- Tratate şi cursuri universitare
-
I. Tratate -
II. Cursuri universitare - Biblioteca de drept privat (monografii şi teze de doctorat)
- Biblioteca de drept penal (monografii şi teze de doctorat)
- Biblioteca de drept public (monografii şi teze de doctorat)
- Biblioteca de drept european
- Biblioteca de drept internaţional
- Practică judiciară
- Pro lege
- Coduri Comentate
- Legi comentate
- In afara colecțiilor
- Periodice
- Colectia Business
- Cultura juridica
- Monografii
- Buletinul jurisprudentei
- Jurisprudenta de buzunar
- Studii juridice
- Opinii Juridice
- Colectia Examene
- Biblioteca profesioniștilor
- Colectia Master
Curs de drept privat roman - Editia a III-a
Cod: 2701
978-973-127-205-4
Autor: Vladimir Hanga,Bob Mircea Dan
Data aparitiei: Octombrie 2009
Numar de pagini: 352
Format: Acad 17x24
Pret: 45,00 RON
Descriere: "Jurisconsulții romani au fost aceia care au pus bazele Științei Dreptului; ei au avut un spirit practic și în același timp o agerime pentru construcțiile teoretice ale Dreptului, rămase neîntrecute. De la dânșii avem vocabularul juridic și lor le datorăm categoriile, clasificările și noțiunile Dreptului. Dacă astăzi jurisconsulții din întreaga lume mânuiesc aceleași concepte și, ca să zicem așa, vorbesc aceeași limbă, aceasta este opera jurisconsulților Romei. Dar acești jurisconsulți nu erau numai niște mari constructori, ci și niște iscusiți cazuiști care știau să găsească pentru fiecare speță, pentru fiecare caz în parte, soluția cea mai potrivită și mai echitabilă. Trecând prin școala lor, chiar dacă ar fi ca mai târziu să se uite tot, exercițiul făcut întărește pentru totdeauna spiritul." (Matei NICOLAU, 1930) "Studiul dreptului roman constituie un mijloc exemplar, permițând dobândirea sensului evoluției și relativității instituțiilor juridice. Din acest dublu punct de vedere tehnic și sociologic, valoarea formativă a dreptului roman apare extrem de prețioasă într-o epocă, precum a noastră, de proliferare legislativă și de bulversări economice și sociale. Ar fi într-adevăr periculos să limităm formația juristului numai la studiul dreptului în vigoare. Căci aceasta ar însemna să acordăm licența unor studenți a căror cultură este menită să devină destul de repede anacronică, fără să posede bagajul istoric și tehnic elementar ce să le permită să se orienteze în masa de legi noi și să se adapteze schimbărilor." (Roger VIGNERON, 1994)












































