națională Anticorupție, rapoartele privind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. De asemenea, pe parcursul proiectului am punctat o serie de aspecte cuprinse în principalele inițiative legislative aflate în derulare sau ce constituie obiect al unor ample dezbateri, deopotrivă la nivelul societății civile și al sistemului judiciar.

În fine, am transpus în demersul de față competenţele dobândite în cursul anilor de experiență în funcție de execuție, dar şi pe cele acumulate în exercitarea funcției de conducere de prim-procuror adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, una dintre cele mai mari unități de parchet din România.

II. Independența justiției și statutul procurorului

Independența justiției, cerință care derivă din dreptul la un proces echitabil, este esențială pentru dezvoltarea societății în ansamblu și a unui mediu de investiții atractiv, întrucât asigură corectitudinea, predictibilitatea și certitudinea unui sistem de drept.

Pe lângă independența structurală, ce implică existența unor garanții legale, apreciem că viitorul Consiliu Superior al Magistraturii are obligația să se implice în elaborarea și   implementarea unor măsuri menite să îmbunătățească percepția societății asupra independenței sistemului judiciar^[1]:

• existența unui răspuns rapid și adecvat în situațiile de interferență a legislativului sau a executivului în domeniul de activitate al autorității judecătorești (când sunt depășite limitele admisibile ale discursului public politic și ale libertății de exprimare, sunt aduse atingeri ale principiului separației puterilor în stat și independenței sistemului judiciar în ansamblul său);
• adoptarea unor reacții în acele situații în care prin mass-media se exercită presiune asupra magistraților care soluționează cauze cu impact;
• implicarea în dezbaterile publice referitoare la domeniul justiției, îndeosebi cele care privesc modificări ale unor dispoziții legale cu ample consecințe asupra activității de înfăptuire a justiției;
• implementarea unor politici și bune practici pentru promovarea integrității și prevenirea corupției în interiorul sistemului judiciar.

Referitor la statutul procurorului, menționăm că art. 132 alin. (1) din Constituția României stabilește că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede că procurorii numiţi de Președintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condițiile legii.

Apreciem că rolul Consiliului Superior al Magistraturii este de a asigura şi garanta independenţa instituțională a parchetelor şi în egală măsură de a apăra independenţa personală a procurorilor, ca o garanție a independenței autorității judecătorești față de celelalte puteri.

În acest sens, se impune nu numai menținerea calității de magistrat a procurorului, ci și crearea unui statut similar cu cel al judecătorului, în sensul recunoașterii independenței sale și ieșirea de sub orice autoritate a Ministrului Justiției.

O garanție a independenței sistemului judiciar este dată de statutul magistratului, iar o componentă a acestuia vizează aspectul financiar. În contextul unor ample dezbateri cu privire la adoptarea unei noi legislații în materia salarizării, apreciem că este necesară o implicare activă, astfel ca nivelul indemnizațiilor și al pensiei de serviciu să ia în considerare importanța socială a funcției, riscurile inerente exercitării acesteia și regimul incompatibilităților la care sunt supuși magistrații.

III. Rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii

Rolul Consiliului Superior al Magistraturii este acela de a garanta independenţa justiției, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţia României.

În această calitate, Consiliul Superior al Magistraturii are datoria de a urmări creșterea încrederii în justiție, a calității actului de justiție, consolidarea bazelor unui sistem judiciar modern, capabil să răspundă rapid și coerent provocărilor unei societăți în continuă schimbare.

În esență, rolul Consiliului este acela de a asigura îndeplinirea exigențelor unui sistem judiciar modern și credibil: independență, imparțialitate, integritate, transparență, profesionalism, recrutare și promovare pe criterii de merit.

În vederea realizării scopului său, acela de a garanta independența justiției, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie la rândul său să fie independent, credibil și puternic.

În acest sens, apreciem că printre prioritățile viitorului Consiliu Superior al Magistraturii se numără întărirea autorității sale, sporirea eficienței activității desfășurate și a prestigiului său, creșterea capacităţii practice de apărare a independenței sistemului judiciar, modernizarea acestuia și consolidarea încrederii publice în justiție.

De asemenea, viitorul Consiliu trebuie să coopereze cu celelalte Consilii judiciare din spațiul Uniunii Europene, pentru a asigura schimbul de informații și experiență și pentru a identifica cele mai bune soluții pentru sistemul judiciar.

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii grupează atribuțiile acestuia în trei categorii: administrative, legislative și judiciare.

Atribuțiile administrative se referă la gestionarea carierei profesionale a judecătorilor și procurorilor, organizarea instanțelor judecătorești și a parchetelor, activitatea în domeniul formării profesionale și evaluarea profesională a magistraților.

Atribuțiile legislative privesc avizarea unor proiecte de acte normative și elaborarea legislației secundare, dar și sesizarea Ministrului Justiției cu privire la necesitatea inițierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiției.

Atribuțiile judiciare vizează activitatea Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii ca instanță de judecată în materie disciplinară și activitatea Inspecției Judiciare.

Menționăm că ne însușim prioritățile Consiliului Superior al Magistraturii definite în Raportul de activitate pe anul 2015^[2], însă apreciem că se impune introducerea unor elemente de noutate la nivelul mijloacelor folosite pentru realizarea scopului propus, ce vor fi expuse în cele ce urmează.

1. Obiective ce privesc atribuțiile administrative ale Consiliului Superior al Magistraturii

1.1. Gestionarea carierei profesionale a judecătorilor și procurorilor

1.1.1. Recrutarea în magistratură

Legea nr. 303/2004 prevede două modalități de admitere în magistratură: prin promovarea examenului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, respectiv prin promovarea concursului organizat pentru persoane cu o vechime de cel puțin 5 ani în anumite specialități juridice.

Identificarea modalității optime de recrutare a magistraților trebuie să aibă în vedere pe de o parte, situația actuală a sistemului, din punctul de vedere al numărului locurilor vacante și al celor ce urmează a se vacanta, iar pe de altă parte, nevoile reale ale acestuia, prin redefinirea schemelor de personal, în vederea asigurării unui volum optim de muncă.

Astfel, la data de 01 ianuarie 2016 erau vacante 396 posturi de procuror și 217 posturi de judecător. În anul 2015 şi-au încetat activitatea 81 procurori și au fost numiţi în funcție 123 procurori.

Considerăm că este de dorit existența unei modalități unice de acces în magistratură, preferința noastră îndreptându-se spre cea realizată prin Institutul Național al Magistraturii, având în vedere premisele unei pregătiri temeinice pe care le asigură formarea inițială prin intermediul instituției menționate.

Cu toate acestea, sunt de necontestat beneficiile aduse sistemului prin admiterea în magistratură a persoanelor cu o vechime de cel puțin 5 ani în specialități juridice.

Apreciem că dezideratul anterior menționat nu poate fi realizat imediat, ci la momentul la care deficitul de personal din sistem va atinge un nivel ce poate fi gestionat prin completarea locurilor cu absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii.

În acest sens, este necesară întărirea capacității instituționale a INM de a instrui un număr mai mare de auditori de justiție și adoptarea unor măsuri legislative în vederea creșterii indemnizației acestora, pentru ca modalitatea de acces prin INM să fie atractivă inclusiv pentru persoanele cu o vechime de cel puțin 5 ani în specialități juridice.

De asemenea, considerăm că activitatea Institutului Național al Magistraturii trebuie eficientizată, sens în care se impune reconfigurarea programei de formare inițială, prin consolidarea componentei sale practice și aprofundarea unor domenii care nu au cunoscut o abordare sistematică în învățământul universitar.

1.1.2. Promovarea în funcții de execuție

În prezent, în sistemul judiciar, promovarea în funcții de execuție este limitată, pe de o parte, de numărul redus de locuri vacante la parchetele superioare și, pe de altă parte, de finanțarea unui număr mic de locuri la examenele de promovare pe loc.

Susținem modificarea legislației în sensul promovării pe loc condiționat de obținerea unui punctaj minim, fără limitarea numărului de locuri.

În ceea ce privește promovarea efectivă, apreciem că se impune instituirea unei cerințe de vechime minimă la nivelul fiecărui grad jurisdicțional pentru promovarea la nivelul superior. Pentru magistrații care au obținut gradul jurisdicțional pe loc, cerința menționată urmează a opera la transferul efectiv la instanța sau parchetul superior.

Măsurile menționate sunt apte să asigure stabilitatea personalului în cadrul sistemului judiciar, atât de necesară parchetelor de pe lângă judecătorii și tribunale, cele mai afectate de fluctuația de personal.

În fine, ne exprimăm opțiunea pentru identificarea unor mijloace adecvate care să asigure reflectarea activității anterioare a magistratului în punctajul obținut la examenul de promovare.

1.1.3. Promovarea în funcții de conducere

O analiză temeinică a problematicii promovării în funcții de conducere trebuie să ia în considerare situația actuală a sistemului judiciar, aceea că funcțiile de conducere nu mai sunt atractive, multe fiind ocupate prin delegare^[3].

Apreciem că printre cauzele care au determinat această situație se numără: insuficienta preocupare a sistemului judiciar de a forma noi lideri; lipsa unei compensații adecvate răspunderii pe care o implică exercitarea funcției de conducere; caracterul greoi și formalist al examenului de promovare în funcții de conducere.

În vederea remedierii acestei vulnerabilități a sistemului judiciar, susținem implementarea următoarelor soluții: dezvoltarea unei culturi a leadership-ului, prin identificarea și pregătirea noilor lideri în cadrul unor programe organizate de INM, sau cu participarea unor specialiști în domeniu; creșterea indemnizației aferente funcției de conducere; revizuirea modalității de susținere a examenului de promovare în funcții de conducere; prevederea unei modalități mai facile de obținere a celui de-al doilea mandat în lipsa unui alt contracandidat; creșterea duratei mandatului la 4 ani.

1.2. Organizarea parchetelor

În cadrul acestei secțiuni, preocuparea noastră s-a îndreptat spre identificarea măsurilor legislative și administrative pentru asigurarea unui volum optim și a eficientizării activității, premise ale calității actului de justiție.

Analiza acestora ia în considerare împrejurarea că intrarea în vigoare a noilor coduri a generat o foarte mică scădere a numărului de cauze nou înregistrate, însă nu s-a produs o scădere a volumului de activitate, în condițiile existenței unui stoc semnificativ de cauze penale și a unei creșteri permanente a complexității lor.

Printre măsurile legislative și administrative apte să realizeze scopurile preconizate, menționăm:

• suplimentarea numărului de posturi de procuror și personal auxiliar;
• redimensionarea și echilibrarea schemelor de personal în raport cu volumul de activitate al parchetelor, prin preluarea unor posturi vacante din schemele de personal ale unităților cu volum redus de activitate și transferarea lor la parchete cu volum mare de activitate;
• desființarea unor parchete cu volum foarte mic de activitate, urmată de redistribuirea acestor posturi către unitățile cu volum foarte mare de activitate;
• modificarea circumscripțiilor unor judecătorii și parchete, prin rearondarea unor localități din aria de competență teritorială a parchetelor mai aglomerate la parchete mai puțin aglomerate, care dispun de resursele necesare pentru preluarea cauzelor respective;
• îmbunătățirea managementului cauzelor penale prin crearea unor proceduri uniforme de management de caz și standardizarea administrării de probe;
• dezvoltarea cu ajutorul INM a unor ghiduri de administrare a probelor pe materii şi tipuri de cauze;
• susținerea unor platforme care să asigure crearea și diseminarea unei practici unitare în materie penală;
• asigurarea accesului procurorilor la datele din sistemul ECRIS al instanţelor, pentru a da posibilitatea urmăririi stadiului dosarelor penale aflate în curs de soluționare și a consultării hotărârilor judecătorești;
• asigurarea accesului la bazele de date electronice ce conţin informaţii relevante pentru organele judiciare, prin stimularea încheierii unor protocoale la nivel local între parchete şi deținătorii de baze de date;
• susținerea unor programe care să asigure digitalizarea justiției pentru a ușura și accelera comunicarea cu poliția și instanțele;
• susținerea unor investiții în programe IT care să permită generarea automată a unor acte procesuale sau a soluțiilor în cauzele care nu prezintă o complexitate deosebită;
• achiziționarea și implementarea unor soft-uri de tip voice to text pentru redarea automată a interceptărilor și suplinirea funcției de dactilografiere;
• externalizarea unor servicii care nu sunt în strânsă legătură cu exercitarea atribuțiilor judiciare, precum selecționarea dosarelor în vederea topirii lor;
• implicarea în promovarea publică a metodelor alternative de soluționare a litigiilor;
• identificarea unor metode pentru limitarea fluctuației de personal (printre care menționăm modificarea modalității de promovare în funcțiile de execuție, modificarea legislației privind subvenționarea chiriei, în sensul introducerii unui drept de opțiune al magistratului între decontarea chiriei, pe de o parte, ori subvenționarea pe o perioadă limitată de timp a unor rate de credit la achiziționarea unor locuințe proprietate personală, pe de altă parte etc.);
• specializarea procurorilor, a personalului auxiliar și a inspectorilor antifraudă;
• modificarea sistemului de detașări la alte instituții, în sensul acordării lor în situații excepționale, a ocupării locurilor din fondul de rezervă, astfel încât să nu fie afectată activitatea parchetului^[4];
• introducerea unor criterii transparente și predictibile la acordarea transferului, precum: avizele conducătorilor unităților de parchet, volumul de muncă al acestora, gradul de ocupare a schemelor, interesul personal al procurorului;
• detașarea în cadrul Ministerului Public a ofițerilor de poliție judiciară;
• degrevarea procurorilor de alte activități conexe și transferarea în mod substanțial a sarcinilor administrative către personalul auxiliar de specialitate;
• promovarea cooperării internaționale, a schimbului de experiență și a schimbului de informații;
• asigurarea unor instrumente apte să motiveze procurorii și personalul auxiliar;
• accesarea fondurilor europene pentru dotări, servicii, programe de perfecționare profesională;
• susținerea cooperării cu Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate;

1.3. Formarea profesională a magistraților

Asigurarea unui grad înalt de pregătire profesională a magistraților constituie o garanție a independenței justiției, un rol esențial în acest sens revenind Institutului Național al Magistraturii.

Apreciem că programa de formare inițială trebuie să se concentreze într-o mai mare măsură pe abordarea practică, inclusiv prin dezvoltarea unor domenii noi, care să creeze premisele adaptării rapide în profesie.

Printre aceste domenii noi, menționăm: managementul dosarului și tehnici de administrare a probelor, abordarea infracțiunilor prevăzute în legi speciale, studiul măsurilor asigurătorii, identificarea informațiilor necesare desfășurării activității judiciare în bazele de date ale autorităților, identificarea, confiscarea şi valorificarea bunurilor provenite din infracțiuni.

Totodată, se impune menținerea preocupării pentru însușirea noilor prevederi ale Codului penal și ale Codului de procedură penală și a soluțiilor jurisprudențiale pronunțate în temeiul acestora,  în vederea asigurării unei practici judiciare unitare.

Formarea profesională continuă trebuie să vizeze domeniile prioritare ale politicii penale dintre care menționăm: investigarea infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare a banilor, corupție, achiziții publice, identificarea și confiscarea bunurilor provenite din infracțiuni. O altă preocupare se va îndrepta spre dezvoltarea abilităților manageriale, în vederea remedierii disfuncționalităților generate de vacanța funcțiilor de conducere.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se implice în asigurarea evaluării periodice a nevoilor de pregătire a magistraților, a unui înalt grad de expertiză a formatorilor INM, îmbunătățirea bazelor de date, diseminarea lucrărilor conferințelor organizate, promovarea cursurilor de e-learning și încurajarea schimbului de experiență internațional.

De asemenea, propunem implicarea INM în crearea unor programe software de generare automată a unor acte procesuale care nu prezintă complexitate deosebită și în formarea magistraților pentru utilizarea lor.

1.4. Evaluarea profesională a magistraților

Recentele modificări ale Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor reflectă o preocupare a Consiliului Superior al Magistraturii pentru regândirea cadrului în care se realizează evaluarea profesională, prin redefinirea unor criterii de evaluare și renunțarea la obligativitatea etapei interviului.

Totodată, sunt în dezbatere o serie de propuneri de modificări legislative ce vizează componența comisiei de evaluare și stabilirea unor intervale de timp la care se realizează evaluarea profesională, în funcție de vechimea în magistratură.

Apreciem benefică propunerea de modificare legislativă privind evaluarea de către o comisie mixtă, în componența căreia să se regăsească procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare și un membru din conducerea unității, aspect de natură să imprime o mai mare obiectivitate procesului de evaluare.

De asemenea, susținem propunerea ca evaluarea să se realizeze la perioade de timp diferite raportat la vechimea în magistratură.

2. Obiective ce privesc atribuțiile legislative ale Consiliului Superior al Magistraturii

În realizarea atribuțiilor legislative, Plenul CSM avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorității judecătorești, avizează proiectele de regulamente și ordine care se aprobă de Ministrul Justiției, elaborează legislația secundară și poate sesiza Ministrul Justiției cu privire la necesitatea inițierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiției.

În cadrul activității de avizare a proiectelor, vom avea în vedere cu prioritate două aspecte.

În vederea asigurării unei reprezentări reale a corpului profesional al magistraților, ne vom preocupa mai întâi să asigurăm un caracter efectiv consultării parchetelor cu privire la propunerile de modificare a legislației pentru care CSM emite avize. Avem în vedere stabilirea unor termene rezonabile pentru formularea de propuneri sau obiecțiuni, întrucât de-a lungul timpului s-au identificat situații de consultare formală determinate de intervalul de timp insuficient pentru diseminarea informației supuse analizei și elaborarea răspunsului solicitat.

De asemenea, apreciem că se impune creșterea transparenței în exercitarea atribuțiilor legislative, prin comunicarea publică a motivelor care au fundamentat emiterea avizelor cu privire la propunerile legislative, în special în situația avizului negativ. În acest fel, este percepută clar activitatea Consiliului în domeniul analizat, sunt evitate speculațiile din mass-media asupra motivelor ce au stat la baza emiterii avizelor, iar publicul are posibilitatea de a se ralia argumentelor prezentate.

Referitor la legislația secundară, vom propune adoptarea unei hotărâri pentru stabilirea unei proceduri de întâlniri trimestriale în care să fie dezbătute probleme de drept care generează practică neunitară, după modelul Hotărârii nr. 148/2015 a Secției pentru judecători.

Întrucât principiul desfășurării activității sub autoritatea Ministrului Justiției este prevăzut în Constituție, în contextul revizuirii acesteia vom susține crearea unui statut asemănător cu cel al judecătorilor. Avem în vedere recunoașterea independenței procurorului și ieșirea de sub orice autoritate a Ministrului Justiției.

O altă modificare legislativă menită să consolideze independența magistratului, inclusiv sub aspectul componentei ei obiective, vizează eliminarea Ministrului Justiției dintre titularii acțiunii disciplinare. Nu există nicio rațiune pentru menținerea unui organ al executivului printre subiecții activi ai acțiunii disciplinare, câtă vreme există un mecanism eficient de exercitare a acțiunii disciplinare prin Inspecția Judiciară, care nu prezintă elemente de intruziune din afara sistemului judiciar.

Modificarea procedurii de numire a conducătorilor marilor parchete în sensul creșterii rolului Consiliului Superior al Magistraturii, în prezent redus la emiterea unui aviz consultativ, al creșterii transparenței și a importanței criteriului meritelor personale în evaluarea candidaturilor depuse, constituie un imperativ^[5].

O altă propunere pe care o vom susține vizează regândirea criteriilor de finanțare a sistemului judiciar^[6], cu luarea în considerare a solicitărilor acestuia, a costurilor realizate în anii anteriori, a previziunii cu privire la numărul și complexitatea cauzelor care urmează a fi înregistrate în sistem și a numărului de cauze soluționate.

În contextul existenței unei ample dezbateri referitoare la statutul personalului de specialitate asimilat judecătorilor și procurorilor, vom susține clarificarea situației acestora, în sensul renunțării la asimilare, pentru a evita crearea unor confuzii nedorite, cu consecințe negative asupra percepției sistemului judiciar, privind existența unei categorii de magistrați subordonați puterii executive.

Susținem modificarea legislativă referitoare la posibilitatea suspendării din funcție a magistratului care suferă de o afecțiune care-l pune în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile până la însănătoșire, la cererea sa sau a colegiului de conducere, cu plata a 80% din drepturile salariale.

Apreciem că se impune identificarea unor soluții legislative pentru crearea unui sistem de asigurare a magistraţilor pentru pagube produse prin erori judiciare.

În vederea realizării unei reacții eficiente în cazurile în care sunt încălcate independența justiției și reputația profesională, independența și imparțialitatea magistraților, prin acuze nefondate sau atacuri la persoană, ne exprimăm susținerea pentru crearea unui mecanism prin care să se poată acorda suport juridic pentru intentarea unor acțiuni în justiție împotriva celor responsabili. Sistemul de susținere a magistraților în acțiunile în răspundere civilă delictuală poate funcționa prin desemnarea unor juriști cu experiență în materie în cadrul aparatului propriu al Consiliului.

În fine, în cadrul efortului de implicare a Consiliului pentru stabilizarea cadrului legislativ, menționăm necesitatea unor demersuri active pentru a determina intervenția legiuitorului în acele situații în care o serie de texte de lege și-au încetat activitatea ca efect al admiterii unor excepții de neconstituționalitate, de necorelare a dispozițiilor unor acte normative ori de suprareglementare, cu efecte profund negative asupra sistemului judiciar.

3. Obiective ce privesc atribuțiile în materie disciplinară ale Consiliului Superior al Magistraturii și activitatea Inspecției Judiciare

Considerăm că o prioritate în acest domeniu trebuie să vizeze întărirea rolului preventiv, prin formarea unei practici unitare, coerente și predictibile a Inspecției Judiciare, a Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în căile de atac în materie disciplinară și diseminarea ei în interiorul sistemului.

O altă direcție de acțiune constă în creșterea încrederii în mecanismul de apărare a reputației profesionale. Publicarea unor comunicate tardive și fără acoperire în mass-media imprimă un caracter ineficient mecanismului menționat, magistrații fiind reticenți a recurge la el. Propunem așadar adoptarea unor reacții prompte susceptibile a asigura un nivel de acoperire în mass-media similar celui acordat criticilor nefondate inițiale.

Totodată, apreciem că se impune îmbunătățirea activității Inspecției Judiciare, sens în care susținem următoarele soluții:

• recrutarea transparentă a inspectorilor judiciari din rândul magistraților cu o înaltă calificare și conduită profesională ireproșabilă;
• implementarea unui mecanism transparent de audit a activității Inspecției Judiciare;
• clarificarea situațiilor în care rapoartele de control ale Inspecției nu sunt însușite de Consiliu;
• clarificarea situațiilor în care Inspecția Judiciară comunică public sesizarea din oficiu în cauze mediatizate și care ar putea fi interpretate ca o presiune asupra magistratului care are cauza în lucru;
• creșterea capacității de reacție a Inspecției Judiciare în domeniile apărării independenței și bunei reputații a magistraților (în anul 2015 au fost doar 2 sesizări la Direcția de inspecție judiciară pentru procurori deși situațiile în care s-au făcut afirmații defăimătoare la adresa unor parchete și a unor procurori au fost numeroase);
• creșterea capacității de reacție a Inspecției Judiciare în domeniul încălcării normelor Codului Deontologic (în anul 2015 au fost doar 3 sesizări);
• adaptarea schemei de personal a Inspecției Judiciare la volumul mare de lucru^[7].

IV. Consolidarea capacității administrative, eficientizarea și creșterea transparenței activității Consiliului Superior al Magistraturii

În ceea ce privește consolidarea capacității administrative, o măsură ce se impune este reforma aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, sens în care propunem:

• realizarea cu prioritate a unei analize temeinice a activității direcțiilor, serviciilor și birourilor, pentru determinarea eficienței și calității activității, dar și pentru identificarea și remedierea vulnerabilităților;
• profesionalizarea aparatului tehnic prin atragerea unor specialiști în diverse domenii: experți în accesarea fondurilor europene, relații internaționale, resurse umane, experți în comunicare;
• întărirea Direcției Legislație, astfel încât să se consolideze acea componentă a activității sale subsumate atribuției Consiliului de a propune modificări legislative: avem în vedere necesitatea întocmirii unor rapoarte periodice referitoare la modificările legislative ce se impun a fi promovate, spre exemplu în vederea determinării intervenției legiuitorului ulterior admiterii unor excepții de neconstituționalitate ori pentru remedierea unor necorelări legislative;
• consolidarea Biroului de informare publică și relații cu mass-media, astfel încât să răspundă exigențelor anterior expuse în prezentul proiect.

Referitor la eficientizarea activității Consiliului Superior al Magistraturii, menționăm că  prezentul demers în integralitatea sa prezintă o serie de măsuri în vederea realizării acestui scop. În secțiunea de față însă, vom puncta doar elementele de eficientizare a activității CSM prin creșterea transparenței acesteia.

În realizarea acestui deziderat, ne vom preocupa să asigurăm o bună comunicare atât în interiorul sistemului judiciar, cât și cu celelalte profesii juridice, societatea civilă și celelalte puteri. Comunicarea transparentă, nepărtinitoare și flexibilă are rolul de a asigura coeziune în interiorul sistemului, de multe ori frământat de opțiuni diferite, și de a promova o abordare coerentă și unitară menită a întări și a crea o imagine pozitivă a sistemului judiciar.

În privința primului aspect, susținem comunicarea permanentă atât între magistrați și membrii Consiliului Superior al Magistraturii, esențială pentru identificarea nevoilor și găsirea celor mai bune soluții pentru sistemul judiciar, cât și între viitorii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, de natură a crea consens în privința obiectivelor propuse.

În acest moment la nivelul sistemului nu există percepția unei comunicări reale între procurori și reprezentanții lor în Consiliu, sens în care apreciem că se impune adoptarea unei noi abordări: întâlniri periodice cu procurorii, asociațiile profesionale, manifestarea disponibilității reale de comunicare.

În același registru, vom susține ca fiecare membru să întocmească un raport de activitate anual care să fie adus la cunoștința procurorilor.

Referitor la comunicarea cu exteriorul, propunem următoarele abordări:

• încurajarea dialogului dintre magistrați și celelalte profesii juridice (avocați, notari, practicieni în insolvență, executori judecătorești) al căror rol este esențial pentru administrarea justiției, prin participarea la dezbateri sau forme de pregătire profesională comune;
• susținerea unor relații instituționale corecte între puterea judecătorească și celelalte puteri ale statului, având la bază puncte predefinite și transparente;
• încurajarea implicării magistraților în diverse proiecte promovate de societatea civilă care vizează domeniul justiției;
• mediatizarea mai accentuată a rapoartelor de activitate și a celor privind starea justiției, cu scopul de a îmbunătăți transparența și imaginea justiției în ansamblu;
• susținerea unor bune relații cu mass-media pentru a asigura eficiența mecanismelor de reacție rapidă în cazul diverselor forme de imixtiune;
• o reacție adecvată în situația încălcărilor normelor deontologice sau penale de către judecători și procurori pentru ca aceste cazuri să nu atragă oprobriul public asupra întregului corp al magistraților.

Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să mențină un dialog constant cu Ministerul Public și Ministerul Justiției pentru definirea și promovarea strategiilor și a domeniilor prioritare ale politicii penale, implementarea angajamentelor internaționale asumate de România precum și a recomandărilor cuprinse în rapoartele periodice emise de Comisia Europeană.